7,075 matches
-
fericită. Nu știu de ce, dar mi ar fi făcut atât de bine să-ți amintești!“ Dar nu rosti nimic din aceste gânduri cu glas tare. Zâmbi și invocă drept motiv al sosirii ei la Cluj o vizită la niște rude imaginare. Georgiana începu să ronțăie alune și să turuie iar de spre copii, mai ales despre fata ei cea mare, Iulia. Părea foarte dornică să vorbească despre prezent. Clipele de nostalgie tre cuseră. Trecutul care păruse pentru puțin timp să se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Încurca foarte ușor aici: În vorbire respectăm cu sfințenie protocolul strict al timpului prezent. Despre prezent vorbim la prezent, despre trecut la trecut. Însă timpurile noastre psihologice pot diferi foarte mult. Poate tocmai fiind scriitor (și nimic nu este mai imaginar decât timpul trecut În care este pusă pe hârtie prima formă a romanului, intens de vie și de prezentă), am observat de ceva vreme În eul meu naturalist următorul lucru: un recul disproporționat În orice experiență prezentă a naturii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
proces de retragere din lumea normală - oricât de mult ar aparține, prin tema și suprafața lui, lumii normale - este inerent oricărui act de creație artistică și cu atât mai mult acelui gen special de scriere care tratează situații și personaje imaginare. Iar o parte din acea retragere trebuie să fie Întotdeauna În eul „sălbatic“, sau Îndeobște reprimat și disimulat În societate: Într-un loc alcătuind o complexitate dincolo de realitatea cotidiană, niciodată pe deplin Înțeleasă sau explicabilă, Întotdeauna mai mult potențială decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
lui Nicanor, se dovedi o neîndemânatică și inadecvată compătimire. Când el zise: cumnate, lasă! Știm cu toții cât ai suferit, de foame, de sete, de trudă, de rană, de bombă..., Iuga explodă de turbare. Auzind înșirarea, lipsită de profunzime, a unei imaginare înțelegeri, Friț înnebuni, de-a binelea. Începu să urle, printre bocete: Măi, tănăilor! zbieră el ridicându-se cu șopronul de stuf în cap. Eu am suferit? Da, am suferit! Am mâncat și mazărea nemților, am crăpat și de arpacașul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de minge, a cărui crustă uscată în interior tempera hodorogitul strident. Erau numai cinci jucători în teren doi, într-o echipă, și trei, în cealaltă și n-aveau portar, care să apere o spărtură aleasă drept poartă, pentru buturile sale imaginare, dintr-un perete acoperit cu un subțire, fin și bine păstrat tapet de mătase, cu flori mărunte și aurii, odinioară. Nu am voie să trec prin terenul de joc! gândi disciplinat Mircea, care o și luă, depărtându-se, prin căscătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mov și ciorapi de mătase, printr-o nostimadă, zicându-i: Vorbeam singur, doamnă, fiindcă semăn cu bunicul meu, care a avut șapte neveste și tot așa în săptămâna din urmă a vieții lui îi plictisea pe toți cu dialogurile lui imaginare... Nu angajă conversația mai departe, aducându-și aminte că, la aeroport, fata cu grad și uniformă de subofițer de la poarta de scanare a bagajelor, când privea pe ecranul cenușiu, la conținutul maletei-diplomat, îl întrebase: Ce armă aveți în bagajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceeași voce profesională: Doamnelor și domnilor, program de voie, please! Vă rog să poftiți! Ca explicație suplimentară pentru oprirea neprogramată în acel loc de pe imensa autostradă, afișându-și, printr-un un surâs larg, dantura sa orbitor de albă, indică obstacolul imaginar, imposibil de trecut cu vederea, al masivului păduros, ce-și unduia penajul verde de pasăre uriașă, până departe, pe creasta zimțată fumuriu a Munților Violeți. Un individ blond, cu căpățâna cioplită parcă în unghiuri dificile, precum la statuile de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îndesându-și pe cap căciula din blană albă de miel în timp ce se îndepărtează. Rămași singuri, Smaranda se întoarce către Marius care asistase tăcut la toată convorbirea dintre cei doi. Îi mângâie încet și timid reverul uniformei, parcă îndepărtând niște scame imaginare. Aș fi vrut să te conduc la gară. Nu. E mai bine așa. Știi că nu îmi plac despărțirile pe peronul gării. Am impresia că au ceva irevocabil și definitiv în ele. Partir c'est mourir un peu57... murmură Smaranda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca ale unei fecioare ce-și găsește iubirea mult visată. Orfan de tată, muncise mult să ajungă la Conservator și pentru că nu avusese bani