5,981 matches
-
GRĂNESCU, Adrian (4.II.1949, Cluj), prozator și poet. Este fiul Elenei (n. Șufană), profesoară, și al lui Mircea Adrian Grănescu, medic. A frecventat școala generală și liceul la Cluj. După bacalaureat a urmat Facultatea de Filologie, secția română-italiană, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. Participă la activitățile cenaclului revistei „Echinox” încă de la înființarea acestuia, iar în anii 1971 și 1972 este și redactor al publicației. Din 1972, când obține licența, lucrează în Cluj ca metodist la Centrul de Îndrumare
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
aralambie] (18.I.1926, Plenița, j. Dolj - 2003), poet și traducător. Este fiul Elisabetei (n. Odinescu) și al lui Ionel Grămescu, țărani. Frecventează Facultatea de Medicină la Cluj (1945-1949), Școala de Literatură „M. Eminescu” la București (1950-1952) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1964-1965). Între 1950 și 1972 este, pe rând, referent la Uniunea Scriitorilor, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, „Gazeta literară” și „Luceafărul”, lector la Editura Minerva. Debutează încă din 1949 în ziarul „Lupta Ardealului
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
căsătorită cu Liviu Grăsoiu, critic și istoric literar. Urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1963-1968), după absolvire fiind repartizată la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. Și-a luat doctoratul în filologie în 1980, cu o teză despre Tudor Arghezi. A debutat în „România literară” (1968) și a colaborat la „Revista de istorie și teorie literară”, „Limbă și literatură română” ș.a. Cercetările întreprinse de G. au vizat în special literatura română interbelică
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
Învață la Școala Națională de Medicină și Farmacie a doctorului Carol Davila, terminând, în cele din urmă, și liceul. Subchirurg, medic de batalion, profesor de științe naturale, secretar al Comisiei Documentale, trece, după o perioadă de studii la Facultatea de Filologie și Litere din Liège, prin tot felul de slujbe, mai toate provizorii; fără atestate (nu-și luase licența), este funcționar, profesor la școala macedoromână din București, redactor la „Monitorul oficial”, bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași, revizor școlar în Mehedinți
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
Germania, unde și-a continuat studiile. Între 1970 și 1976 a urmat la Universitatea Tehnică din Aachen studii de filosofie (specializare în fenomenologie), romanistică și comparatistică. Din 1976 este lector și cercetător la Universitatea Liberă din Berlin, în cadrul Institutului de Filologie Romanică, unde predă limba și literatura română și literatură comparată. În 1977 și-a susținut doctoratul la Heidelberg, sub îndrumarea lui Walter Biemel, cu teza Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache. Principalele preocupări se îndreaptă spre cercetarea fantasticului, a avangardei și a
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
literar și prozator. Este fiul Ilenei și al lui Vasile Ioana, muncitori. Urmează școala elementară și liceul în orașul natal, absolvind în 1972, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvită în l978. Este doctor în filologie din 1995, cu o teză despre Marin Preda. Lucrează ca profesor în diferite școli din județul Dâmbovița (1978-1990), ca redactor la „Caiete critice” (1990-1997) și în paralel, de la înființarea noii serii a revistei, la „Literatorul”, unde timp de doi ani
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
continuă cariera didactică în București, la Liceul „Sf. Sava”, apoi, ca titular, la Liceul „Matei Basarab”, la Seminarul „Nifon” și la Școala de Război. Obținând un concediu de studii, urmează, din 1897, timp de șase semestre, cursuri de filosofie și filologie germană la Universitatea din Berlin. În 1901 este „promovat” doctor în filosofie cu teza Die Quellen von Cl. Brentanos „Gründung der Stadt Prag”, cercetare temeinică a surselor literare cehe utilizate de poetul german. O încercare de a deveni profesor la
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
literar și estetician. Este fiul arhitectului german Iosef Gruber. Urmează liceul la Iași, înscriindu-se, tot acolo, la Facultatea de Litere, pe care o termină în 1884. În 1886 pleacă la Paris, unde timp de un an urmează cursuri de filologie la École des Hautes Études, la École des Chartres, la Collège de France și la École des Langues Orientales. Inteligență vie, dar nedisciplinată, G. este preocupat pe rând de limbile romanice, de limbile slave și de filologie, concurând chiar pentru
GRUBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287375_a_288704]
-
