6,379 matches
-
mirosul lui. Erau cuprinși de o dorință mistuitoare și amândoi îi simțeau urgența. Mâinile lui se mișcau repede, la început mângâindu-i fața, apoi gâtul, iar acum dezgolindu-i pieptul. Un moment mai târziu se pravăliră în pat și un fior plăcut le străbătu pielea în momentul acelui prim contact electrizant. Fiecare mângâiere, fiecare sărut aducea o nouă licărire de senzație intensă, până când trupurile lor se împreunară. Spatele lui se umezi de sudoare și, agățându-se de el, era sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Îl răsuci și îl puse pe ceafa lui Maggie. Mai întâi totuși trebui să-i ridice părul, în așa fel încât ceafa să-i fie neacoperită, dezgolită. Își simți trupul înregistrând confuzia și, în același timp, o durere și un fior de dorință revigorată. Prosopul era rece, atenuând roșeața. — Uri! spuse ea brusc, smulgându-i prosopul pentru a putea sta cu fața la el în timp ce vorbeau. Dă-mi geaca de pe scaun. Nefiind sigur dacă fusese iertat, Uri ezită. —Uri! Acum! Se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
La naiba. Accesul a fost blocat cumva. Avatarul ei nu se mișca. Maggie se uită în josul ecranului, încercând să găsească o fereastră în care să tasteze parola. —Hei Maggie. Cine sunt ăștia? Privi în sus și simți că o trec fiorii. Două avataruri planau în apropiere. Aveau aceleași capete ciudate de iepurași pe care le văzuse înainte, dar acum erau amândouă colorate în negru. Pentru o clipă, își aminti de bărbații de pe străduță, cu măștile negre de schi și răsuflarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
priveliștea unei femei înconjurate de bărbați mascați, care se chinuia să respire, îl plictisea. Maggie se uită la partenerul lui sau mai degrabă se uită către el, sperând să găsească acolo vreo licărire de umanitate. Dar ceea ce văzu îi dădu fiori. Căci ochii verzi ai acestui om trădau într-adevăr o emoție; iar emoția aceasta era dorința. Bărbatul acesta se apropia de ea cu altă fâșie de material negru în mâini. Când îi puse mâinile pe ceafă, fața lui aflându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
piață. Îngrămădiți toți în spate, picioarele și genunchii ei le atingeau pe ale lor. Poate și pe ai lui. Ar fi vrut să-i împingă departe de ea, cu putere, dar avea mâinile legate. Pielea îi fu străbătută de un fior. În cele din urmă simți cum mașina încetinea, apoi cum trecea peste o muchie, ca și cum ar fi intrat pe o autostradă. Auzi geamul șoferului lăsându-se în jos și ridicându-se din nou după o clipă: poate că trebuise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
grămadă de teste, de la HIV, până la hepatită și gripă. I se luase o grămadă de sânge. — Pot să vă întreb despre ce este vorba? Mă ocup doar de completarea unor formulare suplimentare pentru dr. Bellarmino, spuse ea. Henry simți un fior. Rob Bellarmino era șeful secției de genetică de la INS. Nu fusese acolo cu patru ani în urmă, în perioada în care se dusese Henry, dar acum el era la conducere. Și nu era prieten nici cu Henry, nici cu Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a depune o cerere la FDA. Pentru gena maturității ... — Da. Ca să fie introdusă cu un vector retrovirus. Și ce vom spune că face gena maturității? întrebă Josh. — Nu știu. Am putea spune că ... elimină dependența de droguri. Josh simți un fior rece. — De ce am spune așa ceva? — Ei bine, nu crezi că e rațional? zise Rick Diehl. Gena maturității produce un comportament echilibrat și matur, care este exact definiția comportamentului nedependent. — Presupun că așa e ... — Presupui? Diehl se întoarse cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pestriț, cât și pentru că se simțea atras, În secret, de Caricaturistul Alcoolic. Nu că Gazetarul Homosexual Ascuns ar fi vrut să aibă o relație fizică cu caricaturistul. Doar la gândul că l-ar putea vedea dezbrăcat simțea că Îl trec fiori de-a lungul șirei spinării. Nu era o chestie sexuală, se asigura el, ci una de spirite Înrudite. În plus, existau două mari obstacole care Îi stăteau În cale. În primul rând, Caricaturistul Alcoolic era cu desăvârșire heterosexual, iar șansele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care toată lumea În afară de ea Îl remarcase deja. Așa că Gazetarul Homosexual Ascuns nu nutrea nici un fel de speranțe de a avea vreo aventură cu Caricaturistul Alcoolic. Voia doar să se afle În apropierea lui. Din când În când simțea un fior brusc când caricaturistul, Întinzându-se după un pahar sau după o scrumieră, Îi atingea Întâmplător mâna sau umărul. Totuși, În dorința de a asigura pe toată lumea că nu era deloc interesat de el, sau de oricare alt bărbat, erau momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