sa-și cumpere o vioară, în primul an învățase să cânte exersând mișcările degetelor peste corzi imaginare. Toți profesorii erau convinși că aveau în față un viitor mare violonist. Dar războiul trecuse peste el cu tăvălugul lui aducător de drame și nenorociri. Înfruntările germano-române din București care au urmat zilei de 23 august 1944, transformaseră în praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lor semn de Înviorare În primăvara aceea. Era Îmbrăcată cu o rochie, bleumarin Închis, ușor sobră - Între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stîng pînă spre mijlocul Încins cu un imaginar cordon alb, făcînd parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai tînără, observai, - Împrumuta fără să vrea ceva din adierea adolescentă a elevelor sale. După ce-i sărutai mîna, uitîndu-și de protocolul vag dintre noi mă Îmbrățișa și sărută; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tu contra ta și amîndoi Împotriva destinului. Te războiai cu tine, ca două ființe față-n față; pînă la urmă mi-ai transmis și mie neliniștile tale fundamentale, și mă uitam În ochii tăi dilatați și rotunzi pînă ce draperiile imaginare ale timpului Începeau să tremure În bătaia destinelor noastre. Atunci totul devenea posibil. Mă uitam la tine În Înserarea gravă a odăii pe care o visez mutată aici unde locuiesc acum, la etajul Întîi al clădirii acesteia de pe bulevardul Saint-Germain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
configurația inițială ar fi sinonim cu o mutilare. Ca un arbore forțat să crească într-un ghiveci prea strâmt, copilăria și adolescența acestei fete cuminți urmează cursul prestabilit și conturul trasat de un compas ideologic rigid. Compensațiile vin în plan imaginar, fantasmatic, în registrul suprarealist al menghinei care înflorește. O întrebare des repetată este "Cine sunt eu?", completată de "Cine am fost eu?". Interiorul lăuntric și identitatea însăși devin probleme insolubile, cu atât mai apăsătoare cu cât perspectivele alternează. Eul fluctuant
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
al întâmplărilor și situațiilor). După sursa de inspirație a autorului, narațiunea poate fi: - realistă -în care sunt relatate întâmplări și fapte ce pot fi întâlnite și în viața reală; fantastică -în care întâmplările și faptele se desfășoară într-o lume imaginară, ce nu poate fi întâlnită în realitate (nuvele, romane fantastice, basme); - psihologică - prezintă întâmplări în care predomină trăirile sufletești ale personajelor (nuvela, romanul, drama psihologică); - istorică -în care sunt evocate evenimente și întâmplări din istoria popoarelor (legenda istorică, romanul, nuvela
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate -odată că sunteți- niște mișei! „ ( M. Eminescu- Scrisoarea III ) Invocația retorică este figura de stil prin care autorul se adresează unui personaj absent sau imaginar. Exemplu: "Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.” ( M. Eminescu- Scrisoarea III) Metafora reprezintă figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
se întîmplă aceasta. În Germania și Austria nu s-ar primi nimeni în vro funcțiune a statului dacă a studiat în Franța și viceversa. Dar această cestiune e de cea mai mare greutate; ea este izvorul reputațiilor uzurpate, a meritelor imaginare, și cultura în străinătate va fi încă multă vreme rana cea mai adâncă a acestei țări. Ea ne face să nu ne cunoaștem țara, să judecăm toate după calupuri străine, admițând pe acestea ca pe niște valori absolute, ca pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
încît strămoșii d-sale nu ne-au împrăștiat nimic, cel puțin în limba românească nu. Apoi îl mai rugăm să nu prea generalizeze ignoranța sa, atribuind-o tutor; căci, înainte de-a manifesta o asemenea grozavă bucurie asupra unor descoperiri imaginare, ar fi putut să-ntrebe și pe alți creștini câtă importanță pot avea. Acolo unde s-a ivit o adevărată greutate s-a-ncurcat și d. Giuvara și anume la Descrierea Chinei, scrisă slavonește de spătarul Nicolae Milescu, pe care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Tunul poate să strivească o mulțime în agitație revoluționară (cum a făcut Napoleon așezîndu-le, aceste tunuri, pe acoperișuri), dar nu mor toți, și ideea rezistă, e amânată pentru mai târziu. Dar când tu, marele Buharin, îți recunoști singur o vină imaginară în fața tribunalului, ce se mai alege de ideile tale? Nimic, neantul, mori fără idei..." Și zicând acestea se zbătu să-și tragă picioarele de sub masă, se