4,667 matches
-
pe care le-a absolvit ca șef de promoție (1934), apoi studii universitare la Universitatea din București (1934-1938), încheiate cu două licențe, una în filosofie (teză cu prof. Dimitrie Gusti, la Catedra de sociologie) și alta în filologie (specialitate principală - germana, secundară - franceza). I-a avut ca profesori în facultate pe Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Anton Golopenția și Mircea Eliade. În ianuarie 1939 s-a căsătorit cu filozoful și eseistul Mihai Șora, cu care a avut trei copii, Andrei, Sanda și
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
o vizită în România în anul 1948, Mihai Șora nu a mai putut să se întoarcă în Franța, astfel încât soția sa s-a repatriat și ea pentru a-i fi alături. Mariana Șora a lucrat ca asistentă la Catedra de germană a Facultății de Litere și Filozofie din București (1950-1952), fiind destituită în timpul epurărilor politice din 1952. A fost nevoită apoi să lucreze ca lexicograf (colaborând la elaborarea dicționarului german-român din 1957 și a celui român-german din 1963) și traducător. A
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
german-român din 1957 și a celui român-german din 1963) și traducător. A realizat numeroase traduceri din literatura română clasică și contemporană (Nicolae Filimon, I.L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Zaharia Stancu, Mihail Sebastian, Vasile Voiculescu - în germană - și Max Blecher, Ioan Slavici - în franceză -) în limbile germană și franceză, traducând, de asemenea, din germană, franceză și maghiară (Jakob Wassermann, Franz Kafka, Karl May, Eugen Ionescu, Thomas Mann, Heinrich Böll etc.) în limba română și din literatura maghiară
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
română clasică și contemporană (Nicolae Filimon, I.L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Zaharia Stancu, Mihail Sebastian, Vasile Voiculescu - în germană - și Max Blecher, Ioan Slavici - în franceză -) în limbile germană și franceză, traducând, de asemenea, din germană, franceză și maghiară (Jakob Wassermann, Franz Kafka, Karl May, Eugen Ionescu, Thomas Mann, Heinrich Böll etc.) în limba română și din literatura maghiară (István Nagy, András Sütő, Károly Balla) în limba germană. A publicat o carte în două volume intitulată
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
(din germană: "Domberg", "Dealul Catedralei") este o colină de calcar aflată în partea centrală a orașului Tallinn, capitala Estoniei. Dealul este de fapt un platou alungit, de 400 pe 250 metri, cu o suprafață de 7 ha având circa 20-30 metri altitudine
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
deal și unde s-au construit suburbiile () Toompeei (, and ) în perioadele următoare, a fost denumită „teritoriul Domului” până în secolul al XX-lea. La scurt timp după întoarcerea la Toompea, Ordinul a început să extindă castelul - întregul Castel al Ordinului (în germană: "Ordensburg") a fost extins și dezvoltat în cel mai puternic centru al teritoriului nordic al entității, simbol al puterii sale militare și politice. S-au construit noi ziduri exterioare mai înalte, șanțurile au fost lărgite și adâncite. Prima parte a
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
(n. 1876, Năsăud - d. 1938, București) a fost un profesor român de germană și latină, precum și directorul "„Liceului Dimitrie Cantemir”" (astăzi "Colegiul Național Cantemir Vodă") între anii 1910 si 1938. Năsăudeanul , născut în anul 1876, a absolvit cursurile liceului din aceeași localitate și a urmat apoi cursurile Școlii Normale Superioare din București și
Vasile Șuteu () [Corola-website/Science/332689_a_334018]
-
