7,943 matches
-
stradă unde mă întâlneam cu colegii de joacă. Niciodată nu am stat prea mult și era ceva lăuntric care-mi cerea să revin la sarcinile mele, oferindu-i protecție și atenție. Nu trebuia însă să-mi impui anumite lucruri, nicidecum forțat, eram în mod evident cu atât mai înverșunată cu cât mi-ai fi impus să fac ceva anume. Cu Adi a fost altceva, ceva din mine, mi era drag și oricum nu puteam anula rolul meu de soră mai mare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
acum, la zeci de kilometri împrejurul meu nu e țipenie de om. Și cei pe care i-aș întâlni, sunt necunoscuți și chiar dușmani. Sunt singură în avion cu doi oameni cari mi-au încredințat viața lor. Un eventual aterisaj forțat ar însemna mers pe jos mai mulți kilometri, sau poate moartea. Peste tot sunt partizani. Toate greutățile drumului nostru trebuiesc rezolvate de mine eu sunt cea mai tare din toți". A urmat campania Crimeei, mult mai puțin dificilă; baza escadrilei
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
adăuga, pentru cei de la hidroaviație, unul suplimentar: în cazul că ar fi fost doborâți, cădeau în apa rece a mării, iar șansele de supraviețuire în astfel de condiții erau minime. De altfel, în anii 1941-1942 are parte de trei amerizări forțate, în urma cărora se alege cu un reumatism acut, cu urmări pe termen lung. În Marea Neagră era război. Și nu unul ușor. Hidroaviației îi reveneau misiuni de recunoaștere de-a lungul coastei sau în larg (mergând de la Constanța până în Crimeea și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
să-și procure alți ochelari, avea nevoie de aprobare din partea sindicatului pentru o pereche de ochelari și șeful de sindicat îl refuzase mereu, îl dușmănea pe tata și îi căuta nod în papură. În plus, însuși comandantul coloniei de muncă forțată, temutul Gicu Petre, care în genere s-ar putea spune că-l simpatiza pe tata, avea totuși un dinte împotriva lui: deși îi medita fata la matematică, tata îl deranja profund prin ceva anume, prin numele său. Odată, la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Așa a fost deposedat tatăl meu și de numele său, după ce își pierduse domiciliul, familia, agoniseala, biografia. Ce-i mai rămăsese? *** În ziua de cinci martie a acelui an, Comitetul Sindical al Gospodăriei Agricole de Stat din colonia de muncă forțată sau, cum le plăcea celor de la Sindicat s-o numească, din noua comună Steagul Roșu, i-a aprobat tatei să-și ia ochelari (acum, că purta un nume pe placul lui Gicu Petre, acesta nu mai avea motive de reproș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
22, ca Secretar General al Comitetului Central, la al XI-lea Congres al Partidului Comunist, apoi balansul lui formidabil când cu Zinoviev și Kamenev contra lui Troțki, când cu Buharin sau Tomski contra lui Troțki, Zinoviev și Kamenev, apoi colectivizarea forțată a agriculturii, industrializarea accelerată cu accent pe industria grea, apoi curățirea Partidului bolșevic cu pedepsirea deviaționiștilor de stânga, ca și a celor de dreapta, execuțiile în masă, se șoptea pe la colțuri că Stalin ordonase omorârea câtorva milioane de oameni, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Serenite. 20 TC "20" \l 1 După fix un an și două luni de când sosise în Punctul de lucru 57, localitatea Hotarele, devenită mai apoi Steagul Roșu, tata, pricopsit cu noul său nume, Vlăsie Valeriu, a părăsit colonia de muncă forțată. S-a petrecut pe neașteptate. Într-o seară târziu, tovarășul Gicu Petre, comandantul, l-a convocat pe tata în biroul său. -Toarășe brigadier, ai fost transferat la Manacu, pe șantierul marii hidrocentrale, l-a anunțat el morocănos, fără nici o introducere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cameră de hotel dintr-un oraș necunoscut. Ceea ce trăia îl privea și nu-l privea pe el însuși, mai degrabă nu avea nici o legătură cu adevărata sa persoană. Se întreba întruna cui îi datora eliberarea lui din colonia de muncă forțată, ceea ce echivala cu un mic miracol, statutul său și perspectivele sale sociale se conturau acum incomparabil mai bune; se întreba fără să îndrăznească să formuleze acel răspuns care i-ar fi convenit. Și imediat, în mintea tatei, lângă această întrebare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mute, să-și părăsească gospodăriile, rânduielile strămoșești. Au fost aduse forțe de Securitate, cei mai recalcitranți dintre săteni au fost bătuți și arestați. În cele din urmă, ca toate acțiunile comuniștilor de la venirea lor la putere, cum-necum, și strămutarea aceasta forțată a reușit, în sensul că a avut loc. Tata fusese detașat pe șantierul localității model, numită Satul Nou. Aici el i-a cunoscut pe cei mai mulți dintre localnici, s-a apropiat de ei, s-a împrietenit cu ei și a aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
