5,918 matches
-
prelaților hotărîrea sa autoritară), se vede uzurpată ca și celelalte drepturi regale, de ducii, conții și chiar vasalii de rang mai modest. În scurt timp, beneficiile ecleziastice vor cădea sub influența feudalilor care-și impun voința, controlează investiturile și nu ezită, în anumite regiuni (în Franța mai mult decît în Germania), să hotărască soarta scaunelor episcopale și abațiale, ca și cum ar fi fost vorba de o funcție transmisă ereditar descendenței lor. În cazuri extreme și numai atunci cînd episcopul provine din aceeași
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Frederic Barbarossa, un Hohenstaufen înrudit, însă, prin mama sa, cu familia Welf. Noul suveran german este un personaj excepțional: de o inteligență foarte vie, ci este, în egală măsură, și un brav cavaler, generos, de o mare pietate, care nu ezită să plătească cu propiia-i persoană și care va face din cruciadă (participă la a douași moare în a treia) un mijloc de a-i egala pe marii împărați ai pax romana-ei. De la începutul domniei sale, Frederic reprimă cu energie orice veleitate
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sînt mai întîi campionii autonomiei municipale și, chiar dacă s-au aliat cu Papa, ei nu împărtășesc și ambițiile teocratice ale anumitor pontifi. De îndată ce Papa încearcă să-și impună autoritatea în afara statelor sale și pare hotărît să unifice Italia, ei nu ezită să-1 abandoneze. Ghibelinii, la rîndul lor, se definesc mai degrabă în termeni de opoziție între orașele sau clanurile rivale din interiorul aceleiași cetăți opoziție legată de cele mai multe ori de străvechi lupte familiale -, decît în raport cu adeziunea la programul imperial. În Italia
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
care membrii Școlii Ardelene își vor proba tăria credințelor în dreptul românilor la emancipare. Se termină cu sfioșia aproape feciorelnică pe care o vădeau semnatarii memoriilor adresate curții imperiale. Locul acestei reverențiozități cucernice este luat de spiritul polemic, în care nu ezită să își facă drum, printre argumente academice, și ironii mușcătoare. Călcând pe urmele pașilor făcuți de D. Prodan și L. Blaga, care au descins analitic în cotloanele gândirii politice românești din Transilvania secolului al XVIII-lea, ajungem la conturarea unei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
militar la Primul Război Mondial, Regatul România își consolidează statutul regional prin implicare în Războaiele Balcanice (1912-1913), în urma căreia își mărește suprafața teritorială prin anexarea Cadrilaterului cedat de către bulgari. Aflată în alianță cu Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria), România a ezitat să se alăture acestora în Primul război mondial. Până în 1916, România a rămas în neutralitate. În cele din urmă, obsesia Ardealului ca leagăn al națiunii române și moartea lui Carol (partizan al facțiunii filogermane) au tranșat disputa în favoarea alăturării Antantei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un element stabil și ordonat, într-o stare de echilibru, pe care mișcările îl perturbă. Așa încît, provocările de care sînt responsabile mișcările colective sînt percepute drept elemente negative ce trebuie reabsorbite cît mai repede, în timp ce participanții, cărora nu se ezită a li se atribui unele comportamente de iraționalitate și de devianță, ar trebui să fie supuși unui control social mai mare și mai eficient. Transformarea pe care mișcările colective tind să o introducă în societățile respective apare astfel ca fiind
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
sovietic și a trebuit să pună la punct cu autorul ultimele detalii rămase neclarificate ale cărții. Interlocutorul meu nu avea deloc aere de megaloman și părea foarte serios. Dar eu, care aveam dificultăți în a digera proaspăta noutate am șoptit ezitând: "Dar, pentru numele lui Dumnezeu, cine în Occident va risipi bani buni pe o culegere de stereotipuri binecunoscute de propaganda sovietică?". La care Maxwell, sobru, dar și zâmbind, a replicat că fiecare bibliotecă universitară din lume, fără excepție, va cumpăra
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
prin București fără un scop concret și trăind în permanență cu teama de a nu fi arestat, într-o zi, de o patrulă de polițiști pe stradă. Rațiunea îmi spunea haide, ridică-te și pleacă! Până la urmă am încetat să ezit, mi-am adunat puținele boarfe în valiza mea sărăcăcioasă și am urcat într-un tren de noapte cu destinația Oradea, de unde mi-am continuat călătoria spre Beiuș. Relațiile diplomatice dintre Israel, Uniunea Sovietică și Țările din Europa de Răsărit sub