prăbușit. În zilele noastre, aproximativ 75% din populația germaniei crede că războiul a fost piedut pentru că "Luftwaffe" a fost incapabilă să oprească bombardamentele aeriene. Rapoartele cu privire la apariția unor avioane de vânătoare ale USAAF a pus tot mai multe probleme defensivei germane. Apărarea teritoriului german a căpătat o prioritate sporită față de restul teritoriului. "Generaloberst" Wiese s-a întâlnit cu echipa lui Adolf Galland în noiembrie 1943 într-o încercare de găsirea unei soluții problemei. În acel moment, cinci divizii aeriene apărau spațiul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Sistemul vocalic din franceza belgiană este mai conservator decât cel al majorității variantelor din Franța. De exemplu, se percep bine următoarele opoziții: Alte fenomene: Franceza folosită în Elveția este influențată de limba francoprovensală cândva generală în cantoanele francofone, și de germana elvețiană, dar sunt prezente și unele arhaisme din vremea când franceza s-a impus și în această regiune. Printre particularități sunt și unele cuprinse în standardul local. În pronunțare și în prozodie sunt prezente: Franceza din Québec iese în evidență
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
mai mic, Gennaro, la 13 august. După decesul mamei, la vârsta de 12 ani, Maria Luisa și frații ei s-au mutat la Palazzo Farnese, reședința fratelui lor vitreg, regele Francisc al II-lea. Ea a învăâat italiana, franceza și germana. A devenit o artistă competentă atât în ulei cât și în acuarelă. În octombrie 1867 Roma a fost atacată de forțele conduse de Giuseppe Garibaldi. Maria Luisa și sora ei Maria Pia s-au refugiat la palatul apostolic de la Vatican
Maria Luisa Immaculata de Bourbon-Două Sicilii () [Corola-website/Science/332939_a_334268]
-
Honterus l-a deprins la Basel, unde a lucrat între anii 1530 și 1532 ca lector, corector și consilier literar al tipografiei și editurii Insingrin. Harta prezintă o mulțime de elemente geografice și conține 219 nume de locuri, scrise în germană și, în unele cazuri, în latină. O excepție notabilă este chiar orașul natal al autorului, Brașovul, al cărui nume este dat doar în latină: Corona. Este pentru prima data când pe o hartă a Transilvaniei apar unități administrative, când formele
Harta Transilvaniei - Johannes Honterus () [Corola-website/Science/332949_a_334278]
-
1944 la ordinul generalului-maior Robert Laycock, comandantul Combined Operations Headquarters. El și-a justificat ordinul arătând că raidurile nu mai erau la fel de eficiente ca la începutul războiului. În plus, generalul a considerat că raidurile nu fac decât să întărească defensivei germane de pe litoralul atlantic, ceea ce contravenea planurilor de invaziei aliate - viitoarea Operațiune Overlord. Comandourile britanice au fost formate după evacuarea Corpului Expediționar Britanic (BEF) de la Dunkirk din 1940. Premierul Winston Churchill a cerut formarea și echiparea unei forțe capabile să producă
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
servit sub Feldmareșalul Radetzky în campaniile italiene din 1848-1849, în special în bătăliile de la Custoza în anul 1848 și Novara în 1849. Crucea de Merit Militar a fost fondată ca decorație de război în ziua de 12 martie 1860, în germană: "Kriegsdekoration = (KD.)", într-o singură clasă. La începutul Primului Război Mondial, pe 23 septembrie 1914, au mai fost adăugate două clase. De la 13 decembrie 1916 deținătorii tutor claselor au putut fi distinși cu decorația de război (KD.), cu sau fără săbii. În
Crucea de Merit Militar (Austria) () [Corola-website/Science/333539_a_334868]
-
(în germană: Alliierter Militärschilling) a fost moneda de ocupație introdusă în Austria de către forțele aliate care ocupau țara în urma eliberării țării de sub jugul nazist la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Această monedă a fost utilizată în paralel cu Reichsmark, moneda
Șilingul forțelor aliate () [Corola-website/Science/333680_a_335009]
-
și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
