5,266 matches
-
evenimente foarte importante, pe care nu le-am putut marca începuturile lor pe meleagurile Văii Racovei și implicit în Pungești. Ele au avut loc la nivel mult mai înalt, dar ulterior, ca efect, au fost puternic prezente pe valea noastră. Ghiciți despre ce e vorba? - Cred că vă gândiți la marele evenimente de la 1848, care a condus mai târziu la unirea principatelor, la venirea pe tronul României a lui Alexandru Ioan Cuza, bârlădean, dar care prin voința de-a învăța, de-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
zonă. Fetele prezente se bucurau la auzul acestor cuvinte deosebit de plăcute la adresa lor. Oricum, una sigur era luată, cum se spune, « în obiectiv », neștiindu-se sigur care e aceea. Acum era mai clar, ea se află printre ele. Încercau să ghicească care ar fi, având un indiciu bun de luat în seamă, dacă acum și aici s-a pronunțat cântărețul în felul acesta. Maria, așa cum am mai cunoscut-o și cu alte ocazii, îndeamnă fetele să cânte ceva după sufletul lor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a rămâne pentru români folositor și În drumul nostru pe cealaltă lume. Uneori calul e nărăvaș; mai ales dacă e o Ea și atunci o dată la 60 de ani, anul „Calului de foc“; ultima dată a fost În 1966. Ați ghicit: e vorba de zodiacul chinezesc. Și așa, calul intră și În domeniul ideatic, cucerind totodată și al cincilea element: focul. Se putea altfel? Iar pentru un Tigru ca mine, mai ales acum, În anul Tigrului, nici nu poate fi ceva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
hâtru Zi de sfârșit de Gustar. Doar a gusta adică, căci via abia pârguiește, coace o boabă-două, vreau să spun un soi-două acolo... și acelea fără șanse de a da un vin bun; nicidecum o roadă. Roada toamnei abia se ghicește; tot un fel de a gusta, amânând mâncatul pe mai târziu, dacă totul va merge bine. Românul a numit frumos luna În care prea puține fructe și recolte sunt, cât să gustăm, chiar dacă grâul se mai recoltează uneori și În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oxidativ, adică nu-i e pe plac. Eu o aflu cu un aparat, căci al 6-lea simț mi-a adormit... Dar se dă În vânt după un pește, ca și mine, și din același motiv: acela e reductiv. Pisica ghicește viitorul. Dacă În copilăria mea era un singur motan negru În tot cartierul, acum acesta e plin. Căci pisica neagră adună În blăniță eumelanină, o substanță oxidantă, aceea proprie mediului viitor, pe care-l creăm noi, oxidând tot ce ne
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acolo unde ar trebui să fie vestitul ochi de soacră... De unde energie? Căci Natura nu cunoaște perpetuum-mobile. Păi din jur căci, prin zonele temporale, hârca se „hrănește“. Aș putea afla dacă cineva ar vrea să mă deoache? Adică să-mi ghicesc viitorul? Cum să aflu ceva despre ceva ce nu există, ci doar construim, pas cu pas, prin acțiunile noastre? Iată de ce aș fi tentat să nu dau credit la astfel de lucruri. Dar... Urmăream de ceva vreme biocâmpul unui voluntar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unei specii tinere: Față de cele două sute de milioane de ani cât au hălăduit dinozaurii, omul n’are În urmă decât unul... Sau, mai degrabă vom fi oleacă altfel. Și dacă prietenul, al meu și al domniilor voastre, va mai Îngădui, veți ghici asta Într’o poveste, altă dată. „Meridian“, 12 noiembrie 2001, ora 12,37 69. Inimă și suflet Se spune că inima e sediul sufletului. O fi așa, n’o fi, nu pot ști: știința nu mă poate lămuri. Dar o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
numit „anemonă de mare“ fiind considerat plantă... Implicit Îmi exprim părerea că omul e doar o unealtă a Naturii, creată chiar de ea, pentru propășirea propriei sale evoluții, chiar dacă asta ne poate părea, uneori, involuție sau degradare. Dar putem oare ghici cum are să fie fața viitoare a Naturii? Și mă refer la evoluția globală, care include nu numai bioticul, dar și abioticul. Un singur argument sunt În stare să aduc, și acela doar o speculație logică: S’ar fi expus Natura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-le solzi, pene, păr -, doi pigmenți. Unul negru, eumelanina, altul roșu, feomelanina. Și, Împreună cu lipsa lor, adică albul, putem face orice combinație - din care sigur vor lipsi verdele și albastrul; o să vă torc altă dată despre ele. Dar