KorAP: Find »[drukola/base=gunoi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...182 183 184 ...445 >

11,105 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

vadă de treabă! MAJORDOMUL (Către BĂRBATUL CU TOMBERONUL.): Și tu de ce stai? Spune ce ai de spus și pleacă! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Atunci eu am spus „asta-i o treabă a dracului de grea” ș-am început s-arunc cu gunoaie în groapă... Și groapa a-nceput să... (Râde ușor.) GRUBI: Să... BRUNO: Să... MAJORDOMUL: Spune odată, spune să se convingă... (Către VIZITATOR.) Domnule, fiți atent un moment... VIZITATORUL (Își întrerupe tirul de șoapte de la urechea FETIȘCANEI.): Cum să nu! BĂRBATUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
odată, spune să se convingă... (Către VIZITATOR.) Domnule, fiți atent un moment... VIZITATORUL (Își întrerupe tirul de șoapte de la urechea FETIȘCANEI.): Cum să nu! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Aruncând resturile din tomberon în groapă și la sfârșit și tomberonul): Pe măsură ce aruncam gunoiul în groapă... BRUNO și GRUBI: Groapa a-nceput... (Toți într-un glas.) Să cânte! VIZITATORUL (Pasant.): Foarte bine, foarte bine! (Personajele se uită în groapă așteptând efectul promis, cu excepția celor doi care se mângâie și se gudură.) MAJORDOMUL: De ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
bine citeați un ziar! (Personajele s-au risipit prin sală și-și aruncă replicile cu furie deschizând mai multe centre de atenție concomitent.) OMUL CU SACAUA: Nu trebuia să veniți la teatru! OMUL CU TOMBERONUL: Vrea cineva să-i car gunoiul, cu tomberonul? Vrea cineva să vadă cum arată un tomberon? MAMA: V-ar trebui puțin mai multă rușine! RECRUȚII: Vai, mamă! FETIȘCANA: E o rușine! E o mare rușine, domnilor! în provincie nu s-ar fi întâmplat niciodată așa ceva. BRUNO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
actor! Am zis! TOȚI: Așa să fie! MARAT: Nu există sufleor! Fiecare spune ce-i trece prin cap! TOȚI: Uraaa! Vive la liberté! MARAT: De asemenea, fumatul va fi permis în scenă o dată pentru totdeauna! Vor mai fi permise: aruncatul gunoaielor, fluieratul și tropăitul, ghionturile și scrâșnetele, gâlgâiturile și râgâiturile, tusea și sughițul, hohotul și cârâiala, spasmele și orgasmele, am zis! Nu se vor mai vinde bilete, nu va mai fi garderobă, se vor interzice pauzele între spectacole și aplauzele. Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
jos. MACABEUS: Mi-e silă să fac curat... PARASCHIV: Ar fi bine, foarte bine... pentru noi... Am avea ce face trei zile. MACABEUS: Mai bine dorm. PARASCHIV: Spălăm scaunele, mesele... Spălăm totul și punem totul la uscat. Lustruim sârmele, aruncăm gunoiul, spălăm gamelele... MACABEUS: N-avem apă! (Fericit.) N-avem atâta apă... PARASCHIV: Aduc eu. Sunt gata s-aduc eu toată apa. MACABEUS: Nu ne putem fâțâi mereu pe gaura aia. Or să ne prindă că furăm apă. PARASCHIV: Curățăm fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
DOAMNA CU VOAL (Izbind cu piciorul în pământ.); Destul! Destul! BĂRBATUL CU ZIARUL (Tremurând aproape.): Ce stârpitură! (Brusc, cu ziarul înfășurat, izbește în violoncel.) Stop! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne nemișcat. Tăcere profundă.) DOAMNA CU VOAL (Pornită.): Monstrule! BĂRBATUL CU ZIARUL: Gunoiule! (Mai izbește cu ziarul, de trei ori, violent, în violoncel.) Taci! Taci! Taci! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se ridică în picioare, lent, uriaș, inexpresiv și amenințător prin rigiditatea sa.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Reculând primul, cu ziarul în mână ca o armă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

