5,255 matches
-
Cuplu) Ca o privire în oglindă, iubirea este receptată de autoare drept punte către absolut, privită prin ochii muritorului, această punte fiind imperfectă. Cuplul erotic neomodernist nu mai străbate calea netedă a cuplului din romantism, în care chiar și piedicile inerente par a fi simplu de străbătut, datorită puterii pe care acest sentiment o conține. Mitul androginului se reconstruiește aici, într-o cu totul altă manieră, cei doi parteneri părând a trăi o poveste de dragoste imposibilă. Luna și soarele elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
raportare la real, sunt imuni la devastatoarea limbă de lemn, adevărurile lor sunt îmbibate de literatură, sunt, după cum spunea Gheorghe Crăciun, în Aisbergul poeziei moderne, adevăruri "poetice", regăsibile într-o lume utopică, ideală. Dinspre literatură, purtată de valurile unor conjuncturi inerente, Ana Blandiana a ajuns, după 1989, întâmplător, în prim-planul vieții politice. Și a rămas acolo, instaurând o moralitate, o verticalitate a spiritului greu de egalat. Flancată permanent de teorii, istorii literare și critică, de ultimele teze de doctorat elaborate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unor constante ale liricii Anei Blandiana. Sunt detectate constantele poetice din primele volume, apoi se compară cu cele din următoarele volume de autor sau antologii. În final, se identifică punctele de tangență dintre toate volumele, cu, de bună seamă, diferențele inerente. E vorba de același autor, prin urmare, matricea sa interioară, amprentarea generică, se păstrează, orice schimbare de tehnică literară s-ar produce. Tot ce se ivește în timp, noutatea, revolta, tăcerea, consolarea, se vor suprapune peste ce exista deja, strat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
atins. Înainte de a Încerca să o facă, Echenoz se plictisește, se ridică de pe scaunul cu rotile și pleacă. Nici un adevăr major nu s-a spus până aici, și, iar, nici nu se poate spune, pentru că orice adevăr, pe lângă exclusivismul său inerent de care aminteam, fixează În enunțul său un loc și un timp. Ori, la Echenoz, ca și pe computer, totul se petrece oriunde și oricând. Adevărul, la Echenoz, sare din schemă. Ferrer este personajul echenozian paradigmatic, un “om fără Însușiri
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mediului observat, o atare practică nu face decât să contribuie la erodarea acestor relații și la crearea unui climat tensionat, crispat. Supravegherea se află la originea „zvonului” și, pornind de la el, a emiterii unor judecăți de valoare asupra oamenilor, cu inerentele lor efecte dezagreabile pe plan local. Când există o imobilitate definitivă a rolurilor, supravegherea de proximitate se degradează, coboară la nivelul unor observatori mediocri care acționează pe furiș în scopuri meschine; mai mult decât atât, în situații de mare gravitate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ca pandant două regimuri de funcționare sau doi poli ai simbolisticii politice: unul al imaginilor, care divizează, și unul al operațiunilor/ acțiunilor, care fuzionează teoria este expusă pe larg în Simbolistica politică. Practic, ele acoperă procesele de diferențiere și asemănare inerente oricărei construcții identitare. Gestionarea (post) modernă a comunicării este efectuată de marketingul politic și cade sub incidența a ceea ce autorul intitulează tautism, adică o comunicare tautologică și autistă, care produce confuzie și alienare. În calitate de reprezentare, comunicarea e un mijloc de
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
dificil, are totuși cheia sa, care este redundanța: pentru ca un mesaj să fie receptat, este necesar ca anumite elemente ale sale să se repete, sau să trimită la alte elemente deja conținute în mesaj. De altfel, în afară de această redundanță "structurală", inerentă utilizării limbii, există o redundanță practică, supraadăugată, care se articulează la nivel semantic. Dacă dorim să mărim capacitatea de înțelegere a receptorului și să întărim univocitatea mesajului, se repetă fie aceiași termeni, fie sinonimele, fie parafraze, sau orice alt procedeu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și din această atmosferă. Această viziune a întregii planete nu este totuși cea firească pentru noi, oamenii care locuim pe pământ. Atitudinea noastră este puțin ambiguă. Atracția la care suntem supuși poate fi percepută cu greutate ca fiind o proprietate inerentă masei propriilor noastre corpuri. Această masă trage în jos ca un vector care pornește din corp ca prim centru - o concepție centrică ce ignoră existența puterii de atracție exterioare. Totuși, mai puțin îngust și mai puțin modest, recunoaștem puterea excentrică
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
