9,375 matches
-
Știai să călărești? — Ba bine că nu! gesticulă Ioana, în vreme ce mota nul, indispus de turnura pe care o luase conversația, sări pe podea, îndepărtându-se demn. Mai târziu, con tinuă ea, pe când eram în Argentina, aveam o prietenă extra ordinară, Gloria Alcorta, scriitoare, sculptoriță și pic to riță, nemaipomenit de frumoasă. Era proprietara unei moșii de mii de hectare, aflată la trei ore de Buenos Aires unde locuiam eu. Când mă duceam s-o văd pentru câteva zile, seara, împreună cu fiica ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Cum era atmosfera culturală în Parisul acelei perioade? — Eram fericită, trăiam un adevărat vis, mă com param cu Alice în Țara Minunilor, dar trăirile ei erau pa lide pe lângă ce simțeam eu în acea epocă de glorie. Aveam o poftă de viață extraordinară în Parisul lui Sartre, al lui Simone de Beauvoir, în locul de naștere al existenția lismului. Se dansa boogie woogie, în cafenele cânta Juliette Greco, se purtau discuții filozofice cu creatori celebri. Efervescența ambianței de după
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era o viață monotonă, fără cultura efervescentă de la Paris. Noroc că mă împrietenisem cu 65 GUSTUL LIBERTĂȚII Gloria Alcorta, scriitoare și sculptoriță de mare talent, care avea o fermă cu cai, ți-am povestit despre ea. — Ai pictat ceva în Argentina? — Foarte multe guașe. — Adică ai avut, să zicem, o perioadă latino-americană în pictura ta? — Am lăsat destule
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
rolul lui Hefaistos pentru serbarea care bătea la ușă! În sfârșit, a venit și multașteptata zi plină de emoții a faimoasei noastre serbări. Avuseserăm grijă să ne invităm din timp toate simpatiile, eleve la liceele de fete: Carmen Sylva, Centrală, Gloria și Moteanu, care ne făgăduiseră solemn, cu stimulatoare surâsuri pâine de farmec, că ne vor ține pumnii, ca nu cumva să ne-ncurcăm la vreo replică. ― Mă, își spuneau băieții noștri cu justificat regret, dacă noi n-avem bafta ălora
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o scrisoare bine simțită, în care să-i spui tot ce ai pe suflet și... ― Așa știu eu, dar vezi că alta e povestea... De ce crezi tu că mă rog de tine? Uite ce s-a întîmplat... Fata învață la Gloria, știi... și e prietenă cu una de la Moteanu, care i-a dat un "oracol" d-ăla d-al lor... cum fac fetele! ― Un "oracol"? Ce naiba mai e și asta? ― Ce, mă, nici atâta lucru nu știi?! Un oracol, mă! ― Oracolul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Jos și să creștem și mai repede decât până acum. Suntem liberi, nu avem nici bir, nici tribut de plătit nimănui! Avem căi deschide spre toate zările Europei și Asiei! După o scurtă așteptare, voievodul reluă: - Este o clipă de glorie, așa cum simțiți cu toții acum! Dar numai o clipă! Nori negri se adună deja deasupra Moldovei și, dacă nu În acest an, atunci În următorul, vor Încerca să ne acopere! În iarna În care noi opream urdia turcească, lovituri crunte erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dragi. Atât. Sultanul se ridică, vizibil impresionat. Se ridică și Ștefănel. Sultanul schiță o Înclinare. Marele Maestru făcu la fel. Mahomed zâmbi. Nu se aștepta la mai mult. Regreta că omul din fața lui nu era musulman și nu lupta pentru gloria imperiului. Apoi părăsi Încăperea, În care rămaseră cei doi frați de sânge. Amir nu făcuse nici o mișcare, rămânând Îngenuncheat. Aștepta decizia lui Anda. - Ridică-te, Amir! spuse Ștefănel, cu o voce care nu trăda nici furia, nici blândețea. Cunosc la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
antrenate În zeci de bătălii, amândoi se obișnuiseră cu gândul morții și cu gustul dulce-amar al victoriei. Dar tăcerile lor erau diferite. Angelo respira tăcerea sigură de sine, tăcerea puternică și Înțeleaptă venită parcă din istoria peninsulei italice și din gloria unui imperiu apus. Amir era tăcerea unei neliniști și zbuciumul unei așteptări. Era mai tânăr și, parcă, mai trist. Tăcerea lui ascundea infinitul stepelor Asiei și dorul de a trece mai departe, de a lupta cu orizontul mereu Înșelător. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Din urmă sosi spătarul Mihail. Oană așteptă Întoarcerea iscoadelor și sosirea săgeților cu răvaș. Această scurtă așteptare avu un efect liniștitor asupra tuturor. Era primul semn clar că Oană gândește la fel de limpede și are aceleași tactici ca În vremurile de glorie. Întâi informațiile despre adversar, apoi strategia de luptă, apoi inspirația salvatoare, miraculoasă, de pe câmpul de luptă. - Peste șaizeci de mii... Îi șopti Oană spătarului Mihail. Fără echipe de cercetare lansate În profunzime. Siguri pe ei. Au incendiat satele și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
