10,350 matches
-
spre secția de poliție; dar asta a fost înainte de zece dimineața. Pe la cinci, numai el știe de unde s-a întors, după o absență aproape la fel de lungă cât programul unui slujbaș normal. După weekend-urile lungi, mă regăseam luni dimineața, cu inspirația împrospătată de metrou, în fața calculatorului de birou, unde însemnările mele ar fi trebuit să se lepede de intimism. Sau de politizare. Când încercam să mă deplasez prin oraș per pedes, să-mi scot din haine mirosul de serviciu al BT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
așa a fost în anii cât am activat ca jurnalist. Aici, la ora din jurul prânzului, în localul cu clienți puțini, un fumător solitar cu ochii pierduți de drogat și-a tras scaunul șubred la masa mea. Lipsa mea cronică de inspirație trebuie să fie din cauza... La a câta bere sunteți? Cum la a câta? - Asta din fața dumneavoastră, a câta bere e? - Prima, răspund ursuz. - Păi, dacă pe vremea asta n-ați băut nici o bere, de unde vreți s-aveți inspirație? (Lasă, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cronică de inspirație trebuie să fie din cauza... La a câta bere sunteți? Cum la a câta? - Asta din fața dumneavoastră, a câta bere e? - Prima, răspund ursuz. - Păi, dacă pe vremea asta n-ați băut nici o bere, de unde vreți s-aveți inspirație? (Lasă, bă, inspirația, tu acuma scrii la ziar, sărea la birou nea Vlad, deodată interesat de ce „trebuie“ să facem. Chiar are dreptate bătrânul meu: la serviciu ajunsese să mă obsedeze Portia, cu țâțele ei care cresc fără să inspire, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuie să fie din cauza... La a câta bere sunteți? Cum la a câta? - Asta din fața dumneavoastră, a câta bere e? - Prima, răspund ursuz. - Păi, dacă pe vremea asta n-ați băut nici o bere, de unde vreți s-aveți inspirație? (Lasă, bă, inspirația, tu acuma scrii la ziar, sărea la birou nea Vlad, deodată interesat de ce „trebuie“ să facem. Chiar are dreptate bătrânul meu: la serviciu ajunsese să mă obsedeze Portia, cu țâțele ei care cresc fără să inspire, la urma urmei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
după ‑miază de documentare (constând în cumpărături și tratație cu ciocolată). De asemenea, pentru David Stefanou pentru Gimlet și Sharyn Soleimani de la Barneys, care a fost atât de amabilă, și pentru toți cei care mi‑au oferit idei, sfaturi și inspirație în permanență, în primul rând Athena Malpas, Lola Bubbosh, Mark Malley, Ana‑Maria Mosley, Harrie Evans și pentru întreaga mea familie. Și, firește, pentru Henry, care are cele mai bune idei. Endwich Bank SUCURSALA FULHAM Fulham Road 3 Londra SW6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că e... îngrozitor. — Să mi‑l dau jos? Da. Ia stai, dă‑ți și vesta. El își dă ascultător vesta și puloverul jos - și e incredibil, arată mult mai bine doar în cămașă simplă albastră. Aproape... normal! Apoi am o inspirație subită. — Stai așa! Fug la mine în cameră și înșfac una din sacoșele de pe scaun. În ea e un pulover pe care i l‑am cumpărat acum câteva zile lui Luke de ziua lui, dar am descoperit că are unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prietenii, încep șovăitor. Și, de asemenea, să... studiez moda prin ă... intermediul revistelor... — Ești o fire sportivă? zice Elinor, săgetându‑mă cu privirea. Mergi la vânătoare? — Îhm... nu. Dar, de curând, m‑am apucat de scrimă! adaug, cuprinsă de o inspirație subită. Costumul îl am, nu? Și am cântat la pian de la vârsta de șase ani. Perfect adevărat. N‑are nici un rost să amintesc că m‑am lăsat de pian la nouă ani. — Frumos, zice Elinor, regalându‑mă cu un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ultima oară. Am căzut amândoi de acord. N‑o să se mai repete niciodată. Niciodată! Și nu trebuie să spui nimănui. — N‑o să spun. — Vorbesc foarte serios, Bex. Nu vreau să știe nimeni. Nimeni! — Nu! Promit. De fapt, spun, cu o inspirație subită, cred că am ceva pentru tine. Mă reped în hol, deschid o valiză și scotocesc după punga de la Kate’s Paperie. Scot o felicitare din teanc, scriu repede în interiorul ei „Pentru Suze, cu dragoste, Bex“ și revin în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fetei. De strălucitorii ochi în formă de migdale. De pasiunea arzătoare din spatele lor. Din felul în care fata intră în încăpere, Domnul Zhao descoperă un potențial imens. Cercul literar și artistic din Shan-dong vede în Domnul Zhao un model de