5,896 matches
-
și în același moment îmi apare un gând foarte clar de „pentru ce iau porcăria asta”. Las gândul să treacă, beau cât de mult dintr-o înghițitură, cantitatea e prea mare trebuie să mi trag sufletul, respir și reușesc să golesc paharul. Licoarea are aceeași culoare maronie și miros respingător din amintirile mele, însă gustul amar îmi pare îndoit cu apă și pe fundul paharului rămân câteva bucăți mai mari de ceva neidentificat. Cred eu, gustul este și mai oribil față de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
muzica lui Jorge umple camera. Recunosc câteva note familiare și închid ochii așteptând nerăbdătoare o altă călătorie fascinantă. Am un sentiment ciudat de disconfort, ca un fel de tensiune prelungită care nu mă lasa să mă relaxez. Încerc să-mi golesc mintea de orice fel de gânduri dar tensiunea persistă, neexplicată, apăsătoare și dificil de tolerat. Mă chinui și nici măcar nu înțeleg din ce motiv. Muzica unduitoare a lui Jorge este sfâșiată de vocea pițigăiată a belgiencei care începe să lălăie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu grijă câteva degete într-un pahar de sticlă. Încrucișăm privirile, mie îmi vine în minte „Toarnă mai mult”, el se oprește și îmi oferă paharul cu aceeași grijă exagerată. Ridic paharul, îl duc la buze, nu simt nimic, îl golesc fără să-mi definesc o senzație anume și mă întorc la locul meu. Fiecare trece prin același procedeu apoi suntem din nou cufundați în liniște, înconjurați de fumul de mapacho. Eric începe să cânte un icaros, acompaniindu-se la tobă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
rochie de bal) sau nici-măcar-special (zău dacă nu intensifică, prin ralantiuri, fiecare momențel în care eroul sare cu calul peste vreun obstacol), o s-o dea inevitabil în limbajul advertising-ului (care în mare asta e : retorică hollywoodiană clasică, intensificată și golită de substanță), dar el merge înainte. Imaginea a fost tratată pe computer astfel încît să arate exact ca imaginea Technicolor a unui film din anii 30-40 : lumina e cremoasă, iar în secvențele nocturne e prea multă ; decorul natural e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Potanin și alții în România post-decembristă. Să ghiciți bancherii flamboianti și afaceriștii regimului Iliescu. Noi ne vom ocupă de pasul următor al mafiei financiar-bancare: marile ingineni financiare ale caracatiței românești, din perioada de aur a erei Iliescu. Inginerii care au golit băncile și au lichidat economule populației, caracatiță ale cărei tentacule - în ciuda unor falimente - continuă să sugrume și astăzi economia românească și pe cetățeanul român. IX. CARACATIȚĂ BANCARĂ: MARILE INGINERII FINANCIARE ALE MAFIEI EREI ILIESCU (1990-1996) TENTACULA "BANCOREX" După lovitura din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
luă o strachină curată, ieșind pe ușă. în acest timp Emilia o ajută pe bunică-sa să împartă laptele din oala cea mare. Umplu o oală cu o toartă și o puse pe sobă la prins iar restul rămas, îl goli în ceaunul în care făcuse mămăliga, căci se știe că laptele fiert astfel, iese mai gustos. Emilia spală bine oala cu două torți în care adusese laptele și se pregătea de plecare. Bunicul strigă la Mihăiță să vină afară, ca să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
smălțuite din fața fiecărui mesean. Nu pierdu prilejul s-o laude pe Maricica care tăiase foarte fin tăițeii cu ou. înainte de a se așeza la masă, moș Negruș, fiind cel mai în etate rosti rugăciunea apoi se rostuiră pe scaune și goliră înainte de a începe să soarbă borșul, păhăruțele cu rachiu tare, tras de două ori . Masa decurse în liniște, au mâncat cu poftă cartofi prăjiți cu harbuz murat și au sorbit cu plăcere și câte un pahar-două din vinul adus din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în ceea ce plănuia el să înfăptuiască, și continuă să netezească și să șlefuiască scândurelele care în mintea lui, vor deveni cutia de rezonanță a viorii visate. Maria scoase din fântâna de lângă poartă, mai multe căldări de apă, pe care le goli în teuca din ocol pentru oi, iar vițeii se adăpară, rând pe rând, din găleata cărată de femeie. Zilele și nopțile își urmau cursul lor de secole iar oamenii își duceau viața după tipicul bine știut de plugarii locurilor. Surorile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să-și iuțească mersul. Capitolul X Adio și nu te vom uita Se auziră bătăi în poartă și o voce cunoscută întrebă: − Cumnată Marie, ești acasă? Maria era prin ogradă, tocmai curăța ceaunul în care fiersese lături pe care le golise în troaca porcilor. Pusese la îngrășat o scroafă care fătase mai multe rânduri de purcei și spera s-o facă de vreo 200-250 de kilograme. − Da, sunt acasă, da’ cine mă strigă? − Eu, Marie, Ileana lui Alexandru de la vale. Hai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
