5,423 matches
-
Morar V., Moralități elementare, Paideia, București, 2001. INDEX TEMATIC Aspectul tragic al vieții, Ajutorul În Psihologia morală, Acțiunea psihologică, Conștiința, morală, pervertită, Cetatea, ideală, Constrângere, Conflicte interumane, Cuplul (vezi; dubletulă, Dublul persoanei, dificultățile În Psihologia morală, Eul, moral, valorizarea, afirmarea, frustrarea, natura, virtualitățile, imaginile, vârstele, Existența (vezi; viațaă, definiție, existența ca nevroză, conflictul existenței, temele existenței, Eroismul, Exilul, Forța sufletească, puterea sufletească, Ideile morale, Întâlnirea, Împăcarea, Intimitatea, Judecata de apoi, Libertatea, Modestia, Neliniștea metafizică, Psihologia, generală, morală, Persoana, În Psihologie, În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persistența modelelor tradiționale, ci de dezorganizarea socială. Modelele culturale intervin, de regulă, în facilitarea manifestărilor violente și mai puțin în generarea lor cauzală. d) Prima parte a perioadei de tranziție introduce o serie de factori suplimentari: ● Creșterea stresului și a frustrării generate de depresia economică, ratele ridicate de șomaj, deprecierea dramatică a nivelului de trai, creșterea explozivă a polarizării sociale, lipsa cronică de metode de confruntare eficientă cu situațiile de dificultate. Violența este manifestată, de obicei, împotriva celor „mai slabi” și
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
instrucție și cultură al agresorilor, ca și de o integrare deficitară a lor în familie, profesie sau comunitate. 3. Factorii de personalitate sunt implicați, de multe ori, în comiterea delictelor cu violență, comportamentul agresiv fiind adesea consecința unor stări de frustrare individuală resimțite de anumite persoane. 4. Consumul de alcool, care precedă în multe situații acțiunea violentă, reprezintă o condiție (ocazie) criminogenă favorizantă. 5. Între mobilurile urmărite de agresori, cele mai frecvente sunt jaful, răzbunarea, gelozia (în cazul omorurilor și al
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
că trebuie să-și restrângă numărul nașterilor, deoarece nu-și mai permit din punct de vedere financiar, și faptul că vechiul mod de educație este înlocuit cu altul nou generează abuzuri fizice asupra copiilor și pedepse care ilustrează mai ales frustrările părinților depășiți de situație (Ritchie, 1981). În societățile moderne occidentale, criteriile mai sus menționate sunt interpretate într-o manieră diferită. În primul rând, copiii sunt considerați o „pacoste” atât din punct de vedere financiar, cât și din perspectiva faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
lăudat cu orice ocazie pentru comportamentul și inteligența lui. Cu cât se străduiesc mai mult în această privință, cu atât copilul începe să-și dezvolte mecanisme de apărare împotriva îngrijirilor sufocante și inadecvate ale părinților, sporindu-le și mai mult frustrarea. Acest lucru se soldează cu folosirea forței de către părinți, mascată de scuza „eu vreau ce e mai bun pentru tine”. Tot acesta e și cazul educatorilor care se simt depășiți de anumite situații și nu pot să le facă față
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de educație primit de-a lungul copilăriei lor. Au fost copii abuzați și nimic nu li se pare mai normal decât să abuzeze, la rândul lor. Faptul că au fost abuzați în copilărie le scade stima de sine, toleranța la frustrare, răbdarea și abilitățile sociale și le insuflă un stil de educație negativ și distructiv. Probleme ale copilului însuși Uneori, „ceva” din copil declanșează sau întreține comportamentul abuziv din partea adultului. Copiii nedoriți, prematuri, cei care apar în urma unui act sexual întâmplător
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
copii mici (în special sub 6 ani); traiul în comun, în spații aglomerate, fără intimitate; părinți care au în îngrijire copii care nu sunt ai lor (copii vitregi, nepoți etc.). Factori legați de personalitate: stimă de sine scăzută; toleranță la frustrare scăzută; incapacitate de a face față mâniei; cerințe și așteptări prea ridicate de la copil. Nici unul dintre acești indicatori, luați separat, nu este sigur pentru comportamentul abuziv potențial. Cu toate acestea, cu cât sunt îndeplinite mai multe dintre aceste condiții, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Tipologia abuzului atrage după sine inserarea unei etiologii specifice. În cadrul justificării anumitor cauze generatoare de abuz/neglijare/exploatare se pot contura drept surse ale potențării abuzului, neglijării și exploatării copiilor următoarele aspecte: - sărăcia instalează inegalități sociale și generează sentimente de frustrare la nivelul personalității individului, cu consecințe în planul comportamental al acestuia; - pregnanța anumitor modele tradiționale de educație, bazate pe sisteme punitive, insuflă viitorului adult adoptarea de comportamente cu manifestări violente; - concentrarea adultului către alte priorități - în afara copilului; - „intoxicarea” programelor media
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