desigur e o problemă serioasă având În vedere că cea mai comună tehnică de tatuaj e inserarea cernelii În piele cu ajutorul acelor... Rostise cuvântul ace Într-un fel atât de amenințător, Încât pe toți cei de la masă i-au trecut fiorii. Doar Caricaturistul Alcoolic a privit-o cu o lucire diabolică În ochi, savurând din plin spectacolul. — Acul este băgat și scos din piele În repetate rânduri, Într-un ritm de aproximativ trei mii de ori pe minut. A scos o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Pe chipul ei serios s-a ivit dintr-odată un zâmbet. — Trebuie să spun că ea a fost cea care l-a făcut, Însă eu am ornat bolurile. — O, mulțumesc, ești foarte drăguță, a Îngăimat Mustafa simțind că-l treceau fiori pe șira spinării. Se temuse Întotdeauna de soră-sa cea mare. Orice urmă de glas l-a părăsit În momentul În care a simțit privirea lui Banu cercetându-l. Deși Își făcuse un obicei din a-i cerceta pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lângă plită. — Mda, mireasa americancă e și ea distrusă, a remarcat mătușa Feride, fără să ridice privirea de la o pată misterioasă de pe podea. Biata de ea. Vine la Istanbul pentru prima dată În viață și Își pierde soțul. Îți dă fiori, nu alta! Stând la masă și ascultându-le pe surorile ei În timp ce fuma o țigară, mătușa Zeliha a spus Încet: — Ei, presupun că acum o să se Întoarcă În America și o să se mărite din nou. Știți că trei e numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
conduită. Probabil că soarta mea i s-a părut deja reglementată cînd Îmi spune, cu efecte de gradație intensivă: „N-ai nici un viitor“. Chiar și recitită la un sfert de veac după cele Întîmplate, e o frază care Îmi dă fiori pe șira spinării. În aprilie, o altă femeie ia cuvîntul: „Ai să fii nefericit, n-ai să iubești niciodată pe nimeni“. Tema nefericirii o inspiră, deoarece se Întreabă dacă nu cumva cîștig atașamentul femeilor făcîndu-le nefericite, și dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
exista, de a fi, așa cum este deja și simte că este mai mult cu fiecare moment... în astfel de zile parcă se anunță o schimbare esențială în tot ceea ce e în univers... și această schimbare înseamnă o nouă însuflețire, un fior existențial... Ce înseamnă să-ți fie dor de cineva atît de mult încît să simți că întreaga ta ființă, cu tot sufletul, cu fiecare fribră, celulă, particolă, cu tot ce înseamnă intensitate, cu tot ceea ce ești, își dorește și are
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
te îndrăgostești, știi? Și cum știi dacă îți place întradevăr cineva? Atunci cînd vrei să-i dai telefon? Cînd ai impresia că ți se intensifică simțurile ca un vîrtej și parcă ai fi înghițit căldură?... Cînd ți se strecoară un fior în vîrful degetelor de la picioare numai la gîndul că te apropii de acea persoană? Sau cînd rămîi cu gura căscată și nu mai poți fi atent la nimic în preajma ei? Sau cînd ai vrea foarte mult ca sentimentul să fie
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
la mine. Băiatul tremura aduncându-și aminte. În acel moment, și în îngustarea distantă a ochilor săi, părea fără vârstă, ca și cum și-ar aduce aminte de ceva care se întâmplase în urmă cu o sută de ani. M-a trecut un fior pe șira spinării. Porfiri își strânse buzele și se uită repede la reacția lui Salitov. Polițistul se încrunta gânditor. ă Interesant, acceptă Porfiri. ă Deci o primesc acuma? Dmitri întinse mâna. Porfiri trase cu ochiul și dădu la iveală rubla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ei nu o interesa decât faptul că urma să-l vadă pe Charlie. Nu-i păsa de bani, mai ales dacă o ajutau să ajungă la bărbatul iubit. Kitty se Întoarse și Începu să se uite pe geam. Simți un fior pe șira spinării. Nu cunoștea orașul, dar simțul orientării Îi spunea că fie mergeau Într-o direcție greșită, fie apucaseră pe un drum mai lung. În loc să meargă direct spre centru, prin vest, taxiul făcuse un cerc larg și acum părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
