4,728 matches
-
Cu ajutorul unor fotografii alb-negru pe care le-a luat, el apublicat o transcriere a textului lui Arhimede. La scurt timp textul din greacă a fost tradus în engleză de T.L. Heath. Înainte de descoperirea lui, manuscrisul nu era cunoscut printre matematicieni, fizicieni sau istorici. Manuscrisul conține: Manuscrisul mai conține cuvântările politicianului Hypereides, care a trăit în secolul al 4-lea d.Hr, comentariile lui Alexandru din Aphrodisias aspura "Categoriilor" lui Aristotel, precum și alte lucrări.. Cea mai remarcabilă lucrare din cele de mai
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
poziție pe cele trei axe furnizează coordonatele carteziene ale centrului de masă: Dacă un corp este omogen, el are aceeași densitate, iar centrul maselor corespunde cu centrul lui geometric. Conceptul centrului de masă a fost introdus pentru prima dată de fizicianul și matematicianul grec Arhimede. El a arătat că momentul exercitat pe o pârghie de mai multe greutăți aflate la diferite distanțe de-a lungul ei, este același cu momentul dat de toate greutățile mutate într-un singur punct, centrul lor
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
Louis Joseph Gay-Lussac (n. 16 decembrie 1778, Saint-Léonard-de-Noblat - d. 9 mai 1850, Paris) a fost un chimist și fizician francez, cunoscut pentru cercetările sale asupra proprietăților gazelor. Louis Joseph Gay-Lussac este fiul lui Antoine Gay, avocat și procuror al regelui în localitatea Saint-Étienne, și judecător în localitatea Pont-du-Noblac, și nepotul unui medic. În timpul Revoluției franceze, în urma aplicării Legii Suspecților
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
că al treilea episod al seriei, a folosit doar personajul Spock din episodul pilot „The Cage” și a introdus pe William Shatner în rolul căpitanului Kirk, pe James Doohan în rolul inginerului șef Scotty și pe George Takei în rolul fizicianului (mai tarziu, timonier) Sulu. DeForest Kelley și Nichelle Nichols se alătură echipajului ca ofițer medical dr. McCoy și ofițer de comunicații Uhura în „The Mân Trap”, primul episod difuzat al seriei. Deși personajul "Number One" (Majel Barrett) din episodul pilot
Lista episoadelor din Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/322752_a_324081]
-
(născut la 20 septembrie 1934 în Winterthur, Elveția) este un fizician și pionier al scufundărilor la mare adâncime. Împreună cu Albert A. Bühlmann, Keller dezvoltă o nouă metodă de scufundare și decompresie prin schimbarea amestecurilor respiratorii din diferite butelii (heliu-oxigen și azot-oxigen) în timpul decompresiei, ceeace a condus la scurtarea considerabilă a timpului
Hannes Keller () [Corola-website/Science/322800_a_324129]
-
în , uneori numit Five Days to Midnight) este un mini-serial americano-canadian științifico-fantastic, de mister, thriller, format din cinci părți, care a fost difuzat pe Sci Fi Channel în iunie 2004. Timothy Hutton interpretază rolul lui J. T. Neumeyer, un profesor/fizician care descoperă o servietă ce conține documente postdatate și diferite probe care indică că va muri peste cinci zile în viitor. Miniserialul a avut cinci ore în total, inclusiv cu reclame. Primul episod are 1 oră și 20 de minute
Cinci zile până mori () [Corola-website/Science/322805_a_324134]
-
teoria clasică a electromagnetismului și a fost dezvoltată între anii 1860 și 1870 de către James Clerk Maxwell. Fenomenul observat de către Faraday a fost considerat ulterior ca prima dovadă experimentală a naturii electromagnetice a luminii în acord cu teoria lui Maxwell. Fizicianul francez Marcel Émile Verdet în 1854 stabilește, pe cale empirică, legea care îi poartă numele și care stabilește relația dintre măsura polarizării induse și intensitatea câmpului magnetic aplicat, lungimea parcursului luminii respectiv natura substanței. Ulterior, Henri Becquerel determină relația empirică dintre
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
online a documentelor istorice și științifice. ArXiv, o arhivă e-print creată la Laboratorul Național Los Alamos de Paul Ginsparg, este operată și finanțată în principal de către Cornell, ca parte a serviciilor bibliotecii. Arhiva a schimbat modul în care mulți fizicieni și matematicieni comunică, făcând e-print-ul un mijloc viabil și popular de a anunța noile cercetări. Cornell este, de asemenea “casă” pentru o colecție de documente de sursă primară a unei organizații puțin cunoscute: Asociația Americană Pentru Legislația Muncii. Presa Universității
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