matale un pește, că doară ești vară cu dânsa; − Bine că mi-ai spus, Marică, tocmai mă gândeam să mai aflu câte ceva de cei „di dila vale” și despre boierul Marcopol, că ne mai „lipim” și noi cu câte ceva; Marița goli apa din găleată în teuca păsărilor și se îndreptă spre fântâna lui Boboc, ce se afla taman în poarta casei lui Costache. Ajunsă acolo, o văzu pe Zoița pe prispa casei cum curăța un pește mare cam de vreo două
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îi împiedică și-i lăsă să pască lucerna de la marginea viei, lucernă ce fusese cosită de trei ori dar acum, după ploile din septembrie arăta ca primăvara. Culesul l-au început de la hotarul cu Ion Cârlan, primele coșuri au fost golite în zdroghitoarea pusă peste gura căzii; Gheorghiță învârtind mânerul ciorchinii erau striviți între cele două suluri de lemn crestate ce se roteau. Primul must din recolta anului 1938 se scurgea în cadă. Degustarea primei căni s-a făcut după ce au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ea este mai îndrăzneață ca mine, poate că ne spune și nouă ce este cu mama; Era o zi blândă, de mijlocul toamnei. Cele mai multe treburi din câmp se terminaseră, vântul mâna frunzele căzute din copaci iar aceștia, parcă rușinați căs goliți de frunze, se clătinau într-o parte și alta, după cum îi mișcau palele vântului tomnatic. Gheorghe împreună cu Dumitru, pe care-l învoise de la școală, erau la arat în Bogdana, unde trebuiau să samene grâu pe a treia parte din suprafață
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
legionar și rând pe rând activistul devine tot mai lămurit și mai binevoitor. Nedreptatea se va rezolva și că vinovații vor fi sancționați pe linie de partid, conform statutului concluzionează activistul venit de la centru. Revin acasă optimist. Curând casa se golește de musafiri, soția și fiica merg la Făgăraș în vacanță, iar eu aștept... limpezirea apelor. La două săptămâni după anchetarea cazului sunt chemat la Comitetul de Partid Bârlad. Aceiași oameni, care călcaseră peste mine judecându-mă strâmb se aflau în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
În tanc au mâncat, în tanc au dormit, în sacii de mască, pe rând, și-au făcut fiecare nevoile pentru că în primele două zile nu puteau ieși din tanc de teama că ar putea fi împușcați. S. B.: Și cum goleau sacii? M. M.: Îi țineau afară lângă tanc. Primele două-trei zile a fost nenorocire, apoi am descoperit WC-urile din preajmă, la Cina, Athene Palas, Ateneu. În zilele astea nici nu prea am mâncat. Pe 23 sau 24 decembrie au
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
B.: Și-am pus siguranța și am asistat cum au tras ca la nuntă câțiva camarazi de-ai mei. Dacă atunci ar fi trecut cineva pe stradă pe acolo, nu ar fi avut șanse de supraviețuire. Unul, cel puțin, a golit încărcătorul, la foc automat, tot. "În cine-ai tras?", l-am întrebat a doua zi. "Păi, foc de baraj". "La ce? Te-a atacat cineva?" N-am putut să explicăm niciunul. Eu am raportat: "Tovarășe locotenent-major, am respectat indicativul stabilit
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am întors din Piață. Ne-au adus la cunoștință să pregătim un telefon în cap de hol, să pregătim un minichioșc, dar să fie izolați complet, să nu iasă, să nu primească vizite. S. B.: Atunci, în Divizion a fost golit tot etajul trei, două dormitoare au fost asigurate, s-au sudat gratii pe casa scării. Paza a fost asigurată de cei de la Bateria a treia, pentru că erau tocmai cei dizlocați din dormitoarele lor și stăteau în dormitoarele de mai de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
tinde asimp- totic către acea așteptare fără subiect din piesa lui Samuel Beckett, Așteptându‑l pe Godot. Întrebarea sa nu este satu- rată de vreunul dintre răspunsurile primite și ne putem imagina acest personaj prelungindu- și interogația la infi- nit. Golită de orice conținut din moment ce alegerile sunt aranjate, acțiunea de a vota devine autoreferențială, chiar cu o notă existențialistă în care absurdul își aduce o substanțială contribuție. Acest personaj care ne amuză prin absența oricărui pragmatism și a cărui onestitate o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
