9,472 matches
-
eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un fost avocat, Filip, care discută (și se dispută) pe aceste teme, unul dorind să se sinucidă, celălalt luând leafă ca să-l păzească. Finalul taie cu totul firele subțiri ale ficțiunii împingând dilemele în plan pur teoretic: Carol nu e sigur că Filip a existat, se întreabă dacă nu l-a inventat el, dacă nu e cumva "paznicul interior", instinctul de conservare, conștiința. La fel și scenele voit "tari" sunt subminate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o carte despre care aflăm, din prefața semnată de Dan C. Mihăilescu, că ar fi trebuit să apară de acum 10 ani [la începutul anilor '80 n.ed.]. Cele două narațiuni, purtând titluri scurte, generice, ghiftuite de sensuri, prelungesc cu mijloacele ficțiunii artistice universul erudiției savantului. Mai cu seamă în Arhivarul, unde hobby-ul protagonistului este colecționar de obiecte stranii aglutinează o recuzită magic alchimică de mituri, eresuri, ritualuri păgâne, istorii vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Un meteor căzut aici, printre noi, din alte lumi. A fost prea mare pentru vremea când a apărut, pentru cultura acelei epoci, vreau să spun, pentru cei care au voit să-i priceapă integral psihologia, viața, opera. 54. ...operele de ficțiuni care se isprăvesc cu triumful bineluiși cu fericirea sunt false, pentru că contrazic realitatea și dezmint experiența omenirii; sunt imorale, pentru că creează iluzii zadarnice; sunt lipsite de interes, pentru că toate fericirile sunt la fel... 55. Iubirea, nebunia filozofiei, nu se poate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
teoretic, și am sărit alături în considerații estetice. Grav și doctoral (și doară în stare normală nu sunt un om lipsit cu totul de bun-simț), i-am ținut o prelegere, la sfârșitul căreia a asistat și doamna M... - Operele de ficțiune - i-am spus Adelei, care începuse săzîmbească și zâmbi toată vremea cât ținu prelegerea, - operele de ficțiune care se isprăvesc cu triumful binelui și cu fericirea sunt false, pentru că contrazic realitatea și dezmint experiența omenirii; sunt imorale, pentru că creează iluzii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sunt un om lipsit cu totul de bun-simț), i-am ținut o prelegere, la sfârșitul căreia a asistat și doamna M... - Operele de ficțiune - i-am spus Adelei, care începuse săzîmbească și zâmbi toată vremea cât ținu prelegerea, - operele de ficțiune care se isprăvesc cu triumful binelui și cu fericirea sunt false, pentru că contrazic realitatea și dezmint experiența omenirii; sunt imorale, pentru că creează iluzii zadarnice; sunt lipsite de interes, pentru că toate fericirile sunt la fel, cum zice Tolstoi, aici de față
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
au o identitate perfectă. Cititorul vede în personaj un "tip" pe care tinde să și-l apropie până la identificare. Criticul-analist rupe legăturile, desparte, impune discriminările necesare: una este în viață, alta în carte, împiedicînd deliberat realizarea "fericirii" personajelor: "Operele de ficțiune - i-am spus Adelei, care începuse să zâmbească și zâmbi toată vremea cât ținu prelegerea, - operele de ficțiune care se isprăvesc cu triumful binelui și cu fericirea sunt false pentru că contrazic realitatea și dezmint experiența omenirii; sunt imorale, pentru ca creează
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
identificare. Criticul-analist rupe legăturile, desparte, impune discriminările necesare: una este în viață, alta în carte, împiedicînd deliberat realizarea "fericirii" personajelor: "Operele de ficțiune - i-am spus Adelei, care începuse să zâmbească și zâmbi toată vremea cât ținu prelegerea, - operele de ficțiune care se isprăvesc cu triumful binelui și cu fericirea sunt false pentru că contrazic realitatea și dezmint experiența omenirii; sunt imorale, pentru ca creează iluzii zadarnice; sunt lipsite de interes, pentru că toate fericirile sunt la fel, cum zice Tolstoi, aici de față