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
numai faptul că el a adoptat poziții politice care s-au deplasat treptat, apropiindu-se de aspirațiile OEP41, dar și că s-a impus ca un vajnic protector al interesului palestinian în spațiul internațional. Mai mult chiar, el nu a ezitat să utilizeze ponderea renumelui personal și prestigiul funcției prezidențiale spre salvarea lui Arafat, a activiștilor și a conducerii organizației teroriste OEP Se poate spune că niciun alt om de stat din acea epocă, a încercuirii trupelor OEP în Beirut, nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
din mașină fără să bănuiască ce-l aștepta și când m-a văzut apropiindu-mă de el, pe față i s-a întipărit o privire de fiară speriată. L-am întrebat direct, fără ocolișuri: "Mă recunoști?". Șoferul a rămas tăcut, ezitând să-mi răspundă, copleșit probabil de surpriza revederii și atunci am continuat: "Ieri spre seară ne-ai dus la un hotel și în loc de trei sute de pesos ți-am dat din greșeală trei mii și ai șters-o în viteză, fără
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
era cu miez adînc. Cititorii săi îl admirau cu sinceritate, iar confrații cam strîmbau din nas. Uneori, criticii chiar îl lăudau, îl elogiau, mai ales dacă Ponor plătea consumația din restaurant. Se întreceau în a face observații pertinente și nu ezitau să compare opera sa cu operele lui Balzac, Rebreanu și chiar a mea, dacă mai dădeam și eu un rînd. Ponor se bucura că se spun atîtea laude referitor la scrierile sale, pe drept cuvînt, aș spune eu, și ostoia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
favoare pe care ți-o face ție. Zău, tare ciudat. Rîdem cu poftă. Pușa, puțin obosită își reia locul lîngă mine. Monica, sînt sigur că și noi am putea să mai facem cîte ceva năstrușnic în domeniul nostru. Cu siguranța. Ezităm s-o facem pentru că noi sîntem perfecționiști și nu acceptăm.... Să fiți pe locul doi, glumește Stela, soția mea. Greșești, noi nu mai vrem să fim de loc în clasament. Vrem în sală, să aplaudăm, să ovaționam, să fim mulțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
supraveghează trecerea străzii, exact pe trecerea de pietoni. Acel cineva este un cetățean care, întîmplător, era pe acolo. Închid ochii ca să ajung acasă. O fetiță încearcă să treacă Bulevardul Independenței. Este speriată puțin și se uită în dreapta și în stînga. Ezită să atace periculoasa trecere. Un bolid crește văzînd cu ochii. Fetița calculează și ajunge la concluzia că nu are timp. Așteptă și cînd este sigură, atacă trecerea. Dar mașinile pornesc în iureș, după ce scapă de la un stop aflat la 150
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Oreste, cocoțată pe vîrful unui munte ce-și trăiește orgoliul său. Din nord, ca și din sud, din est sau dinspre vest, acest colos de șase sute de metri înălțime domină Tibrul ca un tiran gelos pe supușii săi. Localnicii nu ezită să te corecteze: șase sute de metri și ceva. Mă rog, să socotim și acel ceva și tot un dîmbuleț ar rămîne dacă s-ar întrece cu falnicii Apenini sau chiar cu pașnicii noștri Carpați. Dar el nu vrea concurenți, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sfătuiască, să încerce alungarea răului din el. Dar fără...., adică... nici vorbă de nganga. Vorbiți cu babalawó, o să găsească el o soluție. Ies îngrozit de omul ăsta care vrea să-i facă nganga finuțului meu. Ptiu! Rătăcesc pe străzi și ezit să intru la babalawó. Mă rodea în "organism" cuvîntul ăsta de ipochimen. Ceva trebuia să fac, să stopez ura din sufletul acestui copil minunat, care pînă la șase luni n-a urît pe nimeni, adică aproape pe nimeni, că pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
traversează o bîrnă situată la vreo opt metri de sol. Cîțiva golani, inconștienți de riscul enorm la care se expune omul acesta, au găsit din asta subiect de distracție. Nea Gioni, dar nu te descălța, mergi așa, cu pantofii... Gioni ezită și încearcă să nu accepte. Nu, cu picioarele goale, dacă vreți, dacă nu... atîta pagubă. Nu vrem cu picioarele goale. Ce mare scofală dacă ești desculț?! Gioni socotește și obsesia bețivului învinge. Bine, dar atunci dați două sticle. Fără două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu vrem cu picioarele goale. Ce mare scofală dacă ești desculț?! Gioni socotește și obsesia bețivului învinge. Bine, dar atunci dați două sticle. Fără două sticle nu stau de vorbă. Omul nu era prea antrenat și, cînd ajunge la înălțime, ezită. Apoi pornește pe bîrnă. Pantofii alunecă pe țeava de metal și după vreo trei metri este panicat. Nu merge, îmi scot pantofii, strigă aproape disperat. Atunci pierzi, țipă golanii rîzînd. Dar Gioni nu mai este preocupat de grupul spectatorilor. Pantofii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