umpleau de satisfacție, îi dădeau un sens. Ancheta, bătea și acum, dar fără plăcerea formidabilă de odinioară: se răstea la cei anchetați ori îi lovea, dar totul se desfășura cumva mecanic, ca o simulare, era ca un bolnav care înghite forțat mâncarea din spital, căci el nu simte nici foame, nici gust, nici poftă. Nu s-ar fi închipuit niciodată pe sine însuși fără plăcerea aceasta supremă, de a bate, de a schingiui, de a distruge pe cel care nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
popor, va reuși să o salveze. În acest context, aș vrea să punctez una din impresiile că Dumnezeu ne-a dat mereu la timp ce ne trebuie, dar noi ne pierdem în aparențe și omitem esențialul. Poate va părea cam forțată această afirmație, dar o supun totuși analizei publice din care să tragem fiecare concluziile de care suntem capabili. De aceea voi reveni cu ce am repetat cândva public, total dezinteresat, despre Ioan Holender. Acest pătimaș propagator al valorilor spirituale românești
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
naționale. Teritorii în care, la venirea slavilor ocupanți, românii constituiau majoritatea covârșitoare a populației. Dovadă, în Transnistria, în anul 1723, când Rusia a ocupat acest teritoriu, românii erau 75% și după două sute de ani de deznaționalizare, rusificare, ucrainizare și asimilare forțată, românii băștinași ai acestor locuri, ajung în unele părți minoritari! Moscova, regimul comunist de ocupație, prin activitatea sa de deznaționalizare, s-a sprijinit tocmai pe această parte a populației străină românilor. Spun acestea ca să vă dați seama în ce condiții
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de piatră, ca niște mici camere; de-o parte și de alta erau scobite niște găuri Îndeajuns de mari cît să poată trece prin ele mîna unui om. Se pare că acesta era un loc pentru pedepsirea fizică; victima era forțată să-și plaseze mîinile prin cele două găuri și apoi Împinsă Îndărăt pînă cînd Îi plesenau oasele. Nu eram convins de eficacitatea acestei proceduri, așa că mi-am introdus membrele În maniera indicată. Alberto m-a Împins Încet: cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
rase ce se luptă Încă pentru identitatea sa. HUAMBO Huambo Sursa noastră de uși la care să batem s-a epuizat și, urmînd sfatul lui Gardel∗, ne-am Întors și ne-am Îndreptat spre nord. Abacany a reprezentat o oprire forțată, deoarece de acolo plecau camioane spre Huancarama, ultimul oraș Înainte de colonia de leproși din Huambo. Metoda noastră preferată de a solicita masă și adăpost nu s-a schimbat deloc față de cum procedaserăm pînă În momentul de față (Garda Civilă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
personale. De aceea, am adăugat, acolo unde lipsea autobiografia, o biografie succintă. I-am luat în considerare, în lucrarea de față, doar pe cei 38 de frați care au avut de a face cu închisoarea, deportarea, munca silită și domiciliul forțat, deși chiar și ceilalți frați franciscani au fost persecutați, urmăriți, „ascultați” la cele ce le predicau în biserici, amenințați etc. (Doar un exemplu: venerabilul părinte Martin Benedict, frate franciscan și medic, a murit în faimă de sfințenie ca martir, în urma
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din detenție am aflat că rudele mele n-au fost ținute prea mult în închisoare și că surorii mele Elisabeta, cât a stat în închisoare, făcând greva foamei, cu două linguri alăturate cu partea convexă i s-a desfăcut gura forțat și i s-a turnat lapte în gură și în mod forțat a fost hrănită. Sora mea fiind studentă la Iași, la Facultatea de Matematică a fost exmatriculată din facultate; atunci s-a dus la București, un an întreg a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mult în închisoare și că surorii mele Elisabeta, cât a stat în închisoare, făcând greva foamei, cu două linguri alăturate cu partea convexă i s-a desfăcut gura forțat și i s-a turnat lapte în gură și în mod forțat a fost hrănită. Sora mea fiind studentă la Iași, la Facultatea de Matematică a fost exmatriculată din facultate; atunci s-a dus la București, un an întreg a dat lecții particulare de matematică la elevii de la licee ca să câștige ceva
