19,706 matches
-
ne jucăm cu ei. Probabil că la părintele Băluță, unde se ducea domnul Arsu și alți prieteni de-ai lor, să joace table sub nucul din grădină sau pe prispă, s-o fi discutat și despre invazia fluturilor. Mi-l imaginez pe domnul Arsu îngrijorat, ca de altfel toți oamenii din sat: - Mă, eu aș da celui care stârpește fluturii ăștia câte un ban pentru fiecare fluture ucis! - Vorbiți serios, domnule Arsu? L-o fi întrebat Dode. - Sigur. Părinte, nu ești
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
mic bloc de apartamente la ultimul etaj (4) și de fiecare dată când mă urcăm în lift mirosea superb a parfum de trandafiri. La etajul nostru locuia o tânăra frumoasă pe care o vizita des un prieten. Și eu îmi imaginăm cum el îi duce buchete de trandafiri zilnic. Până într-o zi, când imaginea mi s-a prăbușit brusc, când l-am văzut pe omul de servici dând cu spray cu miros de trandafiri ca să curețe oglinda. Impactul cultural pentru
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
-mi răspundă și să-mi facă așa o mare bucurie, dar îi mulțumesc din tot sufletul... Sunt lucruri care nu se pot cumpăra și nu se pot vinde. ...sunt oameni în care Lumina se vede de departe! Sărbători fericite! P.S. Imaginați-vă că, de când am ciorapii ăștia...nu e una mai moțata ca mine, în toată zona! Timișoara, 21.12.2013 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografica: Ce culoare are un vis? / Corina Lucia Costea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1086, Anul
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
SPERANȚE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului extras din veșnicia unei speranțe draga mea dragul meu Te voi căuta mereu cu speranța că pe undeva trebuie sa fie icoana ta imaginată de sufletul meu dorul meu căutând va umbla ca un nebun scormonind comorile lumii să ți găsească urma privirii Mângâierea din palme rodul atingerii care absoarbe chemarea din inimii desfătarea din carne dragul meu draga mea dacă știi tu pe
EXTRAS DIN VEŞNICIA UNEI SPERANŢE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383163_a_384492]
-
acu’ îi primar la noi, face treabă bună, nu ca ăilalți care s-or încârdășit cu hoții de-or demolat ei tot ce le-o căzut în mână, și linia între Umileni și Homojdia or lichidat-o... Nu-mi puteam imagina că, peste câteva zile doar, voi zăbovi cu primarul Tandu la un pahar de vorbă în grădina de vară aflată lângă clubul muncitoresc de altădată din Umileni. Primisem vestea că un fost coleg, rămas în localitate, singurul cu care mai
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
solare în onduleurile revărsate pe bustul său statuar. La ivirea ei în mijlocul nostru am avut senzația că un înger și nu o femeie a intrat în clasă. Încercam să-i deslușesc evantaiul aripilor și, deși nu le vedeam, mi le imaginam. Sideful lor mângâietor îmi atingea obrajii și mi-i colora tot în nuanțele eșarfei, provocându-mi o ciudată liniște sufletească dar și o emoție stranie. - Copii, de astăzi aveți învățătoare pe doamna... soția părintelui... și ne spuse un nume greu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
vă iubesc mult! - Daa! Am behăit noi în continuare, tot atât de candid. Se vedea clar că și noi o iubeam mult pe coana preoteasă, pentru că îi simțeam mângâierea aripilor iubirii sale, ceea ce o încuraja mult pe ea, făcându-ne să ne imaginăm cum îi cresc aripile. Poate că aceste aripi ne-au adus în suflete cumințenia și tot fâlfâirea lor a dăruit coanei preotese acel minunat har al predării noțiunilor extrem de simple din clasa întâi, dar tot atât de greu de înțeles și însușit
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
zăpadăCînd păsări dau să vină înapoi,Rămîi, tăcînd, pe-aceeași mică stradă,Pe care te vegheam sub ger, sub ... XXXI. IMINENTA EVADARE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. Cînd mi-e urît de lume imaginez un sat Și mă ascund acolo cu toate ale mele, Un loc fără păcate, posibil și curat, Trăind cumva departe de orice fel de rele. Pe dealuri, în căpițe, se odihnește fîn, Un pictor mînă care cu boi spre niște
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de gheață, Și, răsucind din cheie același arc de fier, Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață. Poate-o să-mi fac o casă cu prispă, și-ntr-o zi ... Citește mai mult Cînd mi-e urît de lume imaginez un satși mă ascund acolo cu toate ale mele,Un loc fără păcate, posibil și curat,Trăind cumva departe de orice fel de rele.Pe dealuri, în căpițe, se odihnește fîn,Un pictor mînă care cu boi spre niște rame
