4,720 matches
-
cuvintele nu ar trebui să existe. " (SL) Cu Popescu, avem senzația că un cuvînt este o construcție mentală dispensabilă, așa cum spațiul francofon este o construcție mentală a Franței, așa cum orientalismul a fost inventat în Occident. Și totuși e dependent și fascinat de verb, ca orice alt scriitor, și aspiră, în mod paradoxal, la tăcere, mutiplicînd cuvintele, spărgînd fiecare gest cotidian în mii de cioburi sonore, cum ar fi reproducerea etichetelor de la o serie de produse elvețiene, redate în trei limbi. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acelei ființe aproape invizibile, care trezește un soi de adorație necondiționată în angajații săi, care distribuie după bunul plac recompense și penalizări, care hotărăște viața sau moartea, adesea printr-o simplă ridicare de sprînceană. (...) Vojd. Mai mult ca niciodată, mă fascina, așa cum fascinează istorisirile despre crime subtile, în care răul atinge deodată o dimensiune metafizică, aproape supranaturală, împlinind astfel, chiar și fugar, nevoia noastră de el. Iată de ce suportăm cu atîta ușurință teroarea impusă de tirani. Arbitrariul și imprevizibilul sunt printre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aproape invizibile, care trezește un soi de adorație necondiționată în angajații săi, care distribuie după bunul plac recompense și penalizări, care hotărăște viața sau moartea, adesea printr-o simplă ridicare de sprînceană. (...) Vojd. Mai mult ca niciodată, mă fascina, așa cum fascinează istorisirile despre crime subtile, în care răul atinge deodată o dimensiune metafizică, aproape supranaturală, împlinind astfel, chiar și fugar, nevoia noastră de el. Iată de ce suportăm cu atîta ușurință teroarea impusă de tirani. Arbitrariul și imprevizibilul sunt printre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca favorită a recoltei de toamnă, Chantal Thomas dezvăluie, în L'Echange des princesses (Schimbul de prințese), povestea incredibilă a negoțului franco-spaniol, din 1722, de căsătorii aranjate de juna Montpensier și de Infantă, ceea ce prinde foarte bine într-o perioadă fascinată de Suleyman Magnificul și alte aventuri de exotice de alcov. Sigur, vedetele literare sunt numeroase Jean Rolin, Marie Darrieussecq, Christophe Ono-dit-Biot sau Dany Laferrière, între mulți alții să mai semnalăm doar și revenirea discretă și delicată, dar puternică și stranie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înțeles că erau cu adevărat gemeni. Cam așa ceva mi s-a întîmplat cînd v-am citit, îndeosebi L'Occupation des sols. A fost un șoc comparabil cu cel pe care îl resimți în adolescență cînd descoperi un roman mare. Fusesem fascinat de condensarea lui, de parcă fiecare frază era un punct minuscul de acupunctură ale cărui efecte radiau în întreg corpul cărții. J. Echenoz Să știți că la mine, condensarea nu e o alegere deli berată. Dimpotrivă, mereu mă gîndesc să scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care să-l scutească de o scrisoare de candidatură, și multe alte amănunte picante, toate semnificative în conturarea unei lumi apuse, în care spiritele cele mai ascuțite și-au încrucișat penele nu doar între ele, ci și cu Istoria. Ce fascinează, între altele, în corespondența lui Mauriac este evidența geniului acestui strălucit tehnician al literelor franceze, care pare să nu fi avut niciodată nevoie de ciorne sau de ani de ucenicie. Încă de la primele scrisori, talentul și siguranța tonului, mîndru și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
disipată, „umanizată” printr-o explozie vocală reflexă. În această perspectivă, atitudinea reținută a Mântuitorului (faptul că, așa cum reiese din Evangheliile canonice, Iisus nu a râs niciodată) devine motivul central al unei dispute teologice și culturale care nu a încetat să fascineze gândirea europeană, de la Părinții Bisericii - dintre care Tertulian, Clement Alexandrinul și Grigorie de Nyssa sunt doar câteva nume sonore dintr-o listă substanțială propusă de B. - până la Umberto Eco. Dar dacă faptul că Iisus nu a râs, spune autorul, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
Rilke în următoarele versuri: Mi-e frică de limbajul oamenilor Ei spun totul cu prea multă claritate: Acesta se numește câine, aceea-casă Și iată începutul, dincolo sfârșitul[...] Vreau să mă păzesc, să mă apăr, să rămân în depărtare. Dacă ascult fascinat lucrurile cântând Voi le atingeți și devin pietrificate, fără voce. Îmi omorâți lucrurile. Chiar dacă resimțim insuficiența cuvintelor în raportarea la un „dincolo de limbaj”, totuși, ele sunt inevitabil indispensabile, medierea discursivă este absolut necesară. Reprezentarea lumii în gândire și rostire înseamnă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și care e neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației. Amorul eminescian e religios mecanic, înăbușit de geologie. În chip obișnuit, femeia iese de undeva din trestii sau din pădure, se lasă pradă gurii bărbatului și apoi amândoi cad toropiți, fascinați de o ritmică dinafară, căderi de raze, de ape, de flori: Pe genunchii mei ședea-vei, Singuratice izvoare, Vom fi singuri-singurei, Blânda batere de vânt. Iar în păr, înfiorate, Or să-ți cadă flori de tei... Vom visa un vis
