5,057 matches
-
unei Istorii, proteică și imprevizibilă, ce schimbă într-un mod diabolic "actorii-n scenă", explică mincinos, fenomenele de ștrangulare a libertății și, mai ales, geneza alarmantului proces al înrobirii voluntare. Convins că "acelorași mijloace/ se supun câte există", autorul romanului Geanta cu cinci fermoare susține și fortifică demersul peren al intelectualului ce duce în spate povara libertății spiritului și refuză să îngenuncheze în fața tiraniilor de orice fel. Intelectualii lui Petrovschi, "fizicieni, astronomi, cercetători, profesori, doctori, muzicieni, poeți, scriitori" devin absolut insignifianți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
devin absolut insignifianți în raport cu destinul, sunt victimele unui despot absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală, ce poate fi și Marele Angakok, poate fi orice tiran ce dictează criteriile (ne)fericirii și închide această lume ca teatru / circ, într-o "geantă cu cinci fermoare", unde toate speranțele sunt anulate, iar individul este condamnat fatal, la o lentă moarte spirituală și o rapidă uitare. Scriitorul se autodepășește, dacă-l raportăm la cele două romane anterioare, Talismanul negru sau marele secret al fericirii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
esset homo creattus est pentru ca începutul să se producă a fost creat omul. Acest început continuu este garantat de fiecare nouă naștere; el este de fapt fiecare om /generație, lasă să se înțeleagă, în spiritul lui Augustin, autorul enigmaticii scriituri Geanta cu cinci fermoare. Tipul de intelectual propus de Anton Petrovschi Bacopiatra a trăit triumful cognitiv al totalitarismului, încât confiscarea memoriei, încurajarea celui mai abject oportunism, tratarea cinică a trecutului, consimțământul tacit, conformismul cel mai obedient și răbdător, pierderea identității etc.
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
obiceiuri ale spiritului, de voința Bunicului scriitor de a salva din Fluviul Uitării, valorile eterne ale umanității, de aura poetică/ parabolică ce-i străbate scriitura, de utopia unui ideal în veci neatins... etc. Într-un mod aproape exhaustiv, autorul romanului Geanta cu cinci fermoare transfigurează temele specifice viziunii literare a scriitorului etern / contemporan: viața ca vis, avatarurile intelectualului în noaptea totalitară, metempsihoza (transmigrarea sufletelor), predestinarea, așteptarea unui eveniment decisiv mereu amânat, sensul fatalității iminente, schimbul continuu între realitate și aparență, înstrăinarea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mintea omenească, sau poate, cum spunea undeva Nicolae Iorga, o erată la legile lui Dumnezeu. La vida es sueño naște realismul fantastico mitic altoit de A.P.B., pe realismul balzacian. În rest, lumea-i cum este și ... asemenea eroilor din Geanta cu ... suntem noi. Adică, înnotăm în Fluviul Uitării. Cei mai mulți, în sensul curentului, ceilalți, împotriva curentului, oricâte reîncarnări am trăit sau mai avem de trăit ... 6 decembrie 2010 Bacău Partea I Trenul personal, față de accelerat sau rapid pentru care călătorii erau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru sine. Apoi se întoarse spre Bidaru cu o grimasă abia vizibilă la coada ochiului, clipi discret a complicitate, după care se îndreptă direct spre fete. Erau trei, la doi pași în urmă. La una din ele se vedeau din geantă capetele mai multor lumânări suficient de groase și care, fiind ceva mai lungi, ieșeau cu o parte afară. Domnișoară, scuzați îndrăzneala noastră! Suntem doi studenți nevolnici și amărâți, care am venit la Înviere fără lumânări. Văd că aveți mai multe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
balsam, în timp ce tatăl, care era atent la discuție, interveni puțin contrariat. Nu am știut că ai elevi așa de mari! ca imediat să se adreseze tânărului în mod direct, în momentul în care, mama profesoarei scoase o pastilă mică din geantă, o înghiți repede, bău puțină apă dintr-un capac de termos pe care-l ținea în poală și, adresându-se persoanelor de vizavi, se destăinui. Eu mă sperii de furtună, îmi este teamă de trăsnete, încă de când eram copilă. Cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