ridică greoi și cu o expresie crispată, clipind des, stăpânit de o iritare plictisită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ce era acolo? Ce vroia să i se spună? Din ce planetă îi venea o astfel de istorie? "Istoria e reală și s-a petrecut aievea, îi spusei afară, ca un erou shakespearian (Hamlet, care pune în scenă o crimă imaginară ca să descopere o alta, adevărată, printre spectatori), abia existam noi când s-au întîmplat toate acestea... Se găsesc totdeauna amatori care să dea un sens superior, chiar metafizic, crimelor demențiale, numai pentru că sânt comise de personalități istorice. Marii autori, ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
post-mortem (existau martori care o cunoscuseră, spintecătorul de dovleci de pildă, care nimerind întîmplător în grupul meu i-ar fi putut povesti din perversitate totul iubitei mele), pe fatala Tamara care i-ar fi insinuat alte perversități, de astă dată imaginare și imposibile, să fie deci acest grup considerat de Suzy cu totul anodin, adică toți să se poarte cu ea foarte delicat și prevenitor, vai, dumneavoastră sînteți prietena marelui Petrini, un om deosebit, o! un mare om, despre care se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o cristiană în trombă și mă așteptă... O imitai... Nu, zise, am timp, până la toamnă aranjez eu și chestia asta." Până la vale merse alături de mine, dar tot așa, luînd-o adesea înainte și schiind ca la un concurs, trecând printre bețe imaginare și foarte apropiate unele de altele, ceea ce o silea să facă răsuciri bruște de la dreapta la stânga. Jos ne oprirăm să ne odihnim câteva minute, în timp ce valea se umplea de schiori. Unii aterizau spectaculos, alții însă (și aceștia erau cei mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
De astă dată, Vasquez o întrerupse. ― Toate bune, dar eu vreau să știu un singur lucru. ― Da? ― Unde sunt? Ea întinse un deget spre spațiul vid situat între Ripley și ușă, îndoi degetul gros și dădu un bobârnac unui dușman imaginar. Camarazii ei își manifestară aprobarea prin strigăte și râsete: ― Așa-i! Dă-i la cur, Vasquez! Ca întotdeauna, Drake era încântat de setea de sânge a omologului. Ea dădu din cap. ― Unde și când vrei tu. Hudson se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe Casey de gât, gânditoare. ― Mămica îmi zicea mereu că nu există monștri. Adică, de-adevăratelea. Dar există. ― Da, există, recunoscu Ripley. Dădea la o parte în continuare meșe blonde de pe fruntea copilei. ― Sunt adevărați ca și noi. Nu sunt imaginari și nu ies dintr-o carte. Nu sunt falși ca la televizor. De ce se spun lucruri din astea copiilor, toate minciunile astea? Ripley sesiză o intonație ciudată în glasul ei: reproșul. Și pricepu că ar fi fost inutil să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
reluă înaintarea. Clipea mereu din pricina sudorii care îi curgea pe frunte, iar vârtejurile de abur îi reduceau considerabil câmpul vizual. Niște semnale luminoase luminau un pasaj lateral. O mișcare. Se răsuci și aruncătorul de flăcări scuipă napalm spre un demon imaginar. Nimic. Monștrii observaseră oare limba de foc a armei? N-avea vreme de astfel de griji. Porni iar, căznindu-se să nu tremure. Încerca să nu se gândească decât la informațiile furnizate de către localizator. După aceea ajunse la cercul inferior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mele, textura delicată a pânzei înlocuia materialul fin al privirii, înlănțuindu-l pe Bismarck departe de mine și de pasiunea pe care i-o dedicasem. Eram gelos? Da, poate la fel de mult ca iubita mea; din jocul chinuitor al despărțirilor noastre imaginare sau reale, desfășurate pe nesfârșitele câmpuri electrice ale creierului sau în perimetrul exact al așternutului, se năștea o nouă dorință, o altă căutare, o voluptate proaspătă. Numai că, oriunde încercam să descopăr ceva curat, neatins și, găsindu-l, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
controlam mijlocul cărnos, devorând creierul întâmplărilor și alimentându-i rețeaua de povești, îl modelam după bunul meu plac, amestecând jumătăți de adevăruri cu jumătăți de minciună, și ieșea o pastă moale și alunecoasă, ca mintea miilor de autori reali sau imaginari, vii sau morți, pe care o simțeai pulsând, înainte să ți se prelingă printre degete. „Geometrie variabilă!“, le ziceam studenților, „Literatura e-un spațiu cu geometrie variabilă!“. Mândru de găselnița mea, peroram de zor, agitând niște poze cu fractali de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]