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
schematică, firește, cum se și cuvine în teatru. Sbilț e mefistofelul piesei și latura comică, un sarcastic parazit, filozof cinic și istoric al familiei. El înveselește pe spectatori prin aforismele lui moderat paradoxale. Tofana e mai puțin intelectuală cât femeia fascinată de prestigiul cuceritorului profesional și jignită de rezistența lui. Factorul ereditar, patima roșie, adică a vărsării de sânge (strămoșul a fost hingher) motivează exterior un gest de răzbunare, suficient în sine. Rudy ar fi un banal cuceritor dacă n-ar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), pentru ca Fugi postmoderne (2000) și Îmi mănânc versurile (2003) să releve o atracție către postmodernismul în variantă biografistă. Îndeosebi prin aceste ultime cărți M. devine o figură emblematică pentru poezia milenaristă, după cum anterior fascinase o serie de reprezentante ale optzecismului. Tot în aria de iradiere a poeziei se plasează și Jurnal scris în a treia parte a zilei (2003), care dovedește aptitudini pronunțate de autopsiere a „eului profund”, dar o slabă racordare la cotidian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
lucru, fiindcă fiecare drum are contrariul său”. Sub semnul logicii contrariilor stau și parabolele narative din Întoarcerea lui Zamolxe și „misterul creștin” În grădina Ghetsimani (ambele publicate de „Jurnalul literar” în 2000). Textele dezvăluie un spirit dominat de poezia timpului, fascinat de logica adevărului istoric și de valorile inițiatice ale începuturilor, ce trăiește intens miracolul dezvăluirii mitice. Probe de gândire existențială, ele sunt totodată autentice probe de literatură. Analizele existențiale de tip heideggerian întreprinse de V., precum Ambiguitatea adevărului la Platon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
a relațiilor de putere pe care le susține. 1.3. Limbajul politic macrosemn al relațiilor de putere Relația dintre limbaj și putere se constituie în temă de reflecție încă din cele mai vechi timpuri. Mințile speculative ale Greciei antice sunt fascinate de multiplele veleități ale limbajului, utilizându-l fie ca instrument al adevărului, fie ca mijloc de expresie al artei sau ca unealtă a persuasiunii. Primii care subliniază relația de interdependență dintre limbaj și putere sunt maeștrii artei oratorice din Antichitate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care preferă să sugereze decât să exprime concret evenimentele, lucrurile, vocile, percepute acum într-un vortex sinestezic. Poemele, ce se constituie într-o „aplecare riscantă peste balustrada eului”, păstrează, din prudență, o distanță protectoare față de real, de care F. este fascinată. Abordând o poetică de provocare, autoarea descrie în volumul Trepte sub mare (1991) „un holocaust de casă” (Horia Gârbea), universul intim fiind sufocat de un exterior apăsător, agresiv, contra căruia singura terapie rămâne „spunerea”, cuvântul. Starea de criză prefigurată deja
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
De altfel, obiectele sunt grupate în sisteme de semnificație, iar logica lor este înțeleasă atât economic și funcțional, cât și (mai ales) cultural. Explicația sistemului cotidian al obiectelor este realizată pe fundalul relației dialectice dintre un subiect atras și chiar fascinat de o lume obiectuală aflată într-un continuu proces de augmentare; chiar dacă Baudrillard sugerează existența unui anumit control pe care obiectele îl au asupra individului modern, teoria "fatală" a obiectului va fi una de dată mai târzie. Baudrillard consideră totuși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
capacitatea acestuia de a se fi alăturat proiectelor culturale revoluționare, localizate în revolta grupurilor marginale, care subminează puterea codului rasial sau sexual și introduc în discurs puterea valorizatoare a diferenței. Baudrillard este la această dată (în Le Miroir de la production) fascinat de radicalitatea discursului acestor grupuri minoritare, care își afirmă propriile trebuințe și valori împotriva normelor dominante ale societății, astfel încât va susține politicile de margine, micropoliticile care se concentrează pe practicile cotidiene și pe schimbările importante din domeniul discursului, comunicării, stilului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
crearea unui lanț continuu de aparențe ale aparențelor. Seducția operează în interiorul unui discurs prin intermediul aproximării, ambivalenței, al vrăjii, împlinindu-se în cadrul ceremonialului sau al ritualurilor care rupeau legătura cu realitatea, impunând o logică nouă și un tip de ordine care fascina. Metafora în sine este elementul dominant al acestei etape pentru că ea poate face trimiteri la altceva decât cunoscutul, vizibilul, raționalul. 6.2.2. Etapa estetică a seducției. Seducție și provocare Faza estetică a seducției aduce în prim plan figura Seducătorului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