minții. - Poate dușmanii. Mulți. - Poate. Și dincolo de ei? - Dincolo de ei nu mai văd nimic. Doar moartea. - Dincolo de ei e poporul tău, Ștefan. Oamenii simpli pentru care nici un voievod n-a făcut ce ai făcut tu. Le-ai dat Încredere și glorie. Le-ai dat voie să-și adune roadele câmpului, pentru ca familiile lor să aibă din ce trăi la iarnă. Le-ai spus, prin asta, că ei, și nu tu, trebuie să treacă mai departe prin timp. Iar ei au Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
preocupări nobile și grave, cu surâsul Înghețat undeva departe, În nici un caz la vedere. Autorul va spune că ar fi fost mai simplu să parodieze romanul de capă și spadă, fiindcă, nu-i așa, orice gen care a cunoscut cândva gloria a devenit acum desuet. Problema sa ar fi aceea că literatura română n-a prea excelat În ilustrarea acestui curent al literaturii populare, așa cum, de altfel, n-a avut timpul de excela În nici un alt curent. N-avem o tradiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urma lui un spațiu tăcut și trist. - Așez ceaiul în sufragerie, le strigă de dincolo Lina. . . . După ce respectă tăcerea, solemnă ca lespedea unei cripte, în care ar fi fost închisă chiar sora ei, Lidia, Nory arătă spre ușa lui Rim: - Gloria asta chinuiește pe nenorocita de Lina, cu capriciile, maniile și pe deasupra mojiciile lui. Hamal afară din casă! Hamal în casă ... pe când Domnul Profesor, deasupra tuturor grijilor pământești, subînțeles cheltuielile respective, sub masca științei pure, practică parazitismul și tirania! . . . Am găsit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
interesant... și pe urmă sosise, cu mapa regăsită, Rim - Rim cel care gemea dincolo! Acela! Dar stampele erau interesante și printre cele mai atrăgătoare, prin factura, concepția și enigma lor, acea Eva neizbăvită, 39 Hans Uys van . . . Un olandez fără glorie în viață, mort prematur și recent, urmărea neobosit un ideal de artă, pe care îl încercase în nenumărate forme de schițe, unele duse până la perfecție, dar cu obsesia permanentă a cărora nu ajunsese niciodată la săvârșirea unui tablou. - Nu le
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe zi și nu găsea decât anevoie așa de înalte. Redingota era periată de prea multe ori pe șeviotul obosit, și picioarele scheletice pluteau în pantalonul cu dunguțe gris, ținută doctorală de congres, pe care Rim nu o părăsea niciodată. Gloria lui erau ghetele de dimensiuni foarte mici față de un corp așa de lung, și subțiri ca și cum ar fi acoperit nu o labă, ci un singur os. In ziua aceea Rim se credea în concediu de la studii și, în rol de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lama ascuțită pe ambele părți și abia acela e sfârșitul, clipa de maximă intensitate în care se termină totul. Va merge să bea un pahar de ceai rece la invitația chaiwallah-ului, pentru ca apoi să se întoarcă repede, la momentul de dinaintea gloriei finale și s-o ia de la capăt. Nu se aseamănă cu nimic. Nimic pe lumea aceasta. Tânărul PC a fost decorat de Club (pentru zece sulițe bine țintite) încă de când era novice la Abbotabad. N-a câștigat niciodată Kadirul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o încăpere care-i servește pastorului atât ca dormitor, cât și ca laborator. Robert zăbovește în ușă, în timp ce Macfarlane străbate podeaua încăperii care scârțâie și deschide obloanele. Zgomotul străzii devine dintr-odată puternic și camera întunecată se descoperă brusc în gloria ei sărăcăcioasă. Pastorul Andrew Macfarlane este un om care consideră ordinea un stadiu premergătar rugăciunii, slujnica unor forme mai importante, mai complexe, cum ar fi curățenia de primăvară și practicarea antrenamentului fizic. De aceea, trăiește într-un spațiu ale cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la ele. Prezența unui bărbat „de rezervă“ și mai ales a unuia de rang înalt (atât de disponibil, atât de bărbat) le-a surescitat pe perdantele „Flotei de pescuit“ de astă toamnă, acele fete care nu s-au acoperit de glorie și s-au întors acasă tot nemăritate. Încă fără soț, după ce petrecuseră anotimpul rece în India, tot ce pot spera la întoarcerea acasă este să mai rămână o vreme tot așa, după care vor face un compromis. Mai puțin înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și farfurioarele, iar Fender Greene îl privește pieziș. — Este un exemplar adorabil, nu? Face cizmele și o omletă grozavă. După ceai, Fender Greene îl însoțește pe Jonathan în fața școlii întregi unde este prezentat, aplaudat și i se cântă: „Luptând pentru glorie Și pentru o faimă vastă, Dăm tot ce-i mai bun Pentru școala noastră.