urmează cursuri de filologie la École des Hautes Études, la École des Chartres, la Collège de France și la École des Langues Orientales. Inteligență vie, dar nedisciplinată, G. este preocupat pe rând de limbile romanice, de limbile slave și de filologie, concurând chiar pentru un post la Catedra de filosofie a Universității ieșene. Se oprește, în cele din urmă, la studierea psihologiei. Cu sprijinul efectiv al lui Titu Maiorescu, în anul 1889 obține o bursă de studii în străinătate. La Leipzig
GRUBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287375_a_288704]
-
va fi arestat și condamnat la doi ani de închisoare, urmați de alți cinci ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, pentru agitație anticomunistă. După trei ani de la eliberare, timp în care lucrează ca zilier, își continuă studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București. A debutat cu proză scurtă în „Luceafărul” (1966). În 1968, entuziasmat de neparticiparea României la invazia Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia, se înscrie în rândurile Partidului Comunist. Tot acum devine redactor al revistei „România literară
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
germană, rampă de lansare a numelui lui G. în Occident. Ostinato abordează un subiect-tabu pentru ideologia oficială a vremii, care avea să-i aducă autorului faima unui „Soljenițân român”: lumea întunecată a închisorii comuniste. Personajul central al romanului, studentul la filologie Ilarie Langa, condamnat la șapte ani de închisoare pentru vina de a-și fi ucis mama bolnavă de cancer - procedeu primitiv de eutanasiere -, devine, prin zelul anchetatorilor Securității, din deținut de drept comun - deținut politic. Nu e însă vorba de
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
în anul 1927 își trece examenul de bacalaureat la Liceul „Regina Elisabeta” din Craiova, este studentă la Facultatea de Filosofie și Litere din București, unde obține, în 1930, licența. Între 1930 și 1932 urmează cursuri de doctorat în sociologie și filologie cu Dimitrie Gusti și Ovid Densusianu și lucrează la Institutul de Statistică. La sfârșitul anului 1932 pleacă la Paris cu o bursă de studii a statului francez. Urmează cursuri de lingvistică, etnografie și sociologie cu Marcel Cohen, J. Vendryès, Antoine
CRISTESCU-GOLOPENŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286508_a_287837]
-
21.XI.1939, Târgu Neamț - 29.X.1996, București), critic, istoric și sociolog literar. Este fiul Ecaterinei (n. Rogin) și al lui Aurel Crișan, inginer geometru. A absolvit în 1956 Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț, și în 1960 Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Debutează în 1961 în revista „Limbă și literatură”, cu studiul Contribuții la cunoașterea limbii și stilului lui Tudor Arghezi. În 1974 devine doctor în filologie cu teza Preliminarii la o sociologie a literaturii
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
Rareș” din Piatra Neamț, și în 1960 Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Debutează în 1961 în revista „Limbă și literatură”, cu studiul Contribuții la cunoașterea limbii și stilului lui Tudor Arghezi. În 1974 devine doctor în filologie cu teza Preliminarii la o sociologie a literaturii comparate. A îndeplinit numeroase funcții: profesor la Urziceni (1960-1963), corespondent la Institutul Român pentru Relații Culturale cu Străinătatea (1964-1967), redactor la Radiodifuziune, șef al redacției literare a Televiziunii (1967-1970), redactor la „Revue
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
, Corina (15.II.1933, Roșiori de Vede), prozatoare. Mama (n. Frâncu) descinde din familia lui Sextil Pușcariu. După ce a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1955-1961), va fi profesoară de engleză la o școală generală și la Liceul „Spiru Haret” din București (1963-1966). Debutează în „Luceafărul” (1967) cu Alba Roza, iar prima carte, Prietena mea Si, îi apare în 1969. Proza
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
Cristofor Filipaș; 22.IV.1952, Geaca, j. Cluj), poet, critic literar și traducător. Este fiul Rozaliei (n. Trif) și al lui Aurel Filipaș, țărani. Absolvent al Liceului Energetic din Cluj, a urmat, în același oraș, studii universitare la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, încheiate în 1976. În timpul studenției, este redactor la revista „Echinox” (1974-1976). După licență lucrează ca profesor în Chiuiești, județul Cluj (1976-1977), ca librar și funcționar la Centrul de Librării din Cluj-Napoca (până în 1987), apoi ca redactor la revista
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
Ramuri”, „România literară”, „Cultura creștină”, „Vatra”, „Familia” „Cetatea literară” ș.a. A beneficiat de burse de studii în Franța (1990), apoi în Belgia și a efectuat stagii de lucru în ateliere și seminarii ale traducătorilor la Seneffe (Belgia). Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1999), cu o teză despre Aron Cotruș. Pentru scrisul lui C. este caracteristic poemul discursiv, atent construit, cu o imagistică bogată și frumoasă, chiar „somptuoasă” (Marian Papahagi). Simbolurile cele mai frecvente din primul volum, În odăile