repede. Prima bere o s-o sorb integral, așa ca să mă răcoresc. A doua va fi servită cu tot dichisul, adică cu ponderație. În fond, o bere la cutie are 330 cm³. Ce mare scofală? Uite, briza s-a oprit. Acum ezită să sufle. Nu prea știe cum anume. Dinspre mare sau dinspre uscat? Nu-i hotărîtă și stă. Broboane de sudoare cresc pe tot corpul. Batista nu dovedește să mă usuce, devine udă de tot. Mirosul de la canale bate mirosul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mă uit cu mare atenție, pentru că silueta e una din utopiile durabile ale vieții mele. Dar nu numai silueta. Dincolo de cura de slăbire, aspir la regimul sănătos, hiper igienic, garant al tinereții fără bătrânețe. Pe de altă parte, sunt ineducabil. Ezit, de când mă știu, între asceză și lăcomie, între Yoga ierbivoră și Michel Onfray. Am încercat tot soiul de acrobații alimentare, de la Scarsdale la Montignac (cu încurajatoarea sa formulă „Mănânc, deci slăbesc!“), am experimentat și excesul, și (mai rar) inaniția. Nimic
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dojenesc, legând toate nea junsurile mele organice de o siluetă scă pată de sub control, iar amicii știu că, dacă vor să-mi facă un compliment, trebuie să-mi spună des: „Ai mai slăbit!“ În sfârșit, cei care mă detestă nu ezită să-mi ia peste picior conturul, așa încât să rezulte că mă îndop zi și noapte, că fac orice pentru o sarma, că sunt urât, grețos, porc păros, înecat în valuri de grăsime etc. Fie care, după anvergura urii și a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
animal. Aș trece Rubiconul, dar știu că tu, prietenul meu, ai făcut-o muncind. Eu nu pot, căci lăbuța mea n’are Încă degetul mare opozabil, deși scos din linia celorlalte patru. Deci n’aș putea apuca o viitoare unealtă. Ezit, chiar dacă știu că tu ai devenit om muncind, apoi vorbind. Și, prin urmare, nu pot articula decât patru sunete, care alcătuiesc cunoscutul MIAU. Dar care, adăugând felinitatea trupușorului meu, chiar expresivitatea gheruțelor cu care te mângâi, dar și te zgârâi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mișcare absolut internă, de bibelou, dar unul care nu stă pe etajera cuiva care ar putea fi tentat să-l transforme În motor... „Sâmbătă cu prieteni“, 15 martie 2003, ora 17,49 78. De-a falsificarea. I Cu gâtlejul uscat, ezit Încă În fața sticlei cu suc pe care am apucat să dau banii. Motivul? Am făcut prostia să citesc - așa cum mă Îndeamnă radioul și televiziunea - cu atenție eticheta și am văzut acolo: „acidifiant - acid fosfo 165 ric“. Dar ce, sunt plantă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plină descompunere (din păcate trecătoare) În România, parcurgând pe rând autonomia, independența și Unirea. Mulți dintre noi au sperat același lucru În consecința crizei URSS ului. Dar au trecut zece ani de când Basarabia a parcurs rapid primele două etape și ezită in fața celei de-a treia. Tot pățitu-i priceput, iar acum conchide că istoria se repetă, dar nu identic, căci Însăși conjunctura internațională evoluează. Atunci, În 1917, În viziunea Puterilor Centrale, Rusia trebuia să dispară și a fost procopsită cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
guzgan. Unde să-l pună și pe ăsta, mai ales că și el se Înfruptă În aceeași ogradă? Nu-i nici găină deși se dedulcește la grăunțe, nu-i nici gâscă deși e cenușiu, nu-i nici curcan chiar dacă nu ezită să se zburătăcească; pur și simplu n’are pene, ci blană... Și atunci, gospodarul cu scaun la cap mai deschide o rubrică În catastif, dacă vrea o imagine reală a gospodăriei lui. Vorbeam de imaginea prestabilită? Un exemplu am ajuns
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în subteranele politicii: nu la vârf, ci la bază. Adică... în pat. Au fost publicate confesiunile amantei lui Stalin Vera Davâdova. Mai exact spus, una dintre țiitoarele lui Iosif Vissarionovici, fiindcă "tătucul popoarelor" proba o energie virilă debordantă și nu ezita să și-o risipească fericind detașamente de Matrione, indiferent unde se situau ca poziție socială, vârstă, religie, înrudire. Și nu conta dacă "omagiul" era acceptat ori impus. Verocika i-a fost mai mult: amantă de suflet vreme de peste două decenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]