primii ani ai deceniului al patrulea din secolul al XIII-lea. Probabil avea deja o bună pregătire culturală, pe care a continuat-o studiind împreună cu un frate, «lector eminent», pe care nu-l nominalizează (nr. 70: FF 2495); a fost fascinat de frații englezi ce au venit în Anglia de la Paris pe când era preot secular (nr. 35: FF 2456). A trăit mereu în Anglia, în diferite locuri, în mod deosebit la Oxford și Londra; are într-adevăr relații de prietenie cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
domnul care ședea lângă mine purta un chipiu pe care scria „Yale, Promoția ’29”. Am intrat de Îndată În vorbă cu el și am aflat că tocmai fusese la Întâlnirea de 65 de ani de la absolvire. Tot drumul am fost fascinat de povestirile acestui om. Dumneavoastră ați stat vreodată de vorbă cu cineva care era În sala de la Bursa de Valori din New York chiar În ziua colapsului ei? Acel om era o adevărată lecție de istorie. Pe măsură ce ne cunoșteam mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
aripe lucioase, Revarsă ici și colo torente de fosfor”... ................................................................... Într-un poem marea este cristalină, În altul geme cu turbare și se despică În fața corăbiei fragile. Însă, indiferent de stare, calitatea ei fundamentală (lucirea) rămîne neschimbată. Privind-o, ochiul este fascinat și, pentru a Întări senzația de plăcere, poetul nu uită să alăture lucirii un atribut de preț: grațios, aflat, cum se știe, pe treapta de sus a ierarhiei poetice a lui Bolintineanu. Lucirea grațioasă indică starea maximă de Încîntare a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trupului torturat de atracția sexuală. Așadar, fiind de natură inconștientă, obsesia erotică devine izvorul unei imaginații mai curând "muzicale", ce îndreaptă "ochiul" tânărului dezgustat de "realitatea" (perceptibilă vizual) a amorului în altă parte, "dincolo" de orizontul lumii sensibile. Lăsându-se fascinat doar de "sufletul", de "iradierea" feminității (care se exprimă prin "zâmbet", "atitudini", "privire"), Bizu ignoră deliberat "detaliile amănuntului plastic" și își alege "din instinct" obiectul pasiunii sale "cât mai îndepărtat și deci mai greu de atins". Din dorința de a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Prin "inhibiție" se înțelege, aici, refuzul voluntar al sexualității brute, necomplicate sentimental ori intelectual, sexualitate pe care personajul lovinescian o caută la un moment dat, dar care nu-l satisface 119. În opinia lui Lovinescu, poetul se arată în schimb fascinat de femeia inaccesibilă, angajată într-o altă relație, eventual matrimonială (Mite sau Veronica, de pildă), precum "doamnele" seniorilor adorate în taină de cavalerii rătăcitori. Și fiindcă tot veni vorba, se cuvine menționat faptul că "idealizarea" pe care o presupune orice
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu mult deosebit de acela dintre Amor și Psyche. Dumneata erai o idee în capul meu, te iubeam cum iubea cineva un tablou"153. Pornind de la confesiunea aceasta, D. Caracostea identifica un "complex om-zeiță" (întâlnit și în mitul lui Endymion, ce fascinase și pe Keats, și pe Negoițescu), menit a sublinia androginitatea creatorului, a cărui "personalitate" se proiectează atât în identitatea (masculină) a celui care contemplă, cât și în identitatea (feminină) a "obiectului" adorat 154. Interesant e că, invocând mitul antic, Eminescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de taxoni din care enumerăm : colecția de palmieri Phoenix dactylifera, Caryota mitis, specii de Sabae, plante exotice orhideele: Vanilla plantifolia, Cattleya labiata, plante carnivore ( insectivore)Drosera sp. Aldrovanda, Uricularia, Pinguicula, plante din zona mediteraneană Mirtus communis. În timpul iernii vizitatorii sunt fascinați de înflorirea spectaculoasă a colecțiilor de azalee și camelii Azalea indica, Camelia sp. Grupul plantelor suculente este bogat reprezentat. fam. Cactaceae, fam. Crasulaceae; plante din regiunile boreale și astrale ale Asiei, Australia și Noua Zeelandă. Secția Flora Globului (16 ha) cuprinde
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
spațiu geografic. I.1.1. PARCURI ȘI REZERVAȚII NATURALE DIN PODIȘUL COLORADO Podișul Colorado este poate regiunea de pe Terra care concentrează cea mai mare densitate de parcuri și rezervații naturale, lucru perfect explicabil prin unicitatea acestei unități de relief, ce fascinează deopotrivă geologii, geomorfologii sau cercetătorii din alte domenii cât și turiștii dornici să admire peisaje de neuitat. Situat pe teritoriul statelor Colorado, New Mexico, Utah și Arizona, Podișul Colorado s-a dezvoltat în bazinul râului cu același nume, fiind un
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]