inspirație. Soția lui, eleganta actriță de operă Yu Shan, este populară și adulată. Yu Shan vine dintr-o familie cu prestigiu și are multe relații. Yunhe ajunge să-i venereze pe cei doi. Devine oaspete în casa deschisă a familiei Zhao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aceea pe care studiourile au început să o înfățișeze în filmele lor. China se află sub invazie. Publicul s-a săturat de poveștile romanțioase din vechime și e pregătit pentru roluri din viața reală, care să fie o sursă de inspirație. Așteaptă, făcând cunoscut că e disponibilă, Noapte fără nici-o adiere de vânt. Aerul e umed. E îmbrăcată într-o rochie bleumarin și iese de la ora de chineză. E fericită. Cursanții, mai ales femeile care lucrează în fabricile de textile, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu totul nou și emoționant. Se pierde. Până la urmă devine limpede că el nu o apreciază la fel de mult cum îl apreciază ea pe el. Nu îi acordă nici o atenție, deși joacă pe scenă scene de intimitate. El își este propria inspirație, iar ea e o parte din decor, un obiect pe care aparatul de filmat nu-l înregistrează, din planul doi, pe care el îl ia drept iubită, căruia îi vorbește de dragoste. O consideră o actriță de provincie, prost aleasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca gazdă un diplomat american, Mao Zedong și Chiang Kai-shek dau mâna în fața aparatelor de fotografiat. Îndeplinesc apoi ceremonia semnării acordului. Mao e în uniforma lui de bumbac alb, lipsită de formă, în vreme ce Chiang e într-un costum apretat de inspirație occidentală, cu șiruri de medalii lucindu-i pe umeri și pe piept. Nu vor exita doi sori care să strălucească pe cerul Chinei, îmi zice Mao în timpul zborului înapoi spre Yenan. El vede războiul civil ca pe ceva inevitabil. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dalb altar preasfânt⁄ Hoi leronda lerului Doamne... Nicolae părăsi salonul. Urcă în bibliotecă și se opri în fața portretului Luminăției Sale. Îi plăcea să-l privească în lumina lumânărilor. Doar atunci semăna într-adevăr cu imaginea tatălui său din momentele de inspirație. Viu, înseninat, cu sufletul pe buze, ca un copil. Mâna care, în tablou, arăta pergamentul cu celebrul testament în metru iambic, îl mângâiase adeseori sau îl ținuse aproape, lângă obraz, în timp ce gura lui îi șoptea rimele, făcându-l să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai elegante haine pe care un tânăr boier și le-ar fi dorit. Ar fi arătat bine și în hainele europene la care râvnise atât de mult, numai că, după ce probase tot ceea ce îi oferise Dante Negro la croitor, o inspirație de moment îl făcuse să renunțe. El trebuia să fie pentru Nanone altceva. Și dacă ea avea într-adevăr o sensibilitate de artistă, cu siguranță va aprecia prestanța și rafinamentul stilului oriental. La despărțire, pictorul avusese plăcuta surpriză de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
siguranță, fusese măcar o... „ureche”. Altminteri, Ledoulx n-ar fi primit, chiar a doua zi, încă un raport detaliat. Și astfel, consulul francez putu savura la căldurică prima parte a discuției dintre Șoim și Guguștiuc. Poate că savura și sprințara inspirație a autorului - întâmplător, același MEN - în codificarea personajelor reale. Dintr-un motiv sau altul, însă, „urechea” nu mai prinsese și ultima parte a discuției, cu referire la „planul european” și la „cartea măsluită a francezilor”. Altminteri, consulul n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre munte⁄ Cu pielea albă⁄ Pe neaua dalbă... Am prins! Am prins în sfârșit imaginea aceea de neuitat... ― Nanone! ― Ah, sunt profund fericit și nefericit. Sunt fericit pentru că versurile vin, curg singure. Niciodată n-am mai avut atâta potop de inspirație. Și totuși, sunt profund nefericit. Îți dai seama? Nu ne vom mai întâlni niciodată. Niciodată! Cu cât trece timpul, cu atât întâlnirea noastră mi se dezvăluie ca fiind unică, irepetabilă și providențială. Totul a fost anume potrivit: să o întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și, din acel moment, consulul se luminase ca un cer de primăvară după o iarnă mult prea lungă. Mergea fluierând La Marseillaise, zâmbea tot timpul. Și asta cu atât mai mult cu cât, fiind sub imperiul unei fluențe, ba chiar inspirații deosebite, obținuse aprecieri măgulitoare și pentru rapoartele sale. Toată lumea era mai mult decât mulțumită și incidentul din ziua