percepută ca o forță activă care ne trage în jos. Chiar și așa, ea nu este simțită ca aflându-se sub controlul nostru. Este o povară cu care trebuie să ne împăcăm. Orice inițiativă de mișcare trebuie să învingă inerția inerentă greutății. Învingerea rezistenței greutății este o experiență fundamentală a libertății umane. Păsările și insectele ce zboară prin aer își etalează triumful asupra obstacolului greutății. Pentru percepția spontană naivă, mișcarea este privilegiul corpurilor vii, în timp ce corpurile moarte sunt imobilizate de propria
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Cu siguranță, în scopuri mundane, efectul este minimal, dar subînțelege opusul a ceea ce descoperim pe cale vizuală. Când percepția este ancorată asupra centrului de atracție, greutatea vizuală crește odată cu distanța. Fenomenul corespunde mai mult comportamentului fizic al energiei potențiale. Energia potențială inerentă unui obiect crește când obiectul se îndepărtează de centrul de atracție. Tot astfel, experiența vizuală ne informează că într-un tablou, cu cât un obiect este situat mai sus în spațiul pictural, cu atât ne apare ca fiind mai greu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centru propriu. Deși susținută de gravitate, ea se poate desprinde pentru a pluti în spațiu fără un efort prea mare. În figura umană, ca subiect favorit al sculpturii, pot fi explorate relațiile dintre centrii compoziționali interni ai corpului și forțele inerente ale bazei. De fapt, relația | 35Centrii și rivalii lor este exprimată mult mai pregnant în dans, unde figura umană, centrată în jurul mijlocului său, este prezentată în interacțiunea mobilă cu forțele ce o atrag către podea. Baletul clasic exprimă iluzia unei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mod corespunzător, decorațiile de pe plafon și ale pavimentului încorporează în ele adesea un vector excentric suplimentar, orientat pe orizontală. Mai cu seamă pe paviment vectorul orizontal este întărit de vizitatorii aflați în mișcare. Activitatea direcționată completează și uneori domină centricitatea inerentă compoziției. Permiteți-mi să adaug aici o remarcă privitoare la diferența dintre contemplarea plafonului și cea a pavimentului. O decorație de plafon este văzută de la distanță și, prin urmare, este percepută în întregime și fără impedimente. Sub un unghi de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Bineînțeles că orice operă de artă întruchipează un obiect perceptibil, existând așadar numai în conștiința privitorului. Proprietățile sale sunt aspecte ale rezultatului percepției privitorului. Chiar și așa, este bine să distingem între aceste proprietăți pe acelea care sunt contribuția structurii inerente a operei de cele care sunt rezultatul propriului comportament al privitorului. Opera de artă este o imagine al cărei centru este încărcat de energie vizuală ce emană către privitor. Faptul devine foarte evident în anumite aspecte ale subiectului care atrag
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
atracția centrului primar, greutatea sa va crește odată cu creșterea distanței față de acel centru. Dacă, dimpotrivă, privitorul își fixează atenția pe respectivul obiect vizual, acesta va arăta tot mai independent de atracția centrului exterior și posedat doar de propria-i greutate, inerentă atunci când se mișcă prin fața lui. Deși ochii privitorului sunt absolut liberi pentru a cerceta opera de artă într-o modalitate care confirmă sau se abate de la firescul ei, structura intrinsecă a compoziției, mecanismul propriu vederii nu operează în întregime fără
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru a evita curbura marginală. , scrie Jacob Burckhardt într-un articol important consacrat subiectului nostru. O privire aruncată în urmă la cupa lui Duris (vezi figura 44) ne va convinge că un mare artist a fost capabil să folosească incongruențele inerente formatului circular în propriul avantaj. Toate formele verticale sunt făcute să se conformeze centricității compoziției. Spatele lui Hercule este curbat, părțile de sus ale scaunelor sunt întoarse oarecum spre centru, copacul își neagă verticalitatea, până și caracterul direct al excentricității
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nu-și piardă propriul caracter datorită cerințelor curburii rotative. Fiecare element păstrează vizibil norma prin care a fost constrâns la înfățișarea actuală. Gâtul înclinat își menține verticalitatea potențială și brațele rețin puterea mușchilor membrelor în rotire. Acest caracter unghiular drept, inerent subiectului terestru, care este făcut să se muleze armoniei sferei, fără a fi deghizat sau impus, pare a fi soluția cea mai bună pe care pictura o poate oferi problemei tondoului. De fapt, Burckhardt a scris despre . Tondoul ar putea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