au evaluat diferit experiența instituțională. Cei mai mulți au amintiri neplăcute, dar mulți consideră că viața din instituție a fost mai bună decât în mediul din afară sau, cel puțin, le-a oferit unele oportunități de viață și astfel le-a compensat frustrările. Cum a fost viața în instituție? - era plină de restricții; - abia după 2 ani m-am acomodat și am acceptat viața în instituție, dar acum cred că mi-a prins bine; - eram bătut de colegii mai mari și am trăit
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
bun caz, este o sursă de existență, un element al statutului social dobândit. Relațiile cu societatea Mulți dintre cei intervievați se simt „în rând cu ceilalți, la fel cu ceilalți, nu le lipsește nimic”. La alții, apare sentimentul marginalizării, al frustrării de anumite drepturi: sentimentul sărăciei, al lipsei de bunuri personale. Toți au acuzat șocul din momentul când au părăsit instituția și au fost nevoiți să ia viața pe cont propriu. Unii chiar regretă timpul petrecut în instituție, considerându-l cel
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și în sondaje întâlnim un sprijin puternic pentru ideea prevenirii și combaterii violenței, prin intermediul regândirii relațiilor interpersonale și al patternurilor interacționale. EMBED Word.Picture.8 - calitatea de martor sau victimă a violenței în copilărie; - patologia individuală; - caracteristicile personale; - nivelul de frustrare și stres. - modalitățile de relaționare și de administrare a conflictului; - norme sociale privind distribuția puterii; - nivelul socio-economic al familiei; - modele de relaționare în familie. - valorizarea socială a femeii și familiei; - integrarea familiei în rețelele sociale; - dezvoltarea serviciilor sociale; - gradele de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
-și poate convinge partenerul de loialitate”, acesta fiind convins de faptul că emoțiile și afectele sunt îndreptate către o altă persoană. De multe ori, s-a constatat că relația cu restul familiei este diminuată de partenerul abuzator, în vederea izolării victimei. Frustrările masculine apar din cauza stărilor afective negative (Iluț, 2004, p. 115), intensificând-se astfel comportamentul agresiv (Chelcea, 2003, p. 25). Cu trecerea timpului, femeia acumulează frica de partener, opresiunea constantă conducând-o, în multe situații, la sinucidere ori la crimă. În
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Acest lucru se întîmpla și la Bacău. Duminicile, sărbătorile, joile (zile libere pentru servitorime), toate drumurile duceau la ea. Cei ce ieșeau să se plimbe „pe centru”, treceau, din curiozitate și pe acolo. A nu o face echivala cu o frustrare. Populația orașului fiind din ce în ce mai numeroasă, iar grădina dintre cele mici (50 de prăjini, spune un autor), în timpul promenadelor se produceau, inevitabil, înghesuieli, rumoare, cîteodată certuri și îmbrînceli. Scurte și nu îndeajuns de largi, aleile (acoperite cu prundiș, ulterior și cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acestui fel de comerț”.15 ) Acum, ori de cîte ori se încălca o regulă de „civilizație”, sau ceva nu funcționa bine, orașul era etichetat sarcastic, șicanator, „urbe cu moravuri prin excelență orientale”.16) Mai mult sau mai puțin exagerate, insatisfacțiile, frustrările, iritările spun un lucru important, anume că Bacăul interbelic, spre deosebire de cel descris de Bacovia în „Proză”, nu mai aparținea categoriei „locurilor unde nu se întîmplă nimic”. Cu toate acestea, în mod paradoxal, el e mai puțin pregnant decît celălalt. De ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Brad - 28, Miron Radu Paraschivescu - 46. Dintre ei, unu singur, Mihail Petroveanu, îl cunoscuse mai îndeaproape. Se înțelege, așadar, regretele pentru dispariția omului nu erau aceleași în cazul celor doi scriitori. Pentru publicul larg, moartea lui Camil Petrescu însemna o frustrare; cea a lui Bacovia - nu. De la primul se aștepta volumul III din Un om între oameni; de la Bacovia, nimic nou. Opera sa părea de mult încheiată și nimeni nu mai spera în vreo surpriză. Camil Petrescu aparținea prezentului; Bacovia - trecutului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1924, „Steaua Romîniei” în grad de cavaler. Maestru recunoscut de o serie de tineri, nimeni totuși nu i-a sărutat mîna, ca lui Arghezi. De un moș viguros te apropii cu afecțiune; în fața unuia bolnav - te sfiești. Și, desigur, lista frustrărilor ar putea continua. Voi cita numai faptul că, la apariția cărților sale, critica n-a prea folosit termenul de „eveniment”, cu care a supralicitat în cazul altora. Discutam despre timp... Dorian Loigner (un tip cu lecturi bogate și cu o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care presupune decentrare, trecere de la egocentrism la allocentrism∗. CUPRINS Prefață Argument Cap. I. „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Cap. II. Obstacol, conflict, frustrație, stres Cap. III. Concepții și interpretări ale fenomenului de frustrație Cap. IV. Situații de frustrare și tipurile respective de conduită Cap. V. Frustrația în procesul de integrare socială a personalității Cap. VI. Fenomenul de frustrație din perspectiva psihopatologică Cap. VII. Sentimentul de frustrație în opere literare Capit. VIII. Frustrația „Eului”: sentimentul de autovinovăție, de culpabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de frustrație în opere literare Capit. VIII. Frustrația „Eului”: sentimentul de autovinovăție, de culpabilitate Referințe bibliografice CAPITOLUL I „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Faptele curente de viață arată că există o gamă foarte largă a gradelor de frustrare, care diversifică formele de trăire internă și de manifestare comportamentală la frustrație: de la frustrarea ușoară și pasageră, inerentă oricărei forme de activitate, care reprezintă o condiție a dezvoltării psihice generale, a maturizării sistemului personalității, până la cazurile individuale în care sentimentele