semnării tratatului de pace își pierdu cu totul importanța, intrând în neantul insondabil al uitării depline. Și, dacă pacea universală ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu începuse, dar efectivele armatei sale se topeau ca untul într-o tigaie. Iar generalul Kutuzov, bătrânul cu un picior în groapă, după cum aflase, îi șifona constant frumoasele, celebrele hărți pe care, la începutul războiului, mâna împăratului, sub impulsul unei inspirații geniale, cvasidivine, trasase itinerarul armatei sale spre o glorie eternă. În seara aceea, Napoleon cugeta la o diversiune. Tocmai studiase informațiile culese de spionii lui care lucrau în tot Imperiul rus. Rapoarte despre Pugaciov, Mazepa și situația țărănimii. Toate arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dinainte nici nu fusese acasă, el lăsase telefonul să sune mult timp, ca să nu poată spune ea că dormise adânc. Eu am înghițit în sec de câteva ori și nu știam de unde aș putea să încep, când am avut o inspirație fulgerătoare - crede-mă, și azi mă mândresc cu ea. Ce i-am spus atunci l-a lovit ca un trăsnet, a rămas cu gura căscată și a făcut ochii cât cepele. Și știi ce i-am spus? Ei, ia zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pună cuvintele Într-o ordine. Anestezia l-a scutit de supremul sacrilegiu de a dori să transfere puterea morții asupra unui dumnezeu cunoscut mai mult ca dătător de viață. Deși fusese imediat ridiculizată de ziarele concurenței, care reușiseră să smulgă inspirației redactorilor lor principali cele mai diverse și substanțiale titluri, uneori dramatice, alteori lirice, și, nu rareori, filozofice sau mistice, atunci când nu erau de o ingenuitate Înduioșătoare, ca În cazul acelui ziar popular care s-a mulțumit cu Întrebarea Și Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
apoi spune repede, dar este banal și inutil, trebuie să îți schimbi atitudinea, atât pentru tine, cât și pentru fiica ta există șansa de a evolua, și pentru voi boala aceasta ar putea să se transforme într-o sursă de inspirație și o eliberare de durere. Despre ce vorbești, izbucnesc eu, ce inspirație să existe într-un om care putrezește în pat zile în șir, care numai se plânge și aruncă acuze încolo și încoace în permanență, ea mă privește ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atitudinea, atât pentru tine, cât și pentru fiica ta există șansa de a evolua, și pentru voi boala aceasta ar putea să se transforme într-o sursă de inspirație și o eliberare de durere. Despre ce vorbești, izbucnesc eu, ce inspirație să existe într-un om care putrezește în pat zile în șir, care numai se plânge și aruncă acuze încolo și încoace în permanență, ea mă privește ca și când ar fi găsit soluția, înțelege, spune ea, amândoi vă țineți prea strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Barney puteau să se fi luat deja la trântă, că eu nici n-aș fi ridicat măcar privirea. Caut niște idei, îi spun cu nevinovăție și închid repede monitorul. —Te uitai la wrestling? Nu știi niciodată de unde îți poate veni inspirația. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? strigă Davey intrigat. Noroc că muzica lui Johnny Cash este ascultată destul de tare, așa că putem vorbi fără să fim auziți. Ai plecat ieri cu Finn, care în mod clar era bulversat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu Notarikon-ul, cu Gematria, cu Temura, mânuind dischetele ca pe Tora. Și le-ar fi trebuit atât timp cât a trecut de când a fost așternut pe hârtie Sefer Yetzirah. Totuși, ipoteza nu era de neglijat. Ei, dacă existau, ar fi urmărit o inspirație cabalistică, și dacă Belbo se convinsese că existau, probabil că ar fi urmat și el aceeași cale. Ca să fiu cu conștiința Împăcată am Încercat cu cei zece sefiroți: Keter, Hokma, Bina, Hesed, Gebura, Tiphereth, Neza, Hod, Jesod, Malkut și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu secretul lor, În umbra căruia pâlpâia o frumoasă speranță a cetății pământești. Dar Abstracțiunea, de care se lega efortul lor, Își continuă, pe tărâmuri necunoscute, viața-i inaccesibilă... Și nu o dată, În decursul vremurilor, ea și-a lăsat fluidul inspirației În acele spirite capabile să o primească. (Victor Emile Michelet, Le secret de la Chevalerie, 1930, 2) Avea o figură ca de prin anii ’40. Judecând după niște reviste vechi pe care le găsisem În pivnița casei, prin ’40 toți aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]