la fel ca maică-sa, luând gumarii în picioare și pornind prin noroi după cele șapte galițe. Știe unde le va găsi. Trece ulița, dă un ocol pe lângă sifonărie, coboară malul spre parc, dă de ele ciugulind pe maldărele de gunoaie. Se va auzi tramvaiul. Se vor aprinde felinarele cu lumina lor verzuie. De jur împrejurul parcului, parcă l-ar împresura deodată un gând înspăimântător, se vor aprinde becurile cetățenilor întorși de la muncă în tihna domiciliului familial, pe șoseaua Colentina. Luminile se lățesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-s bucătăreasă la Spitalul Obreja. Doamna Mihai, spuneți-ne cum l-ați găsit pe micuț? Da’ nu-i micuț că-i micuță, apăi să vedeți cum o fost. De-abia am ajuns acasă de la servici și am coborât să duc gunoiul, când aud io p-aci prin întunerec un glăscior de cocon, un scâncet, înțălejeți. Io lucrez chiar la maternitate la bucătărie, cunosc plânsul de pruncuț și-n somn. Odată l-am auzât pă unu care plânjea la etaju’ tri, noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
bag, vorba e, își crește băiatul? Asta e, să știți, la mine, numa’ asta contează! Doamna Mihai, vă rog, spuneți-ne despre copilul ăsta de acum, pe acesta cum l-ați găsit? Păi nu v-am spus? Am venit cu gunoiul, am auzit glas de cocon prin întunerec și dacă m-am luat după el, apăi l-am găsât. Uite așa era, vezi că l-o-nfășat cu grijă, l-o pus în cutioara asta, o fi luat-o de la colț de la vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
marile hârtoape, dar nu se dau bătuți. Restul pasagerilor, mai cuminți, stau jos și privesc cu sau fără luare aminte pe geam, afară. De-a lungul șoselei n-a mai rămas decât un gard cenușiu, iar dincoace un câmp de gunoaie. Însă zăpada, gerul și lumina roșcată a dimineții îi plămădesc un chip nepământesc, plin de frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
pe geam, afară. De-a lungul șoselei n-a mai rămas decât un gard cenușiu, iar dincoace un câmp de gunoaie. Însă zăpada, gerul și lumina roșcată a dimineții îi plămădesc un chip nepământesc, plin de frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie plastică, anume pusă în calea intemperiilor; șiroaiele înțepenite de lăzi și cutii, de cârpe și ciubote, cotoare de gogoșari, lămpi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

Pentru ce voiau să mă judece? Pentru complicitate la uciderea a șase milioane de evrei. Înainte de-a putea face vreun comentariu, omul m-a lovit direct prin ziar. M-am prăbușit izbindu-mă cu capul de-o ladă de gunoi. Tipul mă avea la picioarele lui. — Înainte să te pună evreii într-o cușcă la Grădina Zoologică sau unde or să te pună, mă amenință el, mi-ar plăcea să mă joc și eu puțin cu tine. Mi-am scuturat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
nu-l puteam auzi. După câte îmi dau seamă, toți l-au uitat - dar eu nu. Ți-am adus asta, continuă el, ca să-i scutești pe alții de osteneală. Și dus a fost. Resi a aruncat ștreangul în lada de gunoi unde a fost găsit în dimineața următoare de un gunoier pe nume Lazlo Szombathy. Szombathy chiar s-a spânzurat cu ștreangul acela - dar asta-i altă poveste. Cât despre povestea mea... Mi-am recăpătat cunoștința pe o canapea toată ruptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Am cercetat cu privirea fațada prăvăliei, fără să mă arăt. Fațada era cufundată în întuneric. Și după aceea am început să mă apropii de spatele clădirii, parcurgând în goană din aproape în aproape distanțele scurte dintre pâlcurile de containere cu gunoi. Oricine ar fi încercat să sară la mine, să sară la Howard W. Campbell, Jr., s-ar fi umplut de găurele trase ca la mașina de cusut. Și trebuie să recunosc că în clipele acelea când înaintam ba alergând, ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
fost adversarul pe care nu l-am putut învinge. Jocul meu se sfârșise cu mult înainte de-a mă aresta el. Pentru mine O’Hare a fost pur și simplu o persoană care culegea din făgașele lăsate de roțile războiului gunoaiele suflate de vânt. O’Hare avea o imagine mult mai captivantă despre ceea ce reprezentam noi unul pentru altul. În orice caz, când se îmbăta se credea Sfântul Gheorghe, iar pe mine mă lua drept balaur. Când l-am văzut prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

zarea șoselei. Silueta masivă a silozului de tutun. Acum, năruită, clădirea părea că țipă speriată în înserare. Aceleași sălcii, aceeași boltă, același pietriș al șoselei, același miros stătut de pește și de mâl, același șfichiuit al vântului care gonea stârnind gunoaiele de pe drum. Doar bucuria aceea a freamătuli că se întoarce acasă nu mai îl toropea... - Poate, spuse el, dacă nu întârzia vaporul acela, atunci, m-aș fi dus să mă predau. Cu gândul ăsta plecasem de-acasă. Mă convinsesem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Credeam că ai să apari, așa, ca un moroi, dintre crengile lui. Tot am așteptat... Până am uitat de tine. Nu părea că urmărește spusele ei. Privea doar întrebător în jur, când spre sălciile din dreapta lor, când spre mormanele de gunoaie, moloz și iarbă arsă din partea cealaltă. Ridică din umeri, nemulțumit. - A întârziat însă vaporul, continuă mai apoi, și m-am răzgândit. Stăteam și mă vedeam cum așteptam și mă gândeam ce să fac. Oricum, rămâneam singur, după ce-aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