în 1991. NSFNet a fost un reper major în dezvoltarea internetului și creșterea ei rapida a coincis cu dezvoltarea World Wide Web. Oamenii de știință de la Cornell au cercetat particulele fundamentale ale naturii pentru mai mult de 70 de ani. Fizicieni cum ar fi Hans Bethe, au contribuit nu numai la bazele fizicii nucleare, dar, de asemenea, au participat și la Proiectul Manhattan (a se vedea de asemenea: Lista de persoane Cornell Manhattan Project). În anii 1930, cercetătorii de la Cornell au
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
fizicii nucleare, dar, de asemenea, au participat și la Proiectul Manhattan (a se vedea de asemenea: Lista de persoane Cornell Manhattan Project). În anii 1930, cercetătorii de la Cornell au construit cel de-al doilea ciclotron din Statele Unite. În anii ‘50, fizicienii de la această universitate au fost primii care au studiat radiațiile sincrotron. În timpul anilor ‘90, Cornell Electron Storage Ring a avut cea mai mare luminozitate din lume în urma ciocnirii dintre electroni și pozitroni. După construirea sincrotronului la Cornell, Robert R. Wilson
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
Freeman John Dyson (n. 15 decembrie 1923) este un fizician teoretician și matematician american de origine britanică. A adus contribuții fundamentale în teoria cuantică a câmpurilor, fizica materiei condensate, astrofizică, fizică și tehnologie nucleară, fizică matematică. Este membru al din Princeton, New Jersey, din 1953. Tatal lui Dyson era compozitorul
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
de calcul, dar și o teorie de fizică. El a dezvoltat normele pentru diagrame care au rezolvat în totalitate problema renormalizării. În lucrările și prelegerile sale Dyson a prezentat teoriile lui Feynman de electrodinamică cuantică, într-o formă care alți fizicieni ar putea să o înțeleagă și a facilitat acceptarea teoriilor lui Feynman de comunitea fizicii. Robert Oppenheimer, în special, a fost convins de către Dyson că noua teorie Feynman a fost la fel de valabile ca cele a lui Schwinger și Tomonaga. Oppenheimer
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
Firdoùsi reconstituie trecutul real sau legendar al poporului persan. Scenele de război, dar și cele de dragoste dau epopeii o forță și grandoare incomparabile. Omar Khayyám (c. 1045 - c. 1122), unul dintre marii oameni de știință ai Orientului, matematician și fizician, astronom și medic, autor a numeroase opere scrise în arabă, este și autorul a circa 250 catrene. În aceste micropoeme, marcate de melancolie, dezamăgire și scepticism, este blamată viața frivolă, egoistă și nedreaptă. Un alt mare poet persan a fost
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
neapărat în linie dreaptă, aceasta fiind capabilă să ocolească obstacolele, lucru inobservabil în cazul propagării prin reflexie sau refracție. Mai mult, în urma unor experiențe, Grimaldi ajunge la concluzia că "... uneori lumina transformă o suprafață deja luminată într-una mai întunecoasă." Fizicianul italian descoperise încă un fenomen, care va fi studiat de Young un secol și jumătate mai târziu și va fi numit interferență. Tot în 1665 apare și lucrarea lui Robert Boyle (1627 - 1691) " Experiența și reflecții asupra culorilor, în special
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
individ controversat care pretinde că este calificat ca om de știință și inginer și susține că a lucrat cu tehnologie extraterestră într-un loc numit S4 în apropierea de Zonă 51. Lazăr pretinde că a lucrat în 1988 - 1989 că fizician la S4, zona care ar fi situată la Papoose Lake, la sud-vest de Zonă 51 lângă Groom Dry Lake, Nevada. Potrivit lui Lazăr, S4 servește că o facilitate militară ascunsă pentru studiul și cercetarea unor nave spațiale extraterestre sau farfurii zburătoare
Bob Lazar () [Corola-website/Science/329705_a_331034]
-
despre care a pretins că ar fi construit-o cu ajutorul unui cercetător de la NAȘĂ. Mașină era construită cu un motor cu reacție modificat și plasat pe un model existent al unei mașini. În articol se preciza că Lazăr era "un fizician de la "Los Alamos Meson Physics Facility"". Lazăr pretinde că a absolvit California Institute of Technology și Massachusetts Institute of Technology. În 1993, cotidianul "Los Angeles Times" a căutat informații despre viața sa și nu a găsit nicio dovadă că ar
Bob Lazar () [Corola-website/Science/329705_a_331034]
-
California Institute of Technology și Massachusetts Institute of Technology. În 1993, cotidianul "Los Angeles Times" a căutat informații despre viața sa și nu a găsit nicio dovadă că ar fi obținut diplome de absolvire la aceste instutiții sau la altele. Fizicianul și cercetătorul Stanton Friedman a aflat doar că Lazăr a urmat cursuri de electronică la sfârșitul anilor 1970 la Colegiul Pierce Junior din Los Angeles. Ocupația să era listata că procesator independent de documente fotografice. Pregătirea să profesională nu poate
Bob Lazar () [Corola-website/Science/329705_a_331034]
-
