KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...182 183 184 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

treceau și nu suna nimeni și se lăsa seara. A format numărul, dar apelurile răsunau în gol. Nu mai înțelegea nimic. Nu era nedumerit, ci speriat. O vreme s-a lăsat cuprins de furie, se învârtea în cerc prin cameră, fumând. Și-a zis că s-o fi defectat telefonul și n-are cum să-l anunțe. S-a îmbrăcat, să-i facă o vizită. Detesta să se ducă undeva neanunțat, dar putea fi un caz de forță majoră. Apoi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
de golul acela. S-a străduit să lucreze din nou. Gândurile îi zburau aiurea. După câteva ore a sunat din nou. Nu era acasă, nu știau unde a plecat. Acum se chinuia să rămână în casă, se învârtea în cerc, fuma. Încerca să nu se gândească la nimic, dar îi era imposibil. O plimbare nu i-ar fi stricat, dar s-ar fi putut ca ea să sune în absența lui. Nu știa dacă e numai trist sau e și furios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
când simțea dureri în stomac, mesteca încet și în silă o bucată de pâine cu brânză și nimic altceva. Îi plăcuse dintotdeauna să-și pregătească singur mâncăruri și prăjituri, dar acum abia mai intra în bucătărie. Bea multă cafea și fuma enorm, cum n-o mai făcuse vreodată: ore întregi aprindea țigările una după alta, buzele îi erau arse. În câteva săptămâni avea să slăbească, arăta ca o umbră care se prelingea, dreaptă și mândră, printre ceilalți. Nu-l mai văzusem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
înfoiat, cu brațele pufoase ieșind din cămașa albăstriu vaporoasă întinse în fața sa pe pături. Lumina crepusculară inunda încăperea prin ferestrele înalte larg deschise și pictura abstractă atârnată deasupra patului strălucea. Andrei Vlădescu ședea pe un taburet, rezemat de perete și fumând. „Îmi zici că totul trece și că timpul vindecă sau alină orice și știu și eu asta“, continua Rodica Dumitrescu. „Dar vreau să-ți spun că se întâmplă cu mine ceva ce nu credeam mai înainte și nu știu cât mă va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
știa că sălile albe și culoarele și halatele albe și zâmbetele stereotipe sau chiar calde ale surorilor ar fi fost inutile și s-ar fi simțit într-o cușcă monstruoasă, lipsit de nesfârșirea trotuarelor pe care continua să le străbată. Fuma în neștire și întorcea pe toate fețele tot ce se întâmpla și ce nu se întâmpla și tot ce se întâmplase, convins că îi este foarte dor de acea femeie, de parcă nimic n-ar mai fi avut vreun rost pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

cum zilele de muncă de paisprezece ore Îmi apasă picioarele, brațele, spinarea. Ochelarii Înlocuiseră lentilele de contact pe care le purtasem un deceniu Înainte de a veni aici, pentru că ochii Îmi erau prea uscați și prea obosiți ca să le mai accepte. Fumam un pachet de țigări pe zi și trăiam din cafelele de la Starbucks (plătite, firește, de firmăă și cu sushi la pachet (plătit tot de firmăă. Începusem deja să slăbesc. Kilogramele pe care le pierdusem În urma dizenteriei se puseseră, pentru scurtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
film pe listă și Lily a trecut cu repede Înainte peste distribuție, În timp ce eu Îmi Încălzeam ceașca de cacao În minuscula bucătărie din garsoniera ei din Morningside Heights. Lenevisem amândouă toată după-amiaza de vineri - ne oprisem din vizionat numai ca să fumăm și să tragem o fugă până la Blockbuster să Închiriem alte filme. După-amiaza de sâmbătă ne găsise cam agitate, așa că am dat o raită prin SoHo pentru câteva ore. Ne-am cumpărat fiecare câte un top scurtuț pentru petrecerea de Anul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mine, să caute toate cele, să vâneze, să aducă. Ea mă ura pentru că eu aveam un pretext ca să plec din birou și pentru că știa că eu stăteam peste tot mai mult decât era necesar, ca să vorbesc la celular și să fumez. Drumul de Întoarcere dura de obicei mai mult decât drumul spre Starbucks, pentru că trebuia să distribui cafelele și dulciurile. Preferam să le Înmânez celor fără adăpost, un grup de inși mereu ghemuiți prin preajmă, care dormeau prin praguri de uși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ușă. — Se Întoarce imediat. S-a dus