5,090 matches
-
pildă, eticul este un implicat definitoriu al esteticului. Firește însă că Lukács va dezvolta mult mai amplu ideea conexiunii artei cu celelalte valori. Ceea ce corifeul intuiționismului nu putea accepta în nici un caz și ceea ce opune obiectiv estetica sa aceleia a gânditorului marxist e conceptul de mimesis, fundamental în sistemul lui Lukács. După opinia lui T., acest concept ar fi, în ultimă instanță, sinonim cu cel crocean de „idealitate” a artei. E o opinie discutabilă, de vreme ce ele pof fi corelative, dar nu
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Al. I. Cuza” din Iași, seria Filosofie, și în revista de cultură Timpul. Este autorul volumului Scepticism hinayanist în scrierea Milinda-Pañha, Editura Tehnopress, Iași, 2006. Dedic această carte soției mele, Claudia PREFAȚĂ Până în vremurile noastre, Buddha a fost, se pare, gânditorul cu cea mai mare influență din istoria omenirii. Chiar dacă nu a scris nimic el însuși, învățătura sa a fost păstrată și transmisă cu fidelitate de discipolii săi, străbătând veacurile până la noi. Numărul adepților pe care buddhismul îi are astăzi în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
lumii. În aceleași timpuri au trăit Lao-tse și Confucius în China, Zarathustra în Persia, Socrate, Heraclit și Pitagora în Grecia și unii dintre profeții biblici, precum Isaia. Filosoful german Karl Jaspers este de părere că apariția simultană a acestor mari gânditori reprezintă zorii civilizației spirituale a umanității. Buddha a trăit în perioada de edificare a civilizației indiene tot așa cum Socrate a trăit în perioada edificării civilizației Greciei antice. Despre Socrate, Cicero spunea că „mai întâi a coborât filosofia din cer pe
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
lui Buddha constă în felul cum a prelucrat, a lărgit, a înnobilat și a sistematizat ceea ce spuseseră alții înaintea lui, precum și în felul cum a dus la desăvârșire principiile de egalitate și dreptate care fuseseră admise de o serie de gânditori importanți care l-au precedat. Deosebirea dintre el și alți predicatori constă mai ales în profunda sa sinceritate și în largul său spirit de filantropie. Doctrina buddhică a izvorât din sentimentul unei solidarități universale a tuturor ființelor omenești, care sunt
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
indiene ale epocii. În acea perioadă, existau diferite școli sceptice, filosofi care se îndoiau de posibilitatea unei cunoașteri efective într-un domeniu sau altul, iar existența lor e pesemne indicatorul cel mai sigur al temperaturii și subtilității climatului intelectual. Existau gânditori care respingeau cu desăvârșire acel cosmos spiritual al transmigrației. Existau adepți ai predestinării, care credeau în transmigrație, dar care socoteau că toate ființele înzestrate cu simțire trebuie să cunoască orice soartă cu putință până să se elibereze. Pentru Gautama sunt
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
vintre, așa cum un măcelar iscusit răsucește tăișul cuțitului în vintrele boului (Majjhima-Nikăya, I, 244). Stând într-o poziție rigidă, nemișcat, timp de mai multe zile, creierul său alimentat cu un sânge prea sărac și-a abandonat funcția, lăsându l pe gânditor fără gândire. Atingând limita extremă a mortificării, când nu-i mai rămăsese decât a o mia parte din puterea sa vitală, Gautama a înțeles inutilitatea ascezei ca mijloc de eliberare și s-a hotărât să-și întrerupă postul. Revenindu-și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Buddhismul Mahăyăna a avut două școli principale: Mădhyamika, fondată în jurul anului 200 d. Hr. de Năgărjuna, și Yogăćăra, al cărui întemeietor a fost Asanga și care a trăit în secolul al IV-lea d. Hr. Subtilitățile metafizice ale acestor doi gânditori celebri și-au pus definitiv amprenta asupra dezvoltării doctrinei mahayaniste. Această direcție buddhistă a suferit multe modificări prin confruntarea sa cu alte religii: confucianismul, taoismul, șintoismul și chiar creștinismul sub formă nestoriană. Pare a fi o stranie coincidență faptul că
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Altfel spus, nu ne putem compara! în replică, l-am invitat să-și recitească propriul „rond”, document psihologic foarte fidel în ceea ce-l privește, nici nu-și dă seama cît de fidel!, mină de susceptibilități, depozit de orgolii. A devenit gînditor și ceva mai rezonabil cînd i-am declarat că nici eu nu recunosc în el întotdeauna pe omul cu farmec și umor (cum pretinde), relaxat (deși afectează relaxarea), stăpîn pe sine în toate împrejurările (de-ar fi să-mi amintesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trecut (BBC, 4 decembrie 1987) despre Constantin Noica. Am luat (forma mea de omagiu) prima sa carte care mi-a venit sub mînă, ca să recitesc cîteva pagini. S-a nimerit să fie Despărțirea de