Boris Nikolaevici Delaunay (sau Deloné în , n. 15 martie 1890, Saint Petersburg, Imperiul Rus - d. 17 iulie 1980, Moscova, RSFSR, URSS) a fost un matematician rus și alpinist. În onoarea sa a fost numită triangulația Delaunay paralelă. A fost tatăl fizicianului Nikolai Borisovici Deloné. Încă din tinerețe a manifestat un interes deosebit pentru matematică, astronomie și tehnică. Studiile secundare și universitare le-a urmat la Kiev în perioada 1903 - 1913. În 1916 și-a susținut examenul de magistru, apoi a fost
Boris Delaunay () [Corola-website/Science/329941_a_331270]
-
de la o companie mică (pe atunci): International Business Machines. La câțiva ani după aceasta, a hotărât să facă un lucru major pentru fizica franceză: să organizeze o școală de vară în domeniul fizicii teoretice, cu participarea celor mai de vază fizicieni ai timpului în calitate de lectori. Cu ajutorul unui prieten a rezervat un loc în apropiere de Les Houches, un sat din departamentul Haute-Savoie, în apropiere de vârful Mont Blanc. Însă dificultatea principală erau banii. După multe încercări pe la ministerele din Paris, a
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
pe bază de cunoștințe teoretice și experimentale a avut loc începând din secolul al XVII-lea, când ideile lui Arhimede au fost reluate și duse mai departe de o pleiadă de oameni de știință. Astfel, Simon Stevin (1548-1620], matematician și fizician flamand, a avut contribuții majore în hidrostatică, descoperind legile presiunii lichidelor asupra pereților vaselor (inclusiv „paradoxul hidrostatic”: presiunea într-un lichid nu depinde de forma vasului care îl conține, ci numai de adâncime). Evangelista Torricelli (1608-1647), matematician și fizician italian
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
și fizician flamand, a avut contribuții majore în hidrostatică, descoperind legile presiunii lichidelor asupra pereților vaselor (inclusiv „paradoxul hidrostatic”: presiunea într-un lichid nu depinde de forma vasului care îl conține, ci numai de adâncime). Evangelista Torricelli (1608-1647), matematician și fizician italian, unul din elevii lui Galileo Galilei, a descoperit, printre altele, legea scurgerii lichidelor prin orificii. Matematicianul, fizicianul și filozoful francez Blaise Pascal (1623-1662) a efectuat numeroase experimente asupra presiunii atmosferice și echilibrului lichidelor, stabilind principiul transmiterii presiunii într-un
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
hidrostatic”: presiunea într-un lichid nu depinde de forma vasului care îl conține, ci numai de adâncime). Evangelista Torricelli (1608-1647), matematician și fizician italian, unul din elevii lui Galileo Galilei, a descoperit, printre altele, legea scurgerii lichidelor prin orificii. Matematicianul, fizicianul și filozoful francez Blaise Pascal (1623-1662) a efectuat numeroase experimente asupra presiunii atmosferice și echilibrului lichidelor, stabilind principiul transmiterii presiunii într-un fluid. Newton (1642-1727) a stabilit formule pentru calculul rezistenței la înaintare a corpurilor și a formulat legea frecării
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
au supraviețuit zborului cosmic. Treizeci de ani mai târziu, omenirea primește primele imagini de pe a doua planetă a lui Sirius, iar "Valea de cleștar" a lui Faur se dovedește a fi reală. În același timp, la reactorul nuclear de la Câmpeni, fizicianul integral Mihai Vlad descoperă un fenomen straniu, pe care îl botează "efectul 409". Supus acestui fenomen, Vlad ajunge să aleagă din bioundele înconjurătoare pe cea mai puternică, "văzând" evenimente și locuri care se află la distanțe mari de el. Legătura
Șarpele blând al infinitului () [Corola-website/Science/328074_a_329403]
-
va cere o schimbare serioasă a structurii organizmului omenesc atît la nivel molecular, cît și la nivel al structurii organelor și al scheletului. Aceasta este deja o problemă din domeniul transumanismului, care ese departe în afara limitelor medicinii contemporane. După părerea fizicianului R.Feynman, nu există nici un principiu fundamental, care ar limita durata veții sau ar interzice nemurirea: Dacă un om ar hotărî să construiască motorul veșnic, el s-ar lovi de interdicție în formă de o lege fizică. Spre deosebire de această situație
Imortalism () [Corola-website/Science/328392_a_329721]
-
religioase și locuințe, localizate la diferite adâncimi, în funcție de data folosirii. De multe ori, acestea se suprapun orizontal, vertical sau combinat. Arheologii excavează telluri pentru a interpreta arhitectura, scopul și perioadele de folosire. Cum excavarea unui tell este un proces distructiv, fizicienii și geofizicienii au dezvoltat metode non-distructive pentru cartografierea locațiilor tellurilor.
Tell (arheologie) () [Corola-website/Science/327559_a_328888]