ce rămăsese cu apucăturile unui grad inferior"” - cât și a Armatei 2 comandată de un general „"dezastruos"” - Grigore Crăiniceanu, „"au pus trupele încă de la început într-o situație tactică disperată"”. Acest fapt a fost recunoscut și de comandantul Armatei 9 germane care arăta că pentru a-și asigura victoria a fost nevoie să-și angajeze totate forțele, într-o situație pe muche de cuțit, din care, dincolo de manevra strălucită de învăluire a Corpului Alpin sau vitejia cavaleriștilor lui von Schmettow, a
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
Bătălia de la Łódź a avut loc între 11 noiembrie și 6 decembrie 1914, lângă orașul Łódź din Polonia. Ea s-a dat între germană și armatele ruse , și , în condiții grele de iarnă. În septembrie 1914, rușii învinseseră ofensiva austro-ungară din Galiția în lăsând cetatea austriacă Przemyśl sub asediul armatei a VIII-a ruse. învinsese prima tentativă germană de capturare a Varșoviei în . Comandamentul
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
adăpostește și în care își crește descendentă. Vară se hrănește cu plante acvatice și erbacee ; iarnă, cu vlăstare, semințe și coji. Cuvântul "bhebhrus" provenind din rădăcina "bher" (castaniu, lucios) este de origine indo-europeană și se regăsește în proto-germanica "bebr", în germană veche "bibar", în limbile proto-slave "bobr". Ultimul breb din țările Române a a fost ucis în anul 1823 din zona Moldova-Veche, județul Caraș-Severin. Brebul a fost reintrodus în România în anul 1998, ca urmare a unui program demarat de ministrul
Breb () [Corola-website/Science/333898_a_335227]
-
favorit al mamei ei), și-a petrecut copilăria pe moșia mamei ei de la Izmaylovo, care a fost și locul nașterii bunicului patern Țarul Alexis. Ca și surorile ei mai mici ea a primit o educație occidentală: a studiat franceza și germana, dansul și eticheta. Profesorii ei au fost Johann-Dietrich Christopher Osterman (fratele viitorului vicecancelar) și francezul Etienne Rambur. În 1708 familia s-a mutat în noua capitală, Sankt Petersburg. Potrivit contemporanilor, Ecaterina a fost descrisă ca o frumusețe brunetă, mică de
Ecaterina Ivanovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333080_a_334409]
-
A. Numele oficial a fost însă "Aufmarschanweisung N°4, Fall Gelb" și a fost emis pe 24 februrie 1940. Partea planului care prevedea operațiunea de traversare a Ardenilor nu a avut un nume oficial. "Sichelschnitt" nu este decât traducerea în germană a expresiei „mișcare de secerare” folosite de [[Winston Churchill]]. După război, această expresie avea să fie adoptată în lucrările scrise de autorii militari germani. [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest]] [[Categorie:Istoria militară a Franței]] [[Categorie:Istoria
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
unitățile de cavalerie a ajuns la timp pe poziții, infanteria și artileria au ajuns pe front mai încet, deplansându-se pe căile ferate. În plus, Grupul aliat I și Armata belgiană aveau superioritatea numerică și materială în fața Aramatei a 6-a germane comandate de Walther von Reichenau. Este adevărat că aliații nu cunoșteau acest fapt. În dimineața zilei de 12 mai, ca răspuns la cererile belgiene, bombardierele Royal Air Force și "Armée de l'Air" au efectuat mai multe raiduri aeriene împotriva podurilor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
la aceeași instituție. După finalizarea ciclului primar de învățământ, tot acolo a ajuns și George Radu, care a studiat literatura și istoria, pentru ca în 1855 să fie trimis pentru a studia matematica la Paris. A fost un poliglot care cunoștea germana, franceza, latina și greaca și s-a familiarizat cu literaturile acelor popoare "„cu scop ca apoi să producă resultatele acellora și în literatura năciunală rumână”." Dintre foștii lui dascăli de la Academie, au avut legătură cu destinul și cariera sa viitoare
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]