facă asta. Îmi pare rău și Îmi cer scuze. Primul gând care-i trecu prin minte fu că vorbea ca Ashton, că era ca Ashton. Un bărbat liniștit, singuratic, de onoare, foarte manierat, discret, puritan. Al doilea gând Îi dădu fiori reci. Nu vorbise despre Desert Rose ca un bărbat Îndrăgostit, ci ca un bărbat care Își ascunsese antipatia doar ca să fie politicos, iar acum Își arăta adevăratele sentimente. Charlie se uită la fața Încremenită a lui Kitty și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Într-un moment necunoscut, care depindea de bunul plac al lui Charlie și - ca de fiecare dată - după o așteptare lungă. Iar Înăuntru era cumplit de frig. Gândul că trebuia să se lupte Încă o noapte cu frigul Îi dădu fiori. — Kitty, așază masa asta lungă și scaunele În zigzag sau Într-o formă geometrică mai neobișnuită, Îi zise Charlie, de Îndată ce o zări la rulotă. Să mute scaune și mese grele pentru Charlie? Ce Încântare! Charlie Jones avea tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu cheile până la patru dimineața, decât acela de-a fi atacată de Matthew. Era târziu și Întuneric și, deși se afla Încă În holul mare și călduros al hotelului, gândul că trebuia să se Întoarcă În rulota friguroasă Îi dădea fiori reci. Trebuia să-și găsească alt adăpost În seara asta. De ce n-ar fi rămas la Matthew? Își simțea capul Îmbibat de Mojito, de dorința pe care o simțea pentru el, de dorința de-a nu mai fi niciodată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cuțit și altceva ce s-ar numi idol. Creierul din cap umblă toată viața în urma degetelor, și, chiar în vremurile de acum când ni se pare că le-a luat-o înainte, tot degetele trebuie să-i explice investigațiile tactile, fiorul epidermei atingând lutul, dilacerarea ascuțită a dălții, mușcătura acidului pe placă, vibrația subtilă a foii întinse de hârtie, orografia texturilor, împletitura fibrelor, abecedarul în relief al lumii. Și culorile. Adevărul cere să spunem că creierul se pricepe la culori mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ea în clădire, dar părea limpede că zidurile azilului, singure, n-ar fi reușit să-i facă să se simtă legați unul de altul printr-un destin comun. Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbânta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încâlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca în cazul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tăcerea lor arhaică. Mă atrăgea mereu ceva acolo, deși de fiecare dată regretam, de cum mă izbeam de tăcerea aceea cu multe capete care la început mi se păruse o curiozitate, dar ajunsese să mă sâcâie și chiar să-mi dea fiori de teamă fiindcă n-o înțelegeam. Un om care vorbește știi ce vrea; te înjură, îl înjuri, te amenință, îl ameninți. Dar unul care te privește ostil fără să pricepi de ce, te sperie până la urmă. Dealtfel, tot ce se lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sunteți nevoiți să faceți ceea ce fac eu. Trebuie să mă imitați orbește. Sunt stăpânul vostru. Și nici măcar nu e nevoie să vă poruncesc. E destul să fac ceea ce vreau să faceți voi”. Deodată, însă, în plină euforie se strecoară un fior de teamă. Mulțimea care te împresoară, care nu te pierde o clipă din ochi, te studiază, te încântă și, totuși, te sperie. Încerci să te convingi că în realitate ești singur, într-un deșert de oglinzi, că mulțimea e aparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și Filip s-ar fi simțit răzbunați. Parcă îi și auzeam luându-mă peste picior: „Hei, băiete, n-ai spălat bine farfuria asta”. Și ar fi trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură și le auzeam zgomotele subțiri. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]