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
iubiri. Tot mai multe după-amiezi Criști lipsea de acasă. — Dragă, urgentele la Spital se înmulțesc și toate intervențiile grele, eu le fac! Au plecat medicii. Doru e în America, Liviu în Franța, am rămas pe secție doar trei medici, îți imaginezi tu Delia ce ocupat sunt? — Ce spui Criști, l-am văzut pe Doru săptămâna trecută cu soția de braț, la cumpărături. Cand a plecat în America? Și încă ceva Criști, ceva ce nu înțeleg, te-am căutat la telefon ieri
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
fost văzută, și, probabil, că a fost subiect de amuzament pentru trecători. Din acel moment, nu a mai fost chip să pună patine, de orice fel, în picioare. S-au îndreptat apoi pe drumul ce ducea la telescaun. Deja, Mira imagina drumul spre înălțimile muntelui, cu imponderabilitatea atât de plăcută, cu același sentiment de plutire pe care și l-a imaginat din copilărie. S-au oprit însă să bea o cafea și un vin fiert. Atât. Din nou, rutina unei plimbări
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
să pună patine, de orice fel, în picioare. S-au îndreptat apoi pe drumul ce ducea la telescaun. Deja, Mira imagina drumul spre înălțimile muntelui, cu imponderabilitatea atât de plăcută, cu același sentiment de plutire pe care și l-a imaginat din copilărie. S-au oprit însă să bea o cafea și un vin fiert. Atât. Din nou, rutina unei plimbări prin centrul Predealului, masa de prânz, revenirea la hotel, somnul de după-amiază... televizor, lectura unor romane, și altele... - Va urma
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
viitorul pers. III sg. se formează prin adăugarea sufixului -a după conjugarea -el. Dar spoitorii, arlii și alte grupuri rome folosesc acest -ela pt. conjugarea verbelor la prezent. Iar viitorul se formeaza prin plasarea prefixului -kam înaintea conjugării la prezent. Imaginați-vă o judecată inter-țigănească: Căldărar învinovățit că a fiul său a înjurat un spoitor. Obligat prin judecată tradițională să promită că fiul nu va mai repeta înjurătura. Căldărarul spune: -Na kărela munro shiav kadea (nu va face fiul meu așa
Editura BabelUL LIMBII ROMANI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383290_a_384619]
-
parte din clienți; pofticioșii care nu vor să se pună rău cu Magistratul. Unul singur nu va renunța la ea, nici dacă se va răsturna Pământul. Eremitul. § Pe două cartoane lipite ai desenat harta Stațiunii. O schiță, așa ți-ai imaginat-o. Pe doi metri pătrați, ai trasat forme de relief, edificii, străzi. În spațiile libere notezi amănunte. Ai soarta Stațiunii în vârful condeiului. Hotărăști destine, plănuiești lovituri. Poți, de pildă, să-l împingi pe Filozof să spargă Banca. E sărac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aflăm la poli opuși. În Tratat, voi... § Mai interesante decât tezele Filozofului ți se par femeile tinere care fac târguieli. Îți place să le privești; ai plecat de câteva ceasuri de acasă, ai văzut destule. Una cumpără o bluză. Îți imaginezi cum îi va veni. Nu tocmai rău. Chiar bine, foarte bine. E blondă, movul o prinde. Alta cere lavandă și cremă de ras. Are un iubit, presupui. Și ție, demult, cineva - când veneai în vizită - îți făcea astfel de daruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de către Magistrat, precum și roiuri de gură-cască, stau cât e ziua de mare pe marginea faliei și privesc apa tulbure, care tot crește, alimentată de ploile ce nu mai contenesc - în vreme de iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care Stațiunea, amestecată cu glodul, va aluneca la vale ca o plăcintă. Râul, blocat, va forma un lac. De sus, de pe creastă, curioși veniți de aiurea vor zări în unda limpede case aproape intacte, Primăria, fără Primar, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ar fi ales de ei dacă ar fi rămas? Se tâmpiseră de tot. Ei numeau asta iubire. Romancierul a publicat, atunci, într-o revistă din Capitală, o proză-schizo. O enormitate despre o Femeie solară, ființă pe care, după ce și-a imaginat-o, chiar i s-a arătat! Sub forma Balerinei! Balerina solară! Aeriană! Pentru că era o altă aiurită. Se fâțâia de colo-colo, tremurându-și brațele și fundul. Dând impresia de mișcare. „De vibrație odată cu Universul”, zicea. Se credea o