august, în salonul de la Hotel Mol- dova, polițistul Stan Popescu împreună cu alți „conspiratori” joacă jocul intitulat „la chilometru”. Descrierea minuțioasă a regulilor simple de altfel produce o altă ruptură de nivel în economia sublimului. Kilometrul măsoară capacitatea jucătorilor de a goli un număr de sticle în timp record, victoria revenind celui care punându-le cap la cap reușește să parcurgă primul distanța de la un perete la altul. Nara- torul insistă asupra compensării ulterioare a costurilor suportate de consumatorul învingător în funcție de perfor-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
multiplicare a unui cuplu unit până la indistincție prin relațiile familiale, afective, administrative și onomastice. Însă onomastica este cea care consfințește rudenia cea mai intimă la Caragiale. Degeminarea conține de fapt un principiu de multiplicare, de inflație a coincidențelor, menită să golească de sens orice articulare identitară. Cel de-al doilea fapt bizar scapă iar ușor la lectură : cei doi împart nu doar același birou, ci aproape urmuzian și aceeași umbrelă. Accentul nu cade pe valoarea de întrebuințare a obiectului, pe utilitatea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reiau parcă în ecou reflecțiile din acest eseu, precum cea din 11 mai 1947 adresată lui „Nego”. „În Sibiu, ce să- ți spun ? Toate ca acum doi ani, trei ani, o sută de ani ! Cu absența ta, care l-ai golit dintr-o dată de orice agitație, a redevenit un monstru de piatră, nemișcat, mut la orice întrebări.” Într-o scrisoare anterioară (10 aprilie 1947), Radu Stanca proiecta Sibiul ca un „loc unde nu s-a întâmplat nimic”, refuzând tentația Clujului, dar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mine și lăudate de voi cu bunăvoință. Mi-a adus în ochii pe care abia aștept să-i văd, acum când știu cât de aproape sunt, toată fericirea nebăinuită de mine vreodată. Este duminică. Zi de vizită. Saloanele s-au golit. Am deschis larg ferestrele și am primit la mine soarele spre a-mi înlătura spaima de singurătate. Mă joc cu umbrele făcute de raze pe linoleumul galben cu verde (figuri geometrice curate și regulate). Am închis radioul și număr în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Va veni o zi când, în istoriografia românească, va fi mai multă lumină. Atunci, multe ipoteze privind etnogeneza și formarea limbii nu vor mai fi disputate. Să ne oprim asupra unor fapte. Cum poate fi credibilă teoria că pe pământul golit de populație, muntenii și oltenii sunt bulgari românizați, iar în Moldova, rușii și ucrainienii au fost moldovenizați? De către cine, dacă locurile erau pustii? Că limba română conține multe slavonisme nu este relevant pentru o simbioză îndelungată între români și slavi
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Teddy Kollek. Meticulosului Kollek nu Ii scap) nimic: am fost oaspeții lui, acum plec)m, iar el a venit pentru a-și lua r)mas-bun. Pentru a mai atenua din tristețea acestei ocazii, mânc)m tot ce se vede și golim sticlele. În timpul nopții mai mult se ofteaz) decât se doarme. M) gândesc: cum va fi când nu-i vom mai vedea pe John Auerbach și pe Nola, prietenii mei dragi din kibbutzul Sdot Yam, În Cesareea? Taxiul vine Înainte s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
demnă. „OH, HONEY, relax, just relax“, i-am auzit pe comeseni În cor, În timp ce Erica mă elibera cu totul de cravată, punând-o În geanta ei, gest al cărui simbol erotic m-am făcut că nu-l Înțeleg. După ce toată lumea golise câteva pahare de Jack Daniels - eu nu eram antrenat pe vremea aceea nici măcar cu țuica -, am simțit dintr-odată două mâini venind din sensuri opuse, mângâindu-mi genunchii. Le-am atins doar ca să mă conving că nu e pură fantezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
avut șansa să pună În practică Meyerhold, fiind lichidat de Stalin, și de aceea Livada ta ar putea fi dedicată memoriei lui. În contrast cu psihologizarea greoaie era și momentul despărțirii din actul IV. Pe o scenă albă, după ce casa a fost golită de mobile, familia și servitorii se așază pe jos, după vechiul obicei rusesc de a Împărtăși un moment de tăcere Înaintea unei călătorii. Nemișcate, după o agitație Împotriva cronometrului (trenul pleacă În douăsprezece minute!), personajele parcă deveneau niște sculpturi fixate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]