7,156 matches
-
celor dragi, durerea, boala și moartea 291. Timpul folosit de cel bolnav În rugăciune „nu este timp pierdut, ci timp Înveșnicit, sfințit și aducător de bucurie”292. Boala Îl poate face pe cel suferind să fie mai receptiv la cuvintele Evangheliei, Îl conduce către o viață reînnoită, Hristos Însuși coborând În iadul suferințelor lui și făcându‑l părtaș Învierii Sale. Datorită rugăciunii, boala trupului nu slăbește bolnavului tăria sufletului. „Stai la rugăciune În ceasul pătimirii tale, ca să se risipească mai degrabă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
prin comparație cu celelalte monoteisme (iudaic, islamic, budist sau taoist). Dar, crede Dan Brown, cotitura a fost o uriașă eroare, atent regizată de împăratul Constantin cel Mare, în beneficiul propriei puteri. Împăratul ar fi dat poruncă să se distrugă toate evangheliile care vorbeau despre natura pur umană a lui Iisus Hristos, reținându-le pentru Noul Testament, din 80, doar pe cele canonice cunoscute astăzi și care au fost menite să impună imaginea de Fiu al lui Dumnezeu, care să îndreptățească dogma centrală a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
umană a lui Iisus Hristos, reținându-le pentru Noul Testament, din 80, doar pe cele canonice cunoscute astăzi și care au fost menite să impună imaginea de Fiu al lui Dumnezeu, care să îndreptățească dogma centrală a creștinismului, cea a Treimii. "Adevăratele" evanghelii și alte scrieri arătau, însă, că Iisus a fost un om extraordinar, dar om în carne și oase, iar nu născut prin Duh, de același rang cu Tatăl ceresc. Mai mult, Iisus era om de spiță regală, pe linia regilor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ar fi amenințat-o pe Maria Magdalena cu moartea. Toate aceste amănunte i-ar fi fost cunoscute lui Leonardo da Vinci, care le-a codificat în celebrul său tablou Cina cea de taină. Decriptarea lui Dan Brown este, neîndoielnic, ingenioasă. Evangheliile interzise de împărat, un misterios document "Q", care ar fi fost scris chiar de Iisus, "jurnalele" Magdalenei etc. ar arăta fața necunoscută a lui Hristos, care venera feminitatea și era hotărât să întemeieze o religie matriarhală, ca în vremurile imemoriale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
creștinismului adaugă multe alte defecțiuni ale teologiei biblice, pariul fiind existența lumească a lui Iisus Hristos. Comentatorii își exprimă stupoarea în fața credulității creștinilor, care continuă să rămână credincioși, în pofida stadiului actual de cercetare, bazat de confruntarea dintre "minciunile" vehiculate de evangheliile canonice și adevărurile dezvăluite de evangheliile gnostice și alte texte vechi, în număr de peste cincizeci. De pildă, profetul creștinismului primitiv n-a fost Iisus, ci Ioan Botezătorul, marginalizat în chip vădit de Noul Testament, ca și Maria Magdalena. Există chiar o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
teologiei biblice, pariul fiind existența lumească a lui Iisus Hristos. Comentatorii își exprimă stupoarea în fața credulității creștinilor, care continuă să rămână credincioși, în pofida stadiului actual de cercetare, bazat de confruntarea dintre "minciunile" vehiculate de evangheliile canonice și adevărurile dezvăluite de evangheliile gnostice și alte texte vechi, în număr de peste cincizeci. De pildă, profetul creștinismului primitiv n-a fost Iisus, ci Ioan Botezătorul, marginalizat în chip vădit de Noul Testament, ca și Maria Magdalena. Există chiar o superioritate a Mariei Magdalena nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
era o hierodulă, o preoteasă păgână, urmașa zeiței Isis. Iisus și Maria s-au supus unui ritual "tantric", în sensul imnurilor din Cântarea Cântărilor. Ea l-a uns pe Iisus pentru îngropare și înviere, cel uns devenind Crist 288. În evangheliile gnostice, Maria Magdalena este numită "Femeia care știe Totul", prin "actul sexual curat" (Evanghelia după Filip). După răstignire, Maria a fost aceea care i-a readunat pe ucenici, redându-le încrederea în misiunea lor, în calitate de conducător spiritual, până ce apostolii Petru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
supus unui ritual "tantric", în sensul imnurilor din Cântarea Cântărilor. Ea l-a uns pe Iisus pentru îngropare și înviere, cel uns devenind Crist 288. În evangheliile gnostice, Maria Magdalena este numită "Femeia care știe Totul", prin "actul sexual curat" (Evanghelia după Filip). După răstignire, Maria a fost aceea care i-a readunat pe ucenici, redându-le încrederea în misiunea lor, în calitate de conducător spiritual, până ce apostolii Petru și Pavel i-au uzurpat puterea, alungând-o. Dar Biserica lui Ioan Botezătorul și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cel egiptean, dar asta nu atestă nicicum lipsa de "originalitate" a creștinismului. Botezul împăratului abia pe patul morții (fapt obișnuit atunci) nu atestă o falsă convertire. Această convertire a schimbat destinul Europei. La Niceea, în 325, nu s-au "ales" evangheliile canonice, acestea fiind recunoscute demult, iar consacrarea lor definitivă producându-se la 50 de ani după moartea lui Constantin. Acolo nu s-a votat chestiunea naturii divine a lui Iisus, fapt recunoscut de la debutul creștinismului. Problema-cheie a fost Sfânta Treime