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
Humița) și al lui Aurel Creția, funcționar. La Cluj, a făcut școala primară și a început să învețe la Liceul „Gh. Barițiu”. După 1940 își continuă studiile la București: Liceul „Spiru Haret” (cu bacalaureatul luat în 1945) și secția de filologie clasică de la Universitatea din București (licența în 1951). Între 1952 și 1971 este asistent, apoi lector la Catedra de limbi clasice a Universității din București. „Păstrez regretul de a nu fi redactat în formă finală un tratat despre verbul grec
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
8.XI.1967, Flutura, j. Orhei), poet și dramaturg. Este fiul lui Vasile Crudu și al Mariei (n. Cheptea), agricultori. A început să studieze la Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău (1985-1988), a continuat la Facultatea de Filologie a Universității din Tbilisi (1988-1991) și la Facultatea de Filologie a Universității din Brașov. Este autorul volumelor de poezie E închis, vă rugăm nu insistați (1994) și Falsul Dimitrie (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Asociației Scriitorilor din Moldova
CRUDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286542_a_287871]
-
fiul lui Vasile Crudu și al Mariei (n. Cheptea), agricultori. A început să studieze la Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău (1985-1988), a continuat la Facultatea de Filologie a Universității din Tbilisi (1988-1991) și la Facultatea de Filologie a Universității din Brașov. Este autorul volumelor de poezie E închis, vă rugăm nu insistați (1994) și Falsul Dimitrie (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Asociației Scriitorilor din Moldova și al Asociației Scriitorilor din Brașov), unde postmodernismul poate fi
CRUDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286542_a_287871]
-
CUCEU, Maria (12.VIII.1947, Cărăsău, j. Bihor), etnolog. Este fiica Evei (n. Rif) și a lui Dumitru Colțea, profesori. După cursurile Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș, face studii universitare de filologie la Cluj, devenind profesoară de liceu și apoi cadru didactic la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca. Este doctor în științe filologice cu teza Obiceiul cununii la seceriș în folclor românesc (1996), Colaborează la „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Anuarul Muzeului Etnografic
CUCEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286545_a_287874]
-
Cărăsău, j. Bihor), etnolog. Este fiica Evei (n. Rif) și a lui Dumitru Colțea, profesori. După cursurile Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș, face studii universitare de filologie la Cluj, devenind profesoară de liceu și apoi cadru didactic la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca. Este doctor în științe filologice cu teza Obiceiul cununii la seceriș în folclor românesc (1996), Colaborează la „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei” ș.a. Recepționând îndemnul lui D. Caracostea, care atrăsese atenția specialiștilor asupra necesității
CUCEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286545_a_287874]
-
, Ada D. (4.V.1950, Sibiu), critic literar și traducătoare. Este fiica Letiției (n. Rău), educatoare, și a lui Horațiu Cruceanu, inginer. Face liceul la Sibiu (1965-1969) și este licențiată a Facultății de Filologie a Universității din București în 1973. A fost, succesiv, profesoară, bibliotecară, referent literar la Centrul Județean Caraș-Severin al Creației Populare, consilier teritorial la Inspectoratul pentru Cultură al județului Caraș-Severin, editor. A colaborat la revistele „Orizont”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Familia
CRUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
CRISTESCU, Maria-Luiza (19.VII.1943, București - 14.VI.2002, București), prozatoare și eseistă. Este fiica Mariei (n. Găvrilaș) și a lui Constantin Cristescu, procurist. După studii medii la Liceul „Gh. Lazăr” (1957-1961), a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966). Este redactor la „Scânteia” (1966) și la „Amfiteatru” (1966-1969), unde și debutează cu proză. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. cu proză, eseuri, interviuri, recenzii. Drumul parcurs de prozatoare
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
, Ion (23.VII.1941, Giurtelecu Hododului, j. Satu Mare), etnolog. Este fiul Floarei (n. Pop) și al lui Vasile Cuceu, țărani. După ce a absolvit cursurile Liceului Teoretic „Gheorghe Șincai” din Baia Mare și pe cele ale Facultății de Filologie din Cluj-Napoca, este succesiv, tot aici, cercetător principal la Arhiva de Folclor a Academiei Române, șef al sectorului de etnologie (1980-1990) și director (din 1990). Și-a luat doctoratul în științe filologice în 1978, la Universitatea din Cluj-Napoca, cu teza Fenomenul
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]