Goethe: o „poveste” scrisă de un gînditor, care curge lent, asta pentru că sînt narate idei: „în orice mare despărțire este un dram de nebunie, spunea Goethe. De ce trebuie totuși să ne despărțim de el? Din două motive. Întîi, pentru că a invocat și impus, cu extraordinara sa magie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru el. Orice abandon de la această obligație mi se pare o trădare, o abdicare mârșavă de la însăși condiția umană. în același timp, consider orice formă de cult al personalității drept una din maladiile rușinoase, nedemne de acest secol. Un mare gânditor ne avertiza, citez: A ridica un monument cuiva care trăiește înseamnă că ne este frică de posteritate. Am închis citatul. Așadar, refuz categoric ideea nefastă conform căreia a critica aspecte din activitatea unor oameni, supuși și ei greșelii ca toate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
liberi să le discute, să le accepte sau să le respingă în comentariile ce urmau. în altă lecție am încercat să descifrăm ontologia lui Mircea Eliade pornind de la un fragment din LEpreuve du labyrinthe, această minunată biografie spirituală a gânditorului. Vizând existența, autorul stăruie asupra ideii de totalitate, deci de integrare a părții în tot, a vieții (de natură sacră) în cosmos. Cosmosul cu ritmurile și ciclurile sale este privit de filozof ca un organism viu și, în același timp
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dat două fragmente care vorbesc despre această funcție mântuitoare a culturii, din cartea deja menționată, LEpreuve du labyrinthe, cap. Pentru a-i face pe studenți să înțeleagă concluziile istorice ale lui Jung, le-am prezentat succint concepția lui psihologică. Gânditorul consideră că în psihicul uman, pe lângă inconștientul individual și ca un suport al acestuia, există o zonă inconștientă mult mai profundă, neindividualizată, comună marilor comunități culturale, pe care Jung o numește inconștient colectiv. Acesta, atunci când iese la suprafață, se exprimă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
este nimic”, ne avertizase, nu o dată, Raicu. Nimănui nu i se potrivesc mai bine aceste cuvinte decât lui Raicu Însuși. Lucian Raicu este un extraordinar critic literar, dintre cei care apar rar, tocmai pentru că este mai mult decât atât, un gânditor al esențelor, criticul condiției umane, de fapt, al insolubilelor Întrebări ale existenței, pe care literatura doar le reiterează prin clasicii, modernii, contemporanii și debutanții ei și pe care, În acuitatea lecturii, le asumă, le Însuflețește, le Îmbogățește și le face
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fără nici o Îndurare. O știm prea bine și din experiența fraților lor inamici, a intelectualilor de stânga lichidați de cei pe care i-au slujit. Teroarea comunistă pe care o trăim ar trebui să fie o lecție salutară pentru toți gânditorii atrași din diferite motive - printre care cele doctrinare sunt cele din urmă - de un regim absolutist. Privind În urmă spre cei din generația care ne-a precedat, a celor ce au ajuns la maturitatea gândirii Între cele două războaie, când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nazist), livrat În mult hulitul meu eseu Felix Culpa despre angajarea politică a lui Mircea Eliade, ar trebui urmat de semnul (simultan) al exclamației și interogației: „Nazism nu este mai mult În Kant, În Fichte, În Hölderlin ori Nietzsche (cu toții, gânditori solicitați de nazism) - nu este, la limită, mai mult, chiar În muzicianul Wagner - decât este Gulagul În Hegel sau În Marx. Sau Teroarea, cu toată simplicitatea, În Rousseau”. Și totuși!... Implozia artistului solitar, Înlănțuit și consumat de nobila inutilitate a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dilemele sale În legătură cu muzica și cu poezia, la productiva insomnie și la anxietatea sa, la obsesiile sale despre români, evrei și europeni, despre apartenență și Înstrăinare. O relatare fragmentată a vieții unui suflet agitat, a unei minți tulburate și tulburătoare: gânditorul ca blasfemator, provocator de controverse, vinovat copil al unui secol tragic. Traducere de Delia Radu (Conjunctions, nr. 31/1998; Familia, nr. 3/1999) Bérenger la Bardtc "Bérenger la Bard" Cursul pe care Îl inauguram, În toamna 1988, la Bard College