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de ani după moartea lui Constantin. Acolo nu s-a votat chestiunea naturii divine a lui Iisus, fapt recunoscut de la debutul creștinismului. Problema-cheie a fost Sfânta Treime, neconsacrarea ei ca dogmă dând naștere la primele erezii. Ironia face că nici o evanghelie necanonică nu proclamă natura pur umană a lui Iisus 290, cum susțin feminiștii. Dimpotrivă, aceste texte optează pentru natura exclusiv divină. În anii premergători Conciliului de la Niceea, se conturaseră două teorii: a adopției și cea a docetiștilor. Prima susținea că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
speciale dintre Iisus și Maria Magdalena. Nici o sursă veche nu vorbește de "căsătorie" și nu există dovezi că în primele secole creștinismul a fost "matriarhal". În contextul epocii, femeia era sub tutela bărbatului. Eroarea neognosticilor vine de acolo că tratează evangheliile ca pe surse istorice. Acestea, însă, n-au fost scrise de martori oculari, ci sunt după: Evanghelia după Luca etc. Ele sunt sursele teologice capitale, nicicum istorice. Iar dogmele creștine nu pun mântuirea în termeni de feminitate sau masculinitate, egalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că în primele secole creștinismul a fost "matriarhal". În contextul epocii, femeia era sub tutela bărbatului. Eroarea neognosticilor vine de acolo că tratează evangheliile ca pe surse istorice. Acestea, însă, n-au fost scrise de martori oculari, ci sunt după: Evanghelia după Luca etc. Ele sunt sursele teologice capitale, nicicum istorice. Iar dogmele creștine nu pun mântuirea în termeni de feminitate sau masculinitate, egalitatea dintre sexe manifestându-se ca liber arbitru din perspectiva iubirii creștine. Viclenia glosatorilor gnostici vine de acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
biruința lui Hristos asupra morții, provine din ebraica ultimelor secole ce preced] venirea lui Hristos. Inițial, în cadrul primelor comunit]ți creștine, înv]ț]turile lui Iisus s-au transmis pe cale oral], iar mai tarziu, au fost incluse în cele patru Evanghelii, a c]ror form] de prezentare este diferit]. Evanghelia dup] Marcu deține primatul cronologic, ea fiind scris] în jurul anului 64. Epistolele Sfanțului Apostol Pavel c]tre diverse comunit]ți creștine, întemeiate de el, au fost scrise înaintea Evangheliei dup] Marcu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
secole ce preced] venirea lui Hristos. Inițial, în cadrul primelor comunit]ți creștine, înv]ț]turile lui Iisus s-au transmis pe cale oral], iar mai tarziu, au fost incluse în cele patru Evanghelii, a c]ror form] de prezentare este diferit]. Evanghelia dup] Marcu deține primatul cronologic, ea fiind scris] în jurul anului 64. Epistolele Sfanțului Apostol Pavel c]tre diverse comunit]ți creștine, întemeiate de el, au fost scrise înaintea Evangheliei dup] Marcu. Aceste epistole prezint] atât aspecte de etic] și de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dintre care unele se exclud. Recunoașterea ambiguit]ții alegerii reprezint] o parte din sarcina eticii creștine. îi. Iisus Revenim la r]d]cinile eticii creștine în timpul propov]duirii lui Iisus, în special la înv]ț]tură conținut] în așa-numitele evanghelii sinoptice, a lui Marcu, a lui Matei și a lui Luca. A patra, a lui Ioan, poate fi privit], cel mai bine, ca o serie selectiv] și matur] de meditații pe temele principale ale primelor trei evanghelii, pe care autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în așa-numitele evanghelii sinoptice, a lui Marcu, a lui Matei și a lui Luca. A patra, a lui Ioan, poate fi privit], cel mai bine, ca o serie selectiv] și matur] de meditații pe temele principale ale primelor trei evanghelii, pe care autorul le-a cunoscut în mod direct sau prin intermediul tradițiilor orale ulterioare. Esență înv]ț]turii lui Iisus este Împ]r]ția lui Dumnezeu sau modul în care Dumnezeu conduce lumea că Împ]rât al ei. Iisus a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cunoscut prin intermediul sinagogilor și pe care le-a interpretat într-un mod nou și original prin prisma misiunii Sale. Știa c] trebuia s] duc] greutatea îndeplinirii scopului divin pentru