“ Apoi, Fender Greene și monitorii își întorc atenția asupra inițierii bobocilor și el este liber să se ducă în camera sa. În cameră, găsește un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o dimineață de explicații. De parcă s-ar fi antrenat toată viața doar pentru asta, Gittens pare menit să-i conducă prin punctele importante ale Luvrului. Merge din exponat în exponat, turuind despre proza Baedeker, cu ochii încărcați de dragoste pentru gloriile civilizației vestice. Informațiile faptice sunt sunt presărate cu contribuții personale, menite să demonstreze că nu este doar un om învățat ci și un suflet sensibil, un bărbat care, în alte condiții ar fi fost un artist. Madona Renascentistă este considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lumină. Vocea lui este puțin cam tremurată când le spune vizitatorilor că este rândul lor. Tânărul este împins în față și începe să cânte în limba lor. Jonathan începe să cânte (cam fără convingere pe melodia: Tărâm al Speranței și gloriei, „Fiul lui Jeremy Chapel, cel deștept și puternic...“). Profesorul a pregătit versurile pe o foaie de hârtie tipărită cu grijă. Sunt câteva versuri care fac genealogia familiei Chapel până la încețoșatul secol șaptesprezece, într-o casă obscură din Wiltshire. În timp ce profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Știai să călărești? — Ba bine că nu! gesticulă Ioana, în vreme ce mota nul, indispus de turnura pe care o luase conversația, sări pe podea, îndepărtându-se demn. Mai târziu, con tinuă ea, pe când eram în Argentina, aveam o prietenă extra ordinară, Gloria Alcorta, scriitoare, sculptoriță și pic to riță, nemaipomenit de frumoasă. Era proprietara unei moșii de mii de hectare, aflată la trei ore de Buenos Aires unde locuiam eu. Când mă duceam s-o văd pentru câteva zile, seara, împreună cu fiica ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mai tentante decât altele. — Cum era atmosfera culturală în Parisul acelei perioade? — Eram fericită, trăiam un adevărat vis, mă com param cu Alice în Țara Minunilor, dar trăirile ei erau pa lide pe lângă ce simțeam eu în acea epocă de glorie. Aveam o poftă de viață extraordinară în Parisul lui Sartre, al lui Simone de Beauvoir, în locul de naștere al existenția lismului. Se dansa boogie woogie, în cafenele cânta Juliette Greco, se purtau discuții filozofice cu creatori celebri. Efervescența ambianței de după
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era o viață monotonă, fără cultura efervescentă de la Paris. Noroc că mă împrietenisem cu Gloria Alcorta, scriitoare și sculptoriță de mare talent, care avea o fermă cu cai, ți-am povestit despre ea. — Ai pictat ceva în Argentina? — Foarte multe guașe. — Adică ai avut, să zicem, o perioadă latino-americană în pictura ta? — Am lăsat destule
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Națiunea, Observatorul de Canada, Revista Omniscop, Revista Armonii culturale, Atelier literar, Așii României, Luceafărul Revista Nomen Artis etc. boem în beția ta de vechi boem fruntea ți-ai culcat o pe-un poem ca pe-un sfânt mormânt bătut de glorii. lemnul dulce, osul din părinte, sunetul vocalei cuib de miereseva care trece prin cuvinte, inima nflorită a-nviere, toate se preling așa de lin într-o baltă mare de venin. de-atâta trudă-i un izvor secat, în care singur
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a „acordat-o“ unui eunuc ca soție simbolică, doar cu numele, condamnând-o la imposibilitatea de a avea copii. Știi câți dragoni sunt sculptați în jurul Sălii Armoniei Cerești din Orașul Interzis? Lăsându-și la o parte necazul, se laudă cu gloria perioadei pe care a petrecut-o în palat. 13 844 de dragoni! Ca întotdeauna, răspunde tot ea la propria-i întrebare. A fost munca celor mai buni meșteri de-a lungul generațiilor! Fann Sora cea Mare e cea de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]