până În biroul domnului Ravitz. Zău așa, Andrea, ce ți-a trebuit atât de mult? Știi foarte bine că se repede la mine de câte ori Întârzii tu, și eu ce pot să-i spun? Că fumezi În loc să-i cumperi cafeaua sau că vorbești la telefon cu prietenul În loc să Îi aduci prânzul? Nu e drept, zău că nu e drept. Și-a Îndreptat din nou atenția asupra calculatorului, cu o expresie resemnată pe față. Avea dreptate, firește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fi venit cu ore Întregi Înaintea noastră. Iar dacă nu, Înseamnă că bea foarte repede. Lily băuse Întotdeauna În stil mare, dar asta nu era deloc bizar, dat fiind că Lily făcea totul În stil mare. Ea fusese prima care fumase marijuana În școala generală, prima care Își pierduse virginitatea În liceu și prima care sărise cu parașuta În facultate. Iubea orice și pe oricine, chiar dacă iubirea nu-i era Întoarsă, cu condiția ca asta să o facă să se simtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
scăpase un suspin de uluire, pentru că ea a devenit și mai surescitată la auzul Încântării mele: — Știu! E o adevărată nebunie, nu? Pare gata-gata să se dezlipească de clădire, dar există! Și avem amândouă loc pe el și putem să fumăm și, o, e de-a dreptul perfect! — Cât costă? am mârâit eu, hotărâtă ca acestea să fie ultimele cuvinte pe care le voi pronunța. — Ne aparține pentru suma totală de două mii două sute optzeci de dolari pe lună. Îți vine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mi aduci o Cola light? a Întrebat ea. — Sigur. Mă Întorc Într‑un minut, am zis eu și mi‑am croit drum printre rafturile de haine de pe hol spre liftul de serviciu, de unde o auzeam pe Jessica și James care fumau și se Întrebau cine va fi invitat diseară la petrecerea dată de Miranda la Met. Ahmed a reușit, În sfârșit, să Îmi dea un exemplar din Women’s Wear Daily, ceea ce a constituit o imensă ușurare pentru mine, am cumpărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
un salut din cap. — Salut, a zis el și mi‑a făcut un semn de salut cu țigara. Ești amabilă să Închizi ușa aia, pr’etino? Ce? „Pr’etino“? Australianul ăsta slinos chiar Își permitea să fie obraznic cu mine? — Fumezi cumva iarbă? am Întrebat eu, fără să mă mai intereseze bunele maniere și altele asemenea și fără să fiu deloc speriată. Era mai scund decât mine și nu putea cântări mai mult de șaizeci de kilograme - din câte Îmi dădeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
eșarfă albă care Își aștepta răbdătoare rândul să fie pierdută, uitată, rătăcită sau pur și simplu aruncată. ↔ Am Închis telefonul după ce am făcut un efort sincer să par grijulie și am dat cu ochii de Lily: stătea Întinsă pe canapea, fuma o țigară și bea un lichid incolor, care sigur nu era apă, dintr‑un pahar de cocktail. — Parcă era vorba că nu fumăm În apartament, i‑am zis eu și m‑am trântit lângă ea, aburcându‑mi picioarele pe măsuța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
un efort sincer să par grijulie și am dat cu ochii de Lily: stătea Întinsă pe canapea, fuma o țigară și bea un lichid incolor, care sigur nu era apă, dintr‑un pahar de cocktail. — Parcă era vorba că nu fumăm În apartament, i‑am zis eu și m‑am trântit lângă ea, aburcându‑mi picioarele pe măsuța de lemn pe care mi‑o dăduseră ai mei. Nu că mi‑ar păsa cine știe ce, dar era regula impusă chiar de tine. Lily

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
am trântit lângă ea, aburcându‑mi picioarele pe măsuța de lemn pe care mi‑o dăduseră ai mei. Nu că mi‑ar păsa cine știe ce, dar era regula impusă chiar de tine. Lily nu era o fumătoare Înrăită ca subsemnata, ea fuma de regulă numai când era beată și nici măcar nu cumpăra câte un pachet Întreg de țigări. Acum am văzut capătul unui pachet nou‑nouț de Camel Special Light ițindu‑se din buzunarul de la piept al bluzei cu guler prins În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