eu, pisica, ghicesc viitorul. Știu așa că el Îmi oferă un mediu, un teren de vânătoare tot mai degradat. Are grijă de asta Cristi și bipezii lui. Pe Cristi Îl iert totuși, căci degradează doar prin experimentele cu care Întreabă Natura. Așa a aflat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ne Înțelegem foarte bine, respectându-ne reciproc: eu pe gard, el pe drum; eu pe cuptor, el În ogradă. Pentru că În casă, iar nu În ogradă, mișună șoarecii, iar ca să intre În casă, hoțul trebuie musai să parcurgă ograda. Ați ghicit. Dar n’ați ghicit altceva: Mărturisit sau nu, doriți un spațiu steril. Adică lipsit de oricare altcineva. Ați spune că orașul e doar al vostru. Și ajung la marele vostru păcat, cu care v’am zgârâiat deunăzi: al proprietății. Păcat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
respectându-ne reciproc: eu pe gard, el pe drum; eu pe cuptor, el În ogradă. Pentru că În casă, iar nu În ogradă, mișună șoarecii, iar ca să intre În casă, hoțul trebuie musai să parcurgă ograda. Ați ghicit. Dar n’ați ghicit altceva: Mărturisit sau nu, doriți un spațiu steril. Adică lipsit de oricare altcineva. Ați spune că orașul e doar al vostru. Și ajung la marele vostru păcat, cu care v’am zgârâiat deunăzi: al proprietății. Păcat? Da. Pentru că ați instituționalizat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe măsura Înmulțirii gurilor... À propos: Natura limitează altfel și dur consecințele acestui avânt, precum bufnița care-și hrănește puii Într’o ordine strictă, Încât după câți rămân din cei 4-5, 1-2 adică, dar zdraveni nu tot 4-5 stârpituri, putem ghici un an bun Înainte de a strânge recolta. Și cam tot așa procedează eschimosul, În mediul lui atât de ostil... Vorbeam de sudoare și sânge? Păi un retoric 99% dintre valorile acestui popor au pornit de jos, nu din puf. Poporul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o cușcă. În clipa când va reuși să-și impregneze mirosul specific, va fi acceptat cu bucurie, chiar dacă el este o gură În plus, căci interesul speciei, o populație cât mai mare adică, prevalează interesul individual, burta plină adică. Ați ghicit că acel clan e Europa, că acel guzgan răzlețit e România, că mirosul e de fapt sistemul social, politic, economic, cultural chiar, devenit altul În cei 50 de ani pe care unii Îi vor un hiatus deși mersul lumii, indiferent
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
răzlețit e România, că mirosul e de fapt sistemul social, politic, economic, cultural chiar, devenit altul În cei 50 de ani pe care unii Îi vor un hiatus deși mersul lumii, indiferent dacă evolutiv sau dimpotrivă, nu admite așa ceva. Ați ghicit că Întretăierea drumurilor, care nu se vrea doar atât, adică ceva urmat de despărțire, ci contopirea menită a proteja clanul - Întărindu-l -, În concurența cu clanul literalmente de peste Ocean, și care abia a avut loc - atunci În ’89 sau mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care să poată accede la iubirea divină: Azi sunt cast ca rugăciunea, și timid ca primăvara,/ Azi iubesc a ta ființă cum iubesc pe Dumnezeu.114 Prin 1877-1879, imaginea preia din atributele icoanei cu chipul Sfintei Marii, îndărătul căreia se ghicește chipul divinității: În văduvire și eclipsă/ Eu anii mei îi risipesc,/ Simțind în suflet pururi lipsă/ De chipul tău Dumnezeesc 115. Numai în felul acesta poetul se simte inspirat: Și cânturi nouă smulge tu din liră-mi116; întocmai ca după rugăciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întâlniri cu scriitorii ieșeni ba, la cererea expresă a oaspetelui, l-am dus și la o "râbalcă" (pescuit, adică) undeva, spre Gorban. Primarul, onorat că a primit în grijă un "frate" basarabean, se agita pe malul iazului, încercând să-i ghicească voile: "ce să vă aduc pe baltă, vin alb sau vin roșu?" Stati i-a răspuns fără să clipească: "Și bere". La urma urmei, ce-i cu acest "dicționar" al lui Stati, despre care toată lumea vorbește, dar mai nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