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Referințe bibliografice CAPITOLUL I „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Faptele curente de viață arată că există o gamă foarte largă a gradelor de frustrare, care diversifică formele de trăire internă și de manifestare comportamentală la frustrație: de la frustrarea ușoară și pasageră, inerentă oricărei forme de activitate, care reprezintă o condiție a dezvoltării psihice generale, a maturizării sistemului personalității, până la cazurile individuale în care sentimentele de frustație se stabilizează, devenind deosebit de complexe și de intense, fapt caare le transformă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nici etalonului A. Adler, potrivit căruia interpretăm dezvoltarea personalității ca o dramă a omului împovărat de sentimentul neîmplinirii și tinzând spre „putere” și dominare. În general, se poate observa că atunci când s-a realizat studiul reacțiilor copilului la conflict și frustrare, accentul s-a pus mai mult pe metodă, pe îmbunătățirea mijloacelor de măsurare al conduitei la conflict și frustrare; tehnicile jocului, ale productivității imaginative (în special desenul), au permis notarea diferențelor individuale în general, dar problema inducției teoretice a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
tinzând spre „putere” și dominare. În general, se poate observa că atunci când s-a realizat studiul reacțiilor copilului la conflict și frustrare, accentul s-a pus mai mult pe metodă, pe îmbunătățirea mijloacelor de măsurare al conduitei la conflict și frustrare; tehnicile jocului, ale productivității imaginative (în special desenul), au permis notarea diferențelor individuale în general, dar problema inducției teoretice a fost, adesea, ignorată. De aici și acele limite pe care le mai prezintă încă unele discipline psihologice, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
tensiune emotivă, sau să găsească satisfacție în acțiunile care implică efort. În prezent, tot mai multe experiențe ți studii psihologice ne confirmă faptul că frustrațiile moderate din timpul copilăriei pregătesc organismul în lupta cu stressorii, sporind gradul toleranței persoanei la frustrare. În această privință se cere, însă, determinarea unui prag optimal al frustrării. Acest prag, care vizează gradul intensității sau durata frustrătii, este direct condiționat de vârsta subiectului frustrat. În acest sens, o serie de psihologi (ex. Spity, Beres, Obers, Schraml
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prezent, tot mai multe experiențe ți studii psihologice ne confirmă faptul că frustrațiile moderate din timpul copilăriei pregătesc organismul în lupta cu stressorii, sporind gradul toleranței persoanei la frustrare. În această privință se cere, însă, determinarea unui prag optimal al frustrării. Acest prag, care vizează gradul intensității sau durata frustrătii, este direct condiționat de vârsta subiectului frustrat. În acest sens, o serie de psihologi (ex. Spity, Beres, Obers, Schraml - vezi Thomas Hans: Entwicklung und Prägung în „Handbuch der Psychologie”, B/ 3
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pot, cu timpul, să ducă la un conflict interior, de tipul: „vreau - nu pot”, cu unele intenții suicidare), apariția periodică a stărilor disforice, distimice (alcătuite dintr-un complex de emoții diferite care desemnează, adesea acea stare numită de unii psihologi „frustrare agresivă”). Psihologia medicală, prin cele două roluri importante ale ei - participarea la formularea „Diagnosticului” și la realizarea „actului terapeutic” - contribuie la cercetarea raportului dintre frustrație și patologie (somatică sau psihică). Studiind, printre altele, efectele psihologice ale bolii, implicațiile etico-psihologice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mult de leziunile organice și nu de bolnav și nevoile sale. În acest sens, tot mai mulți autori subliniază faptul că tehnicizarea din ce în ce mai accentuată a mijloacelor investigatorii a minimalizat dezideratul etico-moral al medicinii, creând astfel implicit o importantă sursă de frustrare: „Dialogul interpersonal cu bolnavul este tot mai mult înlocuit de dialogul medicului cu aparatele, pe seama și în dezavantajul bolnavului. Astfel, bolnavul care solicitase nu numai un sprijin tehnic din partea medicului, ci și unul subiectiv, afectiv, trăiește o adâncă frustrație: pe
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]