urcat au urcat parcă ceva mai mulți. Comuna pare foarte drăguță, după toate probabilitățile și școala ar putea fi la fel... Va fi plăcut să lucrezi aici!... îl îmbărbătă profesoara în timp ce, cu multă precauție, își luă și ea cele două genți: una micuță pe umăr și una ceva mai mare în mână după care continuă: E timpul să ne luăm la revedere. Cred că nu a fost chiar atât de obositoare călătoria, ba chiar mi s-a părut plăcută, dând în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care așa-zișii agricultori din satele învecinate puneau din puținul lor avut la dispoziția puzderiei de călători și a locuitorilor din zonă produse agricole, acum nu mai există. Grație succesului televiziunii, a pătrunderii micului ecran în sufrageria, dormitorul, bucătăria, în geanta chiar și în buzunarul de la capotul de baie a multor gospodine, "faimosul" și "ultramodernul" cinematograf panoramic, cu fatidicul nume "Progresul", care completa peisajul urbanistic al zonei și cu care se mândrea generația septua și octogenarilor, a falimentat și nimeni nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
piele de harnașament maro, cu cataramă metalică peste care cădea o geacă de culoare gri, descheiată în față, cu pantofi sport de firmă negri, noi și ușori, din piele de bizon cu talpă flexibilă, antiderapantă, cufundat în gânduri, cu o geantă nu prea mare dintr-un material de cort negru, impermeabil, cu cinci fermoare din plastic, fiecare din ele cu câte două cheițe, cu o umbrelă pliantă în mână ca toți concetățenii lui Bacovia care cunosc din familie că, până la Sfântul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ea verighetă ca și fiica lui Bidaru. Amândouă tinerele păreau cam de-o seamă, fapt ce a înlesnit să înceapă ele primele discuții ce se refereau la ceva în legătură cu mersul trenurilor și a stațiilor de oprire. În timp ce Bidaru își aranja geanta cu cinci fermoare și șapca pe raftul de sus, a zărit în spatele lui alte două persoane care, după ce au adresat un salut politicos celor aflați în compartiment, au anunțat că locurile lor sunt 63 și 65. Deci, după toate probabilitățile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
găsit răspunsul la întrebarea ce și-a pus-o puțin mai înainte. E vorba de neputință. Ce n-ar face să poată întoarce timpul îndărăt? Acum, când lăsase în urmă șaptezeci de primăveri, plimba cu el, pe lângă puținul bagaj din geanta cu cinci fermoare, un uriaș bagaj al amintirilor din vremuri ce nu se vor mai întoarce niciodată, plus o avalanșă de evenimente, care pe lângă unele necazuri mai aduc și multe bucurii, iar bărbaților câte un prilej de a servi un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Mioara, fiica ei, împreună cu Oana nepoțica, ambele având nevoie de ajutor, i-au și telefonat în miez de noapte. Septuagenarul Costică Bidaru, exact din acest motiv se află în tren împreună cu fiica sa mai mare Dana, ducând cu ei o geantă cu cinci fermoare în care, printre alte nimicuri se mai află o altă geantă ceva mai mică și ceva mai prăpădită. Vor ca dimineață să vadă care e situația reală, cu ce pot ei ajuta și ce vor trebui să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
telefonat în miez de noapte. Septuagenarul Costică Bidaru, exact din acest motiv se află în tren împreună cu fiica sa mai mare Dana, ducând cu ei o geantă cu cinci fermoare în care, printre alte nimicuri se mai află o altă geantă ceva mai mică și ceva mai prăpădită. Vor ca dimineață să vadă care e situația reală, cu ce pot ei ajuta și ce vor trebui să facă în continuare. Deci, se duceau la o înmormântare. Vor trebui să rezolve toate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
compartiment intră un tip înalt, neras, îmbrăcat neglijent și sărăcăcios. Tot în acel moment se auzi și o melodie plăcută, discretă, mult așteptată, ce sensibiliză urechile lui Bidaru și îl făcu se le ciulească involuntar. Melodia mult dorită venea dinspre geanta Danei. Precis erau vești de acasă. Dana, care și ea aștepta din moment în moment acest semnal, cu o grabă și o îndemânare specifică celor nerăbdători să afle o știre de mare importanță, scoase celularul și-l duse în mod
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Danei se afla într-un con de umbră. Tata, unde suntem acum? După toate probabilitățile, ne apropiem de Râmnicu-Sărat, însă Rapidul nu cred că oprește decât la Buzău. Convorbirea nu a durat mult. Dana și-a introdus telefonul mobil în geantă, în timp ce tipul cu legitimația, văzând că nu are clienți, își retrăgea marfa nevândută. După ce acesta ieși din compartiment, profitând de prilej, Dana își eliberă coșul pieptului de surplusul de aer comprimat cu un oftat de ușurare, însoțit de un zâmbet
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