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tace” numai în acest microclimat submediteranean din sudul județului Caraș-Severin, cere aplicarea părții a doua a prevederii can. 686 din Dreptul canonic... exclaustratio imponi potest a Sancta Sede... ob graves causas... . Inima-mi plânge și sufletul geme în mine că forțat trebuie să fiu departe de mănăstirile Ordinului meu drag. Fiat voluntas Tua! Memento semper ad invicem. Pr. Gheorghiță (Gheorghe Coceangă) (scrisori din Arhiva Provinciei) 11. PR. ANTON DĂMOC autobiografie În vederea întocmirii unui tabel cu confrații franciscani care au fost la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
al doilea război mondial, după ce țara a căzut sub dominația comunistă, poporul român a avut de îndurat cele mai grele suferințe și umiliri: foamete, deportări, arestări, condamnări, naționalizări, plata unor mari despăgubiri de război, jefuirea nemiloasă a bogățiilor țării, colectivizarea forțată a agriculturii etc. E lucru de la sine înțeles, că în acele împrejurări vitrege pentru poporul român, nu puteau scăpa de ura și răzbunarea celor fără Dumnezeu și neam, nici cultele religioase din România și în primul rând Biserica catolică, considerată
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sunt o piedică serioasă, fără să-mi spună de ce... La 24 iunie 1950 plutonierul major Mutică a venit, mi-a cerut buletinul, l-a pus în buzunar și mi-a zis să merg la Bacău să dau declarație la partid. Forțat am mers la mașină și de aici în beciul unei case unde era securitatea. Fiindcă nu voiam să semnez declarația dictată, am primit palme. Au fost aduși preoții, seminariștii de la Penitenciarul Bacău și în iulie 1950 (...indescifrabil) la Penitenciarul Galați
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lucrat împreună cu frații din Ordinul Franciscan, preoții: Lucaciu Dumitru, Gh. Coceangă, Băcăoanu Petru, Dâncă Petru, Gabor Iosif, Blăjuț Eugen, Butnaru Ioan și alții, preoți de mir catolici, ortodocși și destul de mulți sectanți. La canal a fost „ca la canal”: muncă forțată, durități și umiliri, ger crunt și căldură toridă, pe lângă celelalte caracteristici în astfel de situații (foame... foame... etc.). Aici am stat până la 20 iunie 1953. De la canal am fost transferat la închisoarea din Gherla, unde am stat exact un an
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
răspuns deținuții lotului au declarat greva foamei, deși noi care lucram, i-am sfătuit să nu o facă, dar nu ne-au ascultat. Nu se face greva foamei împotriva celui ce abia aștepta să mori. S-a ajuns la hrănire forțată. Se pare că a fost un caz mortal din cauza administrării greșite a hranei. În fața acestei situații, toți cei ce munceam am declarat greva foamei cu muncă, și am cerut: - ori să-i convingă să intre în mină la lucru, - ori
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de celulă de exterminare am făcut o hemoptizie. Am fost dus la spital unde am stat 4 luni și apoi m-au externat și m-au trimis acasă. De atunci și până în 1964 am fost pus sub urmărire cu domiciliu forțat. În acest timp, am ajutat clandestin pe preoții care stăteau ascunși cu liturghii primite. În 1977, prin recomandarea părintelui Liviu Trifaș am ajuns în Moldova la Horgești, jud. Bacău, unde cu bunăvoința și răbdarea părintelui Budău Iosif m-a introdus
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rămas puțini. În primăvara anului 1964, prin martie, vremea s-a încălzit, ne-au scos la muncă; la bătut de porumb care s-a făcut mecanic, deținuții având grijă să meargă bine munca. N-am fost pus la muncă silită, forțată, dar atât cât putea fiecare. Am mai fost duși la defrișarea terenului de copaci, de spini și de plopi și de răchită, pentru că terenul trebuia pregătit să fie cultivat, redat agriculturii. Prin aprilie am fost duși la taluzat digurile pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost arestat de Securitate, a fost deportat de comuniști în Siberia, după cel de-al doilea războir mondial, fiind de origine germană. În timpul deportării în Rusia a avut mult de suferit; timp de doi ani a fost supus la muncă forțată: a fost maltratat și a suferit de foame. Cu tot riscul a avut curajul să evadeze. A întâlnit numeroase pericole, dar a reușit să se întoarcă în patrie pentru a-și continua studiile și a deveni preot... (Zile de încercare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]