ajuns o persoană pentru care ceasurile și orologiile s-au oprit și știe ora după ce gen anume de invalizi ajung la ușa proprietarului. Stătea În fața ferestrei deschise, Îmbrăcată Într-o cămașă fără guler și-ntr-o pereche de izmene cenușii, fumînd și uitîndu-se la pacienții domnului Leonard, care veneau și plecau. Erau punctuali - atît de punctuali, că putea spune ce oră este după ei; femeia cu spatele strîmb, lunea la zece; soldatul rănit, joia la unsprezece. În zilele de marți venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-l omor! Cred c-aș fi făcut-o, dac-aș fi știut cum. SÎnt convinsă că toți copiii sînt niște mici criminali perfecți, nu crezi? Viv aprobă - dar de data asta cu un aer mai absent. Își sorbi ceaiul, Își fumă țigara, și stătură cîteva minute fără să scoată o vorbă. Se trage cortina, se gîndi Helen, căci se obișnuise cu felul de-a fi al lui Viv: să facă mici confidențe, să Împărtășească amintiri și apoi să se retragă brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
atunci un accent cockeney și zise: — Mi s-a arătat ce-i aia sor-adevărată! RÎseră amîndoi. După ce termină cu tunsul, el mută scaunul și deschise ușa din spate. Ea luă țigările și se așezară Împreună pe treaptă, privind În depărtare, fumînd și pălăvrăgind. El Îi spuse despre vizita la domnul Leonard, despre autobuzele În care el și domnul Mundy au trebuit să se urce, despre micile lor aventuri... Cerul arăta ca o apă În care se turnase cerneală albastră, În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Încîntare aproape religioasă și Începuseră să se simtă de parcă locul le aparținea, Îi așteptase cu tot pitorescul lui să apară și să-l revendice. Merseră de-a lungul pîrÎului În direcția opusă și găsiră un pod. Stătură pe cocoașa lui fumînd; Reggie o prinse de talie și-și puse palma pe fundul ei, mișcîndu-și degetul mare astfel Încît rochia și juponul alunecau pe chiloții din mătase. Apoi aruncară mucurile țigărilor În pîrÎu și le urmăriră cum o se fugăresc. Reggie se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Simplitatea lui, se gîndi ea, era uluitoare. Dar ea Îi Îndrăgise Întotdeauna defectele și punctele slabe. Își risipise viața cu slăbiciunile lui, cu scuzele lui, cu promisiunile lui... Reveni În brațele lui. El mai aprinse o țigară și stătură Întinși, fumînd Împreună, uitîndu-se din nou spre copaci. VÎnturelul dispăruse; nu mai știau dacă prinsese sau nu șoarecele sau dacă se dusese după altul. Albastrul cerului părea subțiat. Era luna septembrie - sfîrșit de septembrie - și nu mai era vară: ea tremura - i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vatra unei pipe vechi din lut. I-o arătă lui Fraser, apoi scurmă noroiul de pe ea cu o sîrmă. Parțial, pentru a schimba subiectul, În timp ce făcea asta, Îi spuse: Poate că acum trei sute de ani a stat un bărbat aici, fumînd pipă, așa ca tine. Nu crezi că e o idee năstrușnică? Fraser zîmbi. — Nu-i așa? Duncan ridică pipa și o studie. — Mă Întreb cum Îl chema pe bărbat. Nu te chinuie faptul că n-o să știm asta niciodată? Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ea afabil. Mickey Își ridică privirea, o văzu pe Kay și rîse, plăcut impresionată. Tot timpul rîdea Într-o manieră naturală, neforțată, pe care lumea o considera teribil de cuceritoare. Avea o voce guturală, gata să tușească În orice clipă. Fuma prea mult. — Hei! exclamă ea. — Ce citești? Mickey Îi arătă coperta. De obicei citea cărți pe care oamenii le uitau prin mașini, atunci cînd le aduceau la garaj pentru a fi reparate. Aceasta era o ediție nebroșată a Omului invizibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aranjă farfuriile din tablă. Kay alese o chiflă, apoi o puse jos din nou. Își scoase țigările, dar se opri cu bricheta În mînă. Făcu un semn spre petele de pe cămașa lui Mickey. Cred că nu-i nici un pericol să fumez alături de tine? După toată tropăiala aia cu furtunul de benzină, vreau să zic. Sper că n-o să te aprinzi ca o torță. — Dacă ești atentă, nu, zise Mickey rîzÎnd. — Bun, slavă Domnului! Că mi-ar părea rău, știi, dacă s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
i se părea absurd. Măcar de-ar fi putut rîde Împreună cu Julia. Măcar de-ar fi putut spune: O, Julia, ce ridicolă sînt! Se simți ca o ființă care căzuse peste bordul unui vapor. O privi pe Julia cum Își fumează țigara, punînd ceainicul la fiert: era ca și cum ar fi urmărit niște oameni făcînd lucruri obișnuite, plimbîndu-se În voie, sorbind o băutură, pe puntea unui vapor. Mai era timp, se gîndi ea, să ridice mîna și să strige Ajutor! Mai era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]