își privi partea inferioară a propriului său corp, adică propriile lui picioare. Stătea bine sprijinit în ele. Aceiași pantofi noi și aceiași blugi cu care pornise la drum, îmbrăcat cu aceeași geacă gri, corpul și mâinile erau la locul lor, geanta din material impermeabil negru, cu cele cinci fermoare pe jumătate deschise, îi atârna pe umărul stâng ca de obicei, iar în mâna dreaptă umbrela pliantă. Până și șapca "Puma" cu cozoroc mare era pe cap, la locul ei. Dacă nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la un loc se puneau chezășie că ploaia nu constituia o amenințare imediată. Ca să se simtă cât mai lejer, trase de un fermoar la întâmplare din cele cinci, îl desfăcu până la capăt și aruncă umbrela pliantă în buzunarul deschis al genții pe trei sferturi goală ce atârna, ca de obicei când era la drum, de umărul său stâng. Cerul fiind senin fără urmă de nori, spera să nu mai aibă nevoie de ea cel puțin deocamdată. Se afla pe Calea Dorobanți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și nu a vândut la negru nici măcar un cățel de usturoi, o peniță de toc rezervor sau vreo pană de gâscă, nu s-a bătut și nu a amenințat pe nimeni și nimeni nu l-a amenințat vreodată, iar în geanta cu cinci fermoare pe trei sferturi goală, în afară de sandvișul preparat de Dana, de umbrelă și de o traista ce semăna mai mult cu turbinca lui Ivan, nu avea nici roni, nici dolari, cu atât mai puțin euro sau droguri. Era
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
exteriorizeze starea emoțională în care se afla. Și totuși... * * * După ce o scutură de praf; cu mâna dreaptă își îndesă pe cap șapca bleumarin închis "Puma" din doc, cu cozoroc mare, model american, cam pleoștită, în timp ce cu mâna stângă își ținea geanta să nu-i alunece de pe umăr, rămase uluit de-a binelea; încă nu-i venea să-și creadă ochilor. Era ceva de domeniul fantasticului. O asemenea coincidență nu și-o putea explica. În față era chiar el în persoană, cel
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Belzebuth, nici vrăjitoarele, cele mai mari din lume, nu te vor mai putea învinge! Sunt sigur că el a găsit osul fermecat și-l poartă permanent sub gulerul de la cămașă, grăbind pasul spre Gara de Nord cu șapca îndesată pe cap și geanta cu cinci fermoare pe umărul stâng, gândi septuagenarul Costică Bidaru. Numai așa se poate explica bafta și norocul său, precum și trecerea, fără nici o opreliște, de la "Pobeda" cenușie și "Moscviciul" roșu de mai adineauri, la recentul "Jeep" american negru și "Ferrari
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
numai consoarta, ci și câinele care în cotlonul lui încă sforăia tolănit nepăsător. De data aceasta rolurile s-au inversat. Adormise de cu seara, mai devreme ca de obicei, cu gândul la ce i se întâmplase în București și la geanta cu cinci fermoare care stătea burdușită în fața lui, gata-gata să pocnească. Soția, care trecuse prin apropiere de mai multe ori, l-a surprins de fiecare dată bolborosind ceva neînțeles și chiar vorbind de unul singur. După părerea ei, deși cam
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
realitate", străduindu-se să rezolve dilema care-l obseda, brusc duse mâna la tâmplă ca și cum și-ar fi amintit de ceva îngropat de mult în adâncul memoriei. Era vorba de un amănunt foarte important care-l făcu să exclame: Ah, geanta, geanta cu cinci fermoare! Ea trebuie să fie cel mai bun martor!... Într-adevăr, ieri, când s-a întors din capitală, își lăsase geanta cu cele cinci fermoare deschise în cuier, de față cu soția. Era complet goală. Mai mult
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
străduindu-se să rezolve dilema care-l obseda, brusc duse mâna la tâmplă ca și cum și-ar fi amintit de ceva îngropat de mult în adâncul memoriei. Era vorba de un amănunt foarte important care-l făcu să exclame: Ah, geanta, geanta cu cinci fermoare! Ea trebuie să fie cel mai bun martor!... Într-adevăr, ieri, când s-a întors din capitală, își lăsase geanta cu cele cinci fermoare deschise în cuier, de față cu soția. Era complet goală. Mai mult decât
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în adâncul memoriei. Era vorba de un amănunt foarte important care-l făcu să exclame: Ah, geanta, geanta cu cinci fermoare! Ea trebuie să fie cel mai bun martor!... Într-adevăr, ieri, când s-a întors din capitală, își lăsase geanta cu cele cinci fermoare deschise în cuier, de față cu soția. Era complet goală. Mai mult decât atât, soția, de teamă să nu fi uitat vreun sandviș neconsumat, prin buzunarele genții, care să se strice, a deschis-o și a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]