implică în universalitatea structurilor perceptive, este totuși indicată o abordare mai directă a bazei fizice a experienței umane. Când ființele umane, indiferent de formația lor culturală, manifestă anumite caracteristici comune în viziunea lor, ajungem să corelăm aceste similarități cu condițiile inerente ale sistemului nervos. Psihologul gestaltist Wolfgang Köhler a arătat că procesele de organizare ce creează percepția vizuală derivă din cauze inabordabile în mod direct. Percepem rezultatele organizării vizuale și, într-o oarecare măsură, putem chiar simți tensiunile dinamice pe care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sofisticată a perceperii rotunjimii ca o generalitate potrivită, sugerată de forma dată. Perceperea mărului ca rotund creează ceea ce eu am numit un concept sau o categorie perceptivă. Diferențierea rotunjimii ca sinele său conceptual în stare nudă de rotunjimea ca schemă inerentă ce dă formă imaginii care o include sieși este în mod fundamental relevantă pentru compoziție în domeniul artistic. Ca un exemplu, pot să mă refer la un eseu de Rosalind Krauss, în care aceasta descrie ce s-a întâmplat în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Această lipsă a prezenței efective naște deseori întrebarea dacă artiștii ale căror opere se conformează principiilor noastre compoziționale le-au folosit deliberat sau doar intuitiv. Folosirea intuitivă este pe de-a-ntregul posibilă dacă acceptăm că structura centrică și excentrică este inerentă oricărei perceperi depline. Cineva ar putea însă - examinând cu atenție prezenta carte - să devină conștient de aceste modele compoziționale, aplicându le intenționat. Se știe însă că regulile învățate sunt riscante în munca de atelier, ele pot avea tendința de a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
fizic, greutatea este efectul atracției gravitaționale. Din punct de vedere chinestezic, ea este privită ca o atracție excentrică descendentă sau ca o apăsare în jos generată centric de obiectul în sine. Din punct de vedere vizual, greutatea este puterea dinamică inerentă unui obiect prin chiar prezența, mărimea, forma, locul său etc. IERARHIE - Gradație a forței, greutății sau importanței create vizual de gradienți perceptivi. Înălțimea la care este plasat un obiect, dimensiunea lui, distanța față de privitor etc. sunt factori care determină poziția
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dar se simte în ele și o anumită emfază supărătoare. În 1974 poetul scoate volumul "Cele ce sunt", în care se distinge simbolul clepsidrei; aceasta lasă să se furișeze treptat și egal "negrăitele dovezi ale vremii" și sugerează răbdarea obositoare inerentă decantării în expresie a sentimentelor și meditațiilor. Apare și umbra, "petecul de noapte", cum o numea Tudor Arghezi, în care ne cufundăm periodic până la dispariția finala. Umbra trece tremurând, se lungește în drum, ne cutremură somnul și visele, este roaba
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
morților, cu o morală simplă, fără interiorizări grave, se află la limita măsurii și a echilibrului. Pitorescul balcanic, zâmbetul duios, întâmplarea unită cu misterul, eterna dramă țărănească incluzând măștile ce amintesc de volumele anterioare sunt componente interne ale unei structuri inerente literaturii de evocare. Aflăm că Bulzeștii nu sunt "un sat oarecare"; acolo oamenii sunt harnici și satul are "rânduielile lui", de aceea Moș Pătru Târziu regretă vremurile de odinioară: "La noi muierea pupa mâna bărbatului... și din dumneata nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spre exemplu culpa. Disjuncția deschide posibilitatea pedepsei împărțind lumea în alb și negru, buni și răi. Avem puterea de a introduce nuanțele necesare raportării la orice existență? Disjuncția este stabilizantă, ea fixând în mod clar conturile lumii. Deoarece logica este inerentă gândirii, putem considera că ea contribuie la nașterea tuturor sistemelor penitenciare. Orice modalitate a răului survenită prin intermediul acestui chip preexistă în gândirea noastră, fiind una din posibilitățile sale. Învățăm despre partea de "soft" a minții noastre (logica) însă ratăm orice
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
viziuni morale, forțat în a-și organiza nălucirile în două registre ontologice: cel al binelui și cel al răului. Marea provocare o constituie gândirea existenței dincolo de bine și de rău, acesta fiind punctul de început al unei noi ontologii. * Limită inerentă oricărei existențe sociale: ești prins în opiniile contemporanilor tăi (și conaționalilor într-o oarecare măsură), majoritatea lor luând chipul legii prin intermediul politicii. Orice încercare de ierarhizare socială trebuie să pornească de la următorul postulat: toți suntem sclavii existenței. Cred că s-
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
sfârșit există un șablon: protagoniștii-bărbați aproape întotdeauna îndrăgostiți de alți bărbați, forțați să hoinărească, deseori să fugă din temnița sexualității lor, toate în contrabalans cu cel mai controlat clasicism al scriitorului. Nu există nici o ipocrizie aici, doar contradicțiile și incomensurabilele inerente întreprinderii artistice. Următoarele capitole aduc în centrul atenției aceste patru teme cu scopul mai larg de a oferi o înțelegere corectă a personalității ei, atât cerebrală cât și senzuală, în timp ce se explorează alter-ego-urile operelor ei de ficțiune. Pe măsură ce urmărim derularea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]