m-a întrebat: "Ei, acum, după ce-ați instalat întreaga operă de până azi într-un frumos muzeu, pe care abia aștept să-l văd și eu, ce planuri de viitor mai aveți? " M-am gândit: parcă mi-ar fi ghicit gândul! Am, îndrăznit și i-am vorbit de un vechi proiect de-al meu. Voiam să fac, într-un loc central la Fălticeni, o statuie: un Sadoveanu în mărime naturală, dar, i-am mărturisit: "N-am bronzul necesar. Îmi trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nod gordian de probleme care se cer rezolvate cât mai curând: nivelul atât de diferit al noilor state în ceea ce privește gradul de informare, de industrializare, indicele de producție, neutralitatea oamenilor etc.... Bătrânul Stransky se uită la mine și încercă să-mi ghicească gândurile. Ridică paharul, îmi zâmbi larg și-mi zise: Am făcut zilele acestea o experiență... Ce experiență? Îl întreb eu. M-am trezit luni de dimineață, pe la cinci, cinci și jumătate. Că, în general, dorm ușor, dorm puțin, ca toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ce-i cu moșul Stransky? E bolnav? Are nevoie de ceva?... Ei, ce crezi, cum au decurs lucrurile?... Wladislav Stransky se opri. Clipi des. Zimbi trist și sorbi licoarea din pahar, așteptând câteva minute, apoi, cum eu nu îndrăzneam să ghicesc răspunsul, continuă: Să vezi... întâi și-întâi, pe la orele șase, șase fără un sfert, a coborât de la etajul trei grăsunul Stupcanu, controlorul de la vama Siret, care trebuie să fie acolo la șapte fix. L-am auzit călcând grăbit și ieșind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dimineață. Catedrala abia se deschisese. Eram printre primii. Nu veniseră înaintea noastră decât câțiva credincioși. Puteai să-i numeri pe degetele de la o mână. Și aceștia nici nu păreau din oraș, ci străini și din împrejurimi. Îi puteai intui și ghici după haine, după mersul sfielnic, după cum se uitau în dreapta și-n stânga, după cum îngenuncheau și ședeau la icoane. Orășenii încă nu se grăbeau. Ei știau că slujba începe oficial la ora 9. Și mai era încă timp berechet. Cum Vera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
noi nu știam cum ar trebui să "lămurim" această "prietenie" iscată spontan, de care părea să nu putem scăpa ușor. Vă miră de ce v-am invitat, de ce v-am "agățat" așa, cam cu nepusă masă, neașteptat de brusc?, zice el, ghicindu-ne în mod admirabil gândul care ne frământa. Da! Tocmai lucrul acesta ne frământă. Ați ghicit. Hm! Din cei mulți care-au fost azi în biserică, sunteți printre puținii, care aveți o energie pozitivă ridicată. V-am simțit dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu putem scăpa ușor. Vă miră de ce v-am invitat, de ce v-am "agățat" așa, cam cu nepusă masă, neașteptat de brusc?, zice el, ghicindu-ne în mod admirabil gândul care ne frământa. Da! Tocmai lucrul acesta ne frământă. Ați ghicit. Hm! Din cei mulți care-au fost azi în biserică, sunteți printre puținii, care aveți o energie pozitivă ridicată. V-am simțit dintr-o dată. Ați făcut în viață ce v-a plăcut. Când ne-am întâlnit și v-am privit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
O să ieșim noi, da, dar nu mai e nămol În magazie. Să nu uităm să aducem diseară nămol după ce ne Întoarcem cu Zlate, spuse cu un accent ușor ardelenmesc. O fi fost de prin părțile alea. Lesne Însă ai fi ghicit că și ea, ca și văru’ Laur, fugise de timpuriu de la maică-sa de acasă. Am Întrebat-o de pahare și scoase de sub masă un cârnat lung de pahare de plastic băgate unul În altul și aprecie că sunt vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că-mi pierd memoria, asemenea lotofagilor. Visez că trândăvesc ca ei și că nu mai păstrez nici o amintire. Apoi sosește Aia; vocea ei, semănând cu a Circei sau cu a unei sirene, izbutește să mă farmece din nou. Ea îmi ghicește gândurile sumbre și mă oprește să mai mănânc din poamele acelea. „Uitarea-i o boală pentru psyché”, spune ea. Cicatricea lui Ulise Eroul de la Troia se întoarce acasă în speranța că-și va recupera copilăria, înscrisă în întregime în cicatricea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ritual, fiind lăsate să privească de la distanță. Toți preoții aveau câte un șarpe încolăcit în jurul frunții sau pe braț. Procesiunea s-a oprit chiar în poiana în care culeseserăm ierburi magice. Acum înțeleg de ce Aia cunoștea bine drumul; ea îmi ghicește gândurile și spune că greșesc și că, în realitate, e prima oară când a fost ales locul acela pentru îndeplinirea ritualului. „Ritualul se desfășoară întotdeauna în alte locuri. Natura nu îngăduie repetarea aceleiași violențe.” Înțeleg că, și pentru Aia, sacrificarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]