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spune, de aceea, cu o expresie curentă, "ce mai roman și viața asta a mea!", subliniindu-se, cu auto-admirație, existența unor episoade excepționale a căror coerență o asigură personajul "autentic", și posibilitatea transcrierii lor într-un tot semnificativ (realitatea "depășind" ficțiunea pe chiar terenul acesteia, în Imaginar). Faptul se datorează calității esențiale a amintirii, care o deosebește de imaginea obișnuită și care constă în imposibilitatea comunicării ei directe, nemijlocite. Amintirea este o imagine autistă, definitiv închisă în subteranele ființei. Cel care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lecturii. Cititorul nu-și poate depăși condiția decât într-un singur sens, printr-o lectură "vizionară": scrutând, prin fanta-vizor deschisă între două rânduri, neantul. Mihai DINU GHEORGHIU, Ibrăileanu. Romanul criticului, Editura Albatros, București, 1981, p. 136-155. OMUL DIN GÎND ȘI FICȚIUNE Amintirile, prin statutul lor, reprezintă o cheie pentru descifrarea unei personalități așa cum vrea ea să pară și, uneori, așa cum este în realitate. Nu e nevoie de cine știe ce subtilitate pentru a sesiza tonul (non) obiectiv, intenția (non) deformatoare, (im) pudoarea mărturisirii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unei logici, unei motivări artistice. Autorul și-a gândit romanul, a dozat efectele, a păstrat o succesiune a secvențelor epice în deplină concordanță cu avatarurile unei psihologii interesante. Psihologia și arta se întîlnesc armonizat, proiecțiile erotice se confundă cu erosul ficțiunii. Iubirea se textualizează păstrând, transfigurat, figura celei ce-a inspirat-o, respectând datele structurale ale celui ce-a imaginat totul. * * * Trăirile personajului, după cum ne-am dat seama, nu sunt reprezentate epic, ci numite, interpretate. Cu alte cuvinte, Adela nu este
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că nu putem descoperi dimensiuni ale tragicului în roman (cum crede Mihai Drăgan în monografia sa despre Ibrăileanu, ed. Albatros, 1971, p. 188-195). Din datele scrierii, din intențiile estetice, tocmai tragiculeste eludat. Nu trebuie confundat timpul scrierii cu cel al ficțiunii. Putea într-adevăr omul Ibrăileanu să fi traversat o etapă convulsivă a existenței sale când își (re)scria romanul, dar prin scris autorul se plasează în alt timp, mai senin. El își construiește din amintire suportul ficțiunii, compensație a marasmului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu cel al ficțiunii. Putea într-adevăr omul Ibrăileanu să fi traversat o etapă convulsivă a existenței sale când își (re)scria romanul, dar prin scris autorul se plasează în alt timp, mai senin. El își construiește din amintire suportul ficțiunii, compensație a marasmului existenței, menținîndu-se într-o ambiguitate care să permită regretul. Această atenuare (escamotare) a durerii prezentului - de altfel, singura soluție reală a unui ins inteligent ca Ibrăileanu - poate să explice grava poezie a romanului. O neputință, o criză
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai serioase este acela că-mi dau seama pe dată dacă un poet sau prozator își extrage inspirația din experiența de prima, de a doua sau de a zecea mână, ori ne impune ceea ce îi place lui să considere drept ficțiune pură. Totuși, când am citit pentru prima oară, în 1948, - sau, mai curând, când am ascultat - poemul cu tânărul-văduv-și-pisica-albă, mi-a venit greu să cred că Seymour nu înmormântase cel puțin o soție, despre care nu a știut nimeni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
trabucul lui Buharin și de aceea l-a lichidat...“ După acest incident, bătrâna o luă În vizor și Începu să-i facă șicane Mașei la fiecare pas... Bertha citea de dimineață tot ce-i cădea la Îndemână, amestecând realitatea cu ficțiunea. Părea să nu mai aibă discernământ. Actualitatea n-o interesa. Nu avea În casă nici aparat de radio, nici televizor. Totuși, Îi cerea Mașei să-i cumpere În fiecare zi câteva ziare, pe care Însă nu le citea, ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Weimar. Argumente! Explicații! gândi Sammler. Toți explică totul tuturor până când e gata următoarea versiune, cea nouă, comună. Această versiune, un reziduu a ceea ce-și spun oamenii unii altora timp de vreun secol, va fi, ca și cea veche, o ficțiune. Poate că mai multe elemente de realitate vor fi Încorporate În noua versiune. Dar considerentul important era acela că viața trebuia să-și recapete plenitudinea, turgescența ei mulțumită de sine. Toate cele vechi, stătute trebuiau, firește, distruse pentru ca noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se va absolvi de copiat. Se va elibera de Artă. O, nu. Nu, nu, nu era așa, gândi Sammler. În loc, Arta creștea, și un fel de haos. Mai multe posibilități, mai mulți actori, maimuțe, imitatori, mai multe invenții, mai multă ficțiune, iluzie, mai multă fantezie, mai multă disperare. Viața jefuind Arta de avuția ei, În plus distrugând Arta prin dorința sa de a deveni arta În sine. Imprimându-se În imagini. Realitatea băgându-se cu sila În toate aceste forme. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tablouri - acele năstrușnicii moderne, abstracte, nu prea pe gustul meu - și un instrument de lemn primitiv, probabil din Africa, care dădea senzația că ar fi cumva mirositor dacă te-ai fi apropiat prea mult de el. Rafturile erau pline de ficțiune decentă, dar nu foarte inspirat aleasă, sugerând o puternică influență a listelor cu „Cartea anului“ publicate prin ziare. Se vedea că nu prea existau iubitori autentici de literatură în familie. Piesa de rezistență era o grămadă de epave familiale. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Conversația s-a oprit. Mary a plecat capul, fixând bulele de apă minerală din paharul cu suc de cireșe amare. Irene, a replicat Alice. În mod uluitor, Alice încă își mai păstra zâmbetul pe buze. E doar o carte. De ficțiune. Doar știi asta. Eu nu știu decât că ești o hoață, care ne-a înjunghiat pe la spate. Dac-aș fi vrut să-mi văd publicate toate poveștile alea, atunci mi-aș fi scris memoriile și poți să bagi mâna-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
atenția. N-am crezut că e nevoie. Eu îmi găsesc ideile peste tot. Pe la prieteni, în ziare, prin locurile pe care le-am vizitat, din conversații pe care le-am auzit din întâmplare. Și-ntotdeauna îmbrac ideile astea în haina ficțiunii. Nu sunt decât niște cuvinte. Mary ar fi putut să-i aducă aminte că ea însăși folosise aceeași frază într-o conversație cu Alice, purtată în urmă cu doi ani, atunci când o vizitase în spital. Îi luase mâna lui Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acolo. Una dintre aceste bărci a pornit motorul în spatele Jinei și-a prins imediat viteză, ca să poată să plutească la suprafața apei. Poveștile pe care li se spusese Jina păreau acum neverosimile, nu mai aveau decât valoarea de material de ficțiune potrivit pentru cartea lui Alice. Acum, pe râu, erau mult prea mulți oameni, prea multe bărci și prea mulți salvamari pentru ca vreun navigator să mai poată să se piardă pentru totdeauna. Acum pe Salmon mergeau câini și copii mici; cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se ridică pe vârfuri, îmi sărută visele și înnoadă tristețile pentru fulgere, printre toate florile pământului, curcubeiele despletite și fluturii nenăscuți. tot așa mă înalț... fără să vreau să înțeleg ceva sau să știu unde mă aflu pe cărarea certitudine ficțiune; accept primăvara ca pe-un dar, la sfârșit de lume printre ploi, pe orice parte a gândului mă așez cu sfiala pietrei dintâi. urc pe-o scară în care fiecare treaptă are o literă desenată și umbra alt nume; undeva
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
stare. Cred că îți voi insera pur și simplu relatările mele de jurnal de atunci, oricât de patetice ar părea. Chiar ieri am avut o discuție cu câțiva prieteni despre unul din textele mele. Mi-au spus că pare o ficțiune trasă de păr. Și eu îmi dau seama că viața mea pare o astfel de ficțiune. Noroc că nu mi-am propus să merg dincolo de relația personal-politic, altminteri povestea ar căpăta accente melodramatice, și cei ce citesc ar ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de patetice ar părea. Chiar ieri am avut o discuție cu câțiva prieteni despre unul din textele mele. Mi-au spus că pare o ficțiune trasă de păr. Și eu îmi dau seama că viața mea pare o astfel de ficțiune. Noroc că nu mi-am propus să merg dincolo de relația personal-politic, altminteri povestea ar căpăta accente melodramatice, și cei ce citesc ar ajunge la concluzia că am o imaginație excesivă. I-aș dezamăgi crâncen. Există vieți antificționiste, dar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îmbibat cu filme tip Războiul stelelor, Vulcanul și cele din seria Sergiu Nicolaescu. Stătea în fața televizorului, privea imagini din București cu trupe la pândă, tancuri și rafale, cu discursuri tragicomice și își freca mâinile exact ca la scenele tari din ficțiuni. Tresărea pe scaun, țupăia când scenele erau „palpitante”. Totuși, imediat după Crăciun am reușit să ne întoarcem. Nimic nu mă siguranța mai mult decât imaginea de mucava ciuruită a lui Ceaușescu. Nu mi-a fost o clipă milă de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din cauza omeneștii tendințe de simplificare: bine-rău. Cum se determină, întreabă Judt, când trebuie să aibă loc intervenția noastră? Cine e „noi” care trebuie să intervină? E legitim războiul preventiv? Spre deosebire de soluțiile belicoase, democrația depinde fundamental de bună-credință și de încredere. Ficțiunea comunității internaționale i-a propulsat și i-a făcut populari pe americani. Această ficțiune a funcționat bine pentru ei. Trebuie să fii Dick Cheney ca să nu vezi asta. Devenim a self-sufficient, gated community (o comunitate autosuficientă și închisă). Autoritățile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]