stabilit, și o voi aduce pe urmă aici? Vasele trebuie spălate, ba mai mult decât atât, hainele care stau împrăștiate pe podele trebuie culese, împachetate și depozitate în dulap, șervețelele mototolite în care mi-am suflat nasul trebuie aruncate la gunoi. Gândul că mă voi întâlni cu o fată cunoscută pe internet mi se părea oarecum neverosimil. Și mai de necrezut era s-o invit la mine, dar totuși asta m-a încurajat să fac ordine așa cum nu mai făcusem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
gândeam unde să depozitez cele aproape 50 de sticle goale de bere, cola și apă minerală, împrăștiate sub pat, în rafturile goale din bibliotecă, sub calorifer și în sertarele biroului. Am optat până la urmă tot pentru balcon, fiindcă toboganul de gunoi de pe palier și tomberonul erau umplute încă de alaltăieri. Orele se scurgeau încet-încet și, pe măsură ce minutarul ceasului de pe perete înainta, mișcările mele deveneau plăcute, încărcate cu sens. Altfel decât pentru o fată, ce rost avea să ordonez toată harababura asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
a descuia ușa singure sau a mă chema pe mine, le convinge că e mai bine să continue singure. Eu oricum nu mă pricep la nimic. Era ora două și terminasem de așezat pe balcon mai multe pungi umplute cu gunoi. În bucătărie, podeaua murdară de nu știu când m-a făcut să pierd trei sferturi de oră curățând-o; îmbrăcatul mi-a luat încă douăzeci de minute. Ce mai lipsea? Oare totul era pregătit? Nu, vinul. Nu aveam vin. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
în sfârșit, să facem sex. Doream să fiu în umbra ei pentru o zi sau o noapte. — Nu sări, domnule. — Ce? Încălecând balustrada, am pășit pe bucata de lemn adusă din sufragerie și așezată sub un maldăr de pungi de gunoi, lăzi și sticle. Era ca o trambulină ieșind din balcon, sau ca o scândură a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a făcut un „hiiii” care m-a dezorientat și mi-am dat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Mircea va fi ceva mai îngăduitor cu oamenii, iar mie îmi va spune o vorbă bună. Am îngenuncheat și, dintr-o singură mișcare, am șters toată cafeaua vărsată. Șervețelul devine transparent. Mă ridic repede și îl arunc în bucătărie, la gunoi. Mă așez din nou pe fotoliu, cu ochii la ceașca goală, pe fundul căreia se mai zărește un cerc întunecat. Aș putea aștepta ca filtrul de cafea să-și termine huruitul vag din bucătărie și să-mi torn altă ceașcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
descuiată, pentru că pierdusem cheile. Le-am regăsit a doua zi, pe alee. Asta îmi dădea forțe noi. Veneam la școală cu trei reviste de integrame și rezolvam, în medie, cam opt careuri pe oră. La sfârșitul zilei, le aruncam la gunoi și cumpăram altele. Fiindcă timp de o săptămână, nu știu de ce, cretă a existat din belșug și buretele era răcoros și umed, n-am mai cerut nimănui nimic, și nici eu nu am mai făcut ture până la cutia albastră din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
un lucru pe care eu, din pricina poziției, nu-l puteam vedea. Am cules și ultima fărâmitură, zâmbind cum știam mai frumos, și m-am ridicat. Am trecut în spatele lui pentru o clipă, apoi mi-am continuat drumul. În vreme ce aruncam la gunoi tava am avut certitudinea că moșneagul se uita la Magda, care lucra în bucătărie și era pe jumătate acunsă de un raft metalic. I se vedeau mâinile grăsuțe cum trebăluiesc deasupra plitei, cum apucă furculița și înțeapă carnea, depunând-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
capul, indicându-le cu un ușor rictus. - Nu înțeleg de ce le privești pe ele, iar apoi mă privești pe mine, a spus Z. Am răbufnit: - Bunică-mea vrea să-și bage creierul în capul tău. Creierul tău se duce la gunoi. X și Y o vor asista. Îți convine această situație? - Îți convine această situație? a repetat Z mecanic. Îți convine această situație? Îți convine această situație? Y s-a alarmat și s-a repezit la ea, prinzând-o de umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]