lebădă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu ai Încercat... — L-am studiat cu grijă. Însă nu am izbutit să Înțeleg nimic, În afară că e compus din cinci substanțe diferite. Dante clătină din cap. Avea senzația că omul acela Îl mințea. Pentru o clipă, și-l imagină În butuci, În subteranele de la Stinche. Oare cât ar fi rezistat la tortura cu frânghia, apărându-și secretul? Și cât rezistase meșterul Ambrogio, protejându-l pe al lui? 4 În aceeași zi, pe la asfințit O placă smălțuită din aramă, agățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un lucru se mișca În fața lui. De-a lungul pereților și rezemate de pilaștrii arcurilor zăceau niște grămezi fără formă, asemănătoare unor legături de boarfe, care, Încetul cu Încetul, se ridicau de la pământ. Se lipi se perete, Îngrozit. Așa Își imaginase dintotdeauna deșteptarea oștii morților, În ziua Judecății. Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic, de parcă ar fi fost o versiune mizerabilă, o parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre dânsul În semiîntuneric păreau Însemnate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
calicii, orice schimbare a norocului Între partide contează prea puțin; dar pentru unul ca domnia ta ar putea Însemna viața. Fugi, cât Încă nu e prea târziu. Existau motive de Îngrijorare că povestea aceea putea fi adevărată: nu era greu de imaginat fluxul continuu de informații la care putea avea acces un om ca Giannetto, care trăia În stradă. Cu coada ochiului, Dante zări două figuri chircite care se ridicau și se Îndreptau spre ieșire. Observă privirea bănuitoare cu care Giannetto le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ia peste picior În versuri, cu imoralitatea lui provincială. Își Înăbuși un răspuns feroce. — Care va să zică, ce te aduce la Florența? În afară că ești nevoit să te ferești de zbiri, precum ai zis, se mărgini să Îi replice. — Nu-ți imaginezi? E o adunare a Învățaților, În orașul dumitale. Se face un Jubileu al Înțelepților de ți-e mai mare dragul, cu acel Studium al vostru. Am venit să-mi ofer serviciile și Învățătura. — Te exprimi În enigme, ca un evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scapă, declară el apoi, văzându-l cum tăcea În continuare. — Durerea și cum să te eliberezi de ea. Sau... — Sau? — Cum să o declanșezi. Durerea e primul motor al acțiunilor noastre. La asta se gândea marele Aristotel atunci când și-a imaginat mașinăria cerească. — Nu, te Înșeli. Iubirea este aceea care conferă mișcarea Înlănțuirii de ceruri. Dorința de iubire a ultimului cer, cufundat În iubirea esenței dumnezeiești este aceea care le determină rotirile, voind ca În fiecare punct al său să experimenteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
creștere nediferențiată a bogăției și a fericirii publice. Ștergerea datoriilor, sfârșitul taxelor comunale, eliberarea universală de necesități. Lapte și miere. Iar apoi, dezastrul, pierderea oricărei valori, atunci când aurul va fi devenit la fel de comun ca nisipul. O nouă epocă, precum aceea imaginată de Bruno Ammannati. Dar o epocă a disperării, Într-adevăr a Celor din Urmă. Vorbise cu glas tare, atrăgând atenția crâșmarului, care se apropiase grăbit cu gândul la o nouă comandă. Căldura devenise insuportabilă. — Acestea ar putea fi proiectul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aflat acolo, și nu s-ar fi aflat nici el. Două vedenii care se Întâlneau Într-o oglindă. Acea imagine cobora În abisul durerii dintr-un alt cer. Paradisul e un infern răsturnat. Cum greșise Platon, cel totuși mare, atunci când imaginase că sufletul nostru coboară din stele. Nu, sufletul vrea doar să se Întoarcă acolo unde nu a fost niciodată. Își voia răsplata. O curvă, ca și Pietra. Sări În picioare și fugi spre coridor. Era sigur că Pietra fusese cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
alte semne pe trup nu se zăreau. Ceara clocotită fusese vărsată peste bietul om cât timp Încă mai era În viață. Probabil că Teofilo urmărise până la sfârșit mișcările asasinului, Înainte ca ochii să Îi fie arși de lichidul clocotit. Își imagină spectacolul Înfiorător ce avea să apară, odată Îndepărtat stratul solidificat. — Mai negi că un vrăjitor Își face mendrele În cetatea noastră? Îngăimă Bargello În spatele lui. Mortul părea să Își strige acordul, cu gura deschisă În urletul de pe urmă. Lui Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]