lume. Percepția asupra lui Dumnezeu este evidențiat] în mod clar în evanghelii. Modul de a percepe Împ]r]ția lui Dumnezeu era paradoxal din perspectiva unor standarde convenționale, materializându-se mai puțin în afirmații dogmatice și mai mult în semnificații indirecte, parabole și vorbe de duh (precum și în trecerea la acțiune) privitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ția lui Dumnezeu nu implic] pedepsirea p]c]toșilor, ci asumarea consecințelor p]cațelor s]vârșite. Urmeaz], apoi, înv]ț]turi etice la fel de paradoxale. Se pune problema de a verifica dac] aceste înv]ț]turi aparțin lui Iisus. Într-adev]r, evangheliile au fost supuse unei examin]ri mai meticuloase decât orice alt] scriere din vechime. Exist], pe alocuri, elemente incerte, ins] nu încape îndoial] c] ele includ o bun] parte a înv]ț]turii lui Iisus, cu toate c] această a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
filtrul preocup]rilor primelor comunit]ți creștine. O dovad] indirect] în acest sens se refer] la faptul c] dou] mari teme ale creștinismului de dup] Înviere (perioadă paulin]), dinamismul Sfanțului Duh și universalitatea Evangheliei apar doar că indicii anticipative în evanghelii. Care este comportamentul adecvat unui cet]țean al Împ]r]ției lui Dumnezeu? Pe de-o parte acesta implic] morală „natural]”, de exemplu, Regula de Aur: „Tot ce voiți s] v] fac] vou] oamenii, faceți-le și voi la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tre Români (13,8): „S] nu datorați nim]nui nimic, decat s] v] iubiți unii pe alții”. Iisus îndeamn] la a avea un anumit fler, o cutezanț] creativ] în momentele decisive ale vieții. Se poate crede c] accentul pus de evanghelii pe r]splat] este incompatibil cu aceast] etic] a nereciprocitații. Într-adev]r, acest lucru nu este înțeles corect. Exist] un pasaj în Biblie care îndeamn] la alegerea locului celui din urm], pentru a fi chemat, apoi, în locul cel dintâi (Lc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
uniformizarea veniturilor, egalitatea sexelor, discriminarea rasial], egalitatea șanselor, tiranie, libertate, sclavie, autodeterminare sau contracepție. A fi pentru oricare dintre acestea sau împotriva lor nu implic] o atitudine creștin] în condițiile în care prin „creștin” se înțelege ceea ce Iisus învăț] în evangheliile sinoptice”. Exist] p]reri potrivit c]rora versetul din Predică de pe munte privind „înoarcerea celuilalt obraz” reprezint] un îndemn la pacifism că strategie politic] (Maț. 5,39), ceea ce ignor] caracterul literar al acestuia și natura înv]ț]turii etice a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este clar c] Matei îl înf]țișeaz] în ipostaza de judec]tor al celor dou] școli rabinice, Hillel și Shammai, rivale cu privire la motivele care justific] divorțul, ținând cont de legea mozaic] a Deuteronomului (24,1). Ce-a de-a patra evanghelie ilustreaz] într-un mod aparte tr]s]turile distinctive ale înv]ț]turii etice a lui Iisus. Nu se insist] asupra modului de comportare legat de probleme specifice. Accentul este pus pe provocarea radical] pe care Iisus o aduce, în comparație cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] baza eticii lui Iisus const] într-un r]spuns de bucurie adus generoasei gratii divine. „F]r] plat] ați primit, f]r] palt] s] dați” (Maț. 10,8). Împ]r]ția lui Dumnezeu, așa cum este prezentat] în primele trei evanghelii, este considerat] în epistolele Sfanțului Apostol Pavel că noua viat] intru Hristos, pe care o percepea că pe o experient] colectiv]. O exprimare tipic] este: „Noi, care suntem mulți, alc]tuim un singur trup în Hristos” (Rom. 12,5). „Legea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
timpul este scurt, si nu s] aștepte sfârșitul cu brațele încrucișate. Pan] la sfârșitul secolului I, Biserica și-a schimbat radical punctul de vedere (deși exist] astfel de concepții și în ziua de ast]zi). Ce-a de-a patra evanghelie reinterpreteaz] venirea lui Hristos și sfârșitul lumii că pe un dar al Duhului Sfânt. Din punct de vedere cosmic, Sfanțul Apostol Pavel a acceptat perspectiva comun] potrivit c]reia exist] o fort] mai presus de om care îi influențeat] viața
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pune accentul pe pietate și perseverent], iar iubirea devine o virtute într-o list] cu alte virtuți. Nu exist] motive pentru a nu fi de acord că normele de conduit] s] acopere situații standard, cu condiția că atmosfera radical] a evangheliei s] fie menținut]. Oricum, o pare dintre acestea s-au pierdut. Biserică renunț] prea ușor în condițiile orânduirii sociale și politice respective. O tr]s]tur] nefericit] a unora dintre coduri este accentul pus pe obligațiile celor „inferiori” fâț] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]