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu doar ideologice. Întrebarea reală rămânea, Însă, dacă argumentarea se susține. Ezitam să-i explic fetei transparente și tăcute din fața mea că În Rinoromânia legionară, ca și În cea socialistă, punctul ei de vedere fusese validat de semnătura unor iluștri gânditori și artiști care credeau, și ei, că bietele cusururi ale omului de rând trebuie zguduite prin cutremurul sângeros al tiraniilor „Înnoitoare”. Ajuns acasă, am citit notele studenților. În ciuda severei critici formulate În clasă, notele acordate tezei erau bune, chiar foarte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe cine speri să schimbi? mi-ar fi răspuns ca bătrânul rabin: „ca eu să nu mă schimb” - singura reală rațiune, nici o altă deșartă speranță. Fragilizat de bătrânețe și sănătatea precară, dar niciodată lamentându-se, William Însuflețea aventura exemplară a gânditorului independent, gata să riște și să accepte consecințele singularității și solitudinii sale. Acuitatea sa memorabilă și stenică exprima scepticism și amară dezamăgire față de nu prea minunata evoluție a vieții și culturii contemporane. Incandescența pasiunii pentru idei, angajarea social-politică, ca și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
contemporani. Citisem, Însă, nu doar cele trei cărți pe care autorul Însuși avea să le selecteze, ulterior, pentru seminarul cu studenții americani, ci și volumașul Visul viselor. Tabucchi imagina În această culegere vise „esențiale” ale unor scriitori, muzicieni, artiști sau gânditori extrem de diverși, de la Maiakovski la Rimbaud și Coleridge, de la Goya la Leopardi și Debussy, de la Toulouse-Lautrec la Cehov și Lucius Apuleius, de la Lorca la Freud. Între „visători” se afla, firește, și Fernando Pessõa, marele scriitor portughez, adevărată obsesie literară a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ceea ce este, adică, prin definiție și circumstanțe, necunoscut, dar poate fi, prin asumarea imaginarului, reprezentat. Autorul refuză să accepte relația de mutuală excludere Între viață și moarte, ca și Între derivatele lor opuse. Scriind visul unor decedați, mari creatori și gânditori pe care Îi admiră, Tabucchi creează reprezentări ale subconștientului somnolent, animă viața cerebrală, pune la Îndoială capacitatea sau necesitatea minții de a muri”. Reprezentarea devine, În cele din urmă, un joc pe care mintea Îl joacă Împotriva ei Însăși, șansa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și lui Ion Aurel Manolescu, mai substanțiale sunt întrucâtva textele de critică ale lui Mihai Musceleanu: două articole polemice îndreptate împotriva lui Petru Comarnescu și a revistei „Fapt” și un lung comentariu despre proza lui Mircea Eliade, intitulat Lirica unui gânditor. La acestea se adaugă câteva recenzii ale lui I. Voiculescu și un articol omagial dedicat de Alex. Talex lui Liviu Rebreanu la împlinirea a cincizeci de ani. Alți colaboratori: C. Miu-Lerca, Dan Mănoiu, Barbu Dumitrescu, George Danubia (George Dan), Ovidiu
GAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287144_a_288473]
-
ce se spune include și cînd, și unde, și cine. Referitor la La Parole muette, e obligatotiu să repetăm că este o carte scrisă În epoca numită de Richard Millet - dar mai ales de Antoine Compagnon - a „post-literaturii”, de un gînditor francez de stînga, pentru care ruptura este o experiență, o fantasmă, nu o informație. Literatura franceză contemporană tinde - dacă nu e mai corect să spun tindea - să i se conformeze, prin cele două mari paradigme de stil pe care le
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de exigențele pe care o anume gîndire metafizică ce a impregnat mințile europenilor le are față de orice limbaj omenesc și nici de satisfacerea nevoii unor indivizi de a primi revelația propriei excelențe prin invitații inițiatice făcute de maeștri. De aceea gînditorii francezi numiți mai sus au devenit mai celebri În Statele Unite decît pe continent, fără Însă a influența cultura americană, prea puternică pentru a nu-i asimila: astfel Încît avem, după cum se știe, un “Foucault” american, un “Deleuze” american, un “Derrida
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cititorul la o asumare fără precedent a actului de lectură și a consecințelor sale. Literatura de zero grade acționează ca centrifuga de la bazele de antrenament ale cosmonauților: test eliminatoriu. Nu se poate face psihanaliza unui discurs generic, iar dacă unii gînditori obișnuiau să lucreze cu teorii de ansamblu, eu nu-și mai pot permite astăzi același lucru. Noul roman apare Într-o perioadă efervescentă din punct de vedere ideologic, literatura vine să calmeze pasiunile și să Încălzească numai mințile: muzica, pictura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
civilizația tehnică, dictatura drepturilor omului, filoperisabilitatea contemporană, tirania Unu-lui. Aici, scriitorul se Întîlnește cu spiritul aristocratic-libertin al unui Bataille, pe care-l citează cu Partea blestemată, al lui Deleuze sau al lui Barthes. Mai mult; nu atît al unor gînditori, cît al unei morale anti-puritane. Poziția lui Quignard față de ipocrizia puritană este patentă. În capitolul XLVI există o enumerare a ceea ce Părinții puritani au adus cu ei, la 1620, pe pămîntul Americii. Alături de meschine interdicții, alături, pe de altă parte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]