4,886 matches
-
X sau Y, ci regăsirea lor în povestea proprie a lui Silviu Purcărete despre Gargantua, despre Pantagruel și suita lor de personaje. Totul sub semnul LUDICULUI, definitoriu deopotrivă pentru François Rabelais și Silviu Purcărete în întîlnirea lor, intitulată hîtru și ironic de către regizor, Cumnata lui Pantagruel. Vîrtejul și învolburarea lingvistică din text sînt transferate în ritmul teribil de pe scenă. Se renunță la rostirea cuvîntului este pentru prima dată cînd Purcărete optează pentru asta iar funcția lui, vitală pentru dimensiunile narațiunii lui
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
de partid, un fustangiu incurabil, martorul mincinos al epocii, dispus să reproducă servil frazele bombastice ale propagandei oficiale. Ulterior, eroul nostru devine un critic și un protestatar, starul și principala atracție a saloanelor literare și a premierelor teatrale, un polemist ironic și incisiv, ale cărui opere sunt tolerate iar apoi interzise. În cele din urmă ajunge emigrant. Toate aceste momente sunt consemnate zi de zi - această poveste rivalizează cu Anii de călătorie ai lui Wilhelm Meister, ca și cu Confesiunea unui
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
-l denumi, cu sau fără prefixul la modă. Unul din poeții ce-i aduce ofrande este azi ieșeanul Vasile Proca. Poezia lui Vasile Proca demarează abrupt prin constatarea unei desubstanțieri a realului, într-o notificare a etapelor sale, ceremonioasă, vag ironică. Viziunea sa e de tot întunecată. Nu numai în adîncul realului, ci și în lumea viselor tronează nimicul pe care-l îngurgităm cotidian, măcar ca pe un leac homeopatic. Viața se nimicește pe sine, reducîndu-se la automatisme ( factori opuși "cutezanței
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
spus: «Nu mai vrem așa-ziși lideri, nu vom mai permite altora să fie baroni locali»"? ( romanialibera.com). Sensul metaforic mai general al termenului - "persoană importantă din punct de vedere politic și economic" e puternic marcat de conotații negative și ironice: bogăția baronilor e suspectă, puterea lor e bănuită de abuz și corupție. Contextul explicitează diverse presupoziții și oferă echivalențe negative: În timp ce șeful statului îi critică pe «noii parveniți», Năstase le ia apărarea, susținând că aceștia nu sunt «baroni locali», ci
Baroni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13714_a_15039]
-
volum al poetului gălățean (bucureștean prin adopție), Grișa Gherghei se înscrie în tendința de reorientare spre anecdotic și narațiune a membrilor generațiilor '60-'70 în poeziile publicate mai ales în anii din urmă. Ochiul alert la grotescul lumii și dezaprobarea ironică aduc în pagină mici povestiri cu tîlc în poezii centrate pe răsucirea unui paradox. Amintirile conturează o lume în care importante sînt personajele pitorești, ca bunicul (cel care avea o grădină cu morcovi), bătrîna Despa, nebunul Virgil, Aza ș.a. Și
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
întîmplare/ ceasurile merg mai departe"), deziluzia: "aș vrea să-ți spun ceva prietene/ despre medicamentele de întreținere/ pare ciudat ca tocmai eu să vorbesc despre asta/ mai ales atunci cînd aceste pastile/ se iau între mese" ș.a.m.d. Mișcarea ironică naște uneori imagini care se salvează prin absurd și accente bine puse, ca în această Națională (nu numai obsesie a tinerilor): "după ce trenul s-a pus în mișcare/ un călător a scos un cuțit uriaș/ o jumătate de sabie cu
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
C. Rogozanu Învățăturile lui Nea Goe se întitulează a doua carte (după Scriituri simultane, 1993) a lui Felix Lupu. Jocul de cuvinte nu este în totalitate ironic; el ascunde informații prețioase și serioase pentru cititorul atent (și amator de astfel de scriitură). Este poate prima lecție pe care un cititor de textură "iovistă" (din Școala Gheorghe Iova face parte și Felix Lupu) trebuie să o rețină: experimentul
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]
-
să fie guvernant cînd vocația îi e alta, ci cum s-a simțit un om ca el în serviciu comandat de unii care nu-i ajung nici la degetul mic și de reguli procustiene. Andrei Pleșu începe cu o confesiune ironică: "Prin fire, aveam toate datele pentru a nu ajunge ministru de Externe. Sînt sedentar. Nu pur și simplu leneș, ci sedentar cu sistemă, ideolog al sedentarismului. Cred că obiceiul de a călători e un scandal. Cravata mă sufocă, costumul mă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
cineva care nu cunoaște toate detaliile biografiei dumneavoastră, înrudirea spirituală cu Paul Zarifopol aproape că sare în ochi. - Eu cred că am publicat tot ce se putea face pentru a lămuri locul lui Paul Zarifopol. În afară de faptul că era sceptic, ironic și critic, nu era chiar așa de negativist cum se spune. - Mi se pare cel mai mobil spirit al epocii. Scrisul său are, pe lîngă ironie, o mare finețe a detaliului. - Absolut. Are un spirit de mare finețe și mai
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
veritabilă de romancier obiectiv”, C. A. Rosetti „apare în lumina crudă a confesiei lucide”, tânărul B. P. Hasdeu e „un Peciorin moldav, cu porniri de iunker”, Radu Rosetti este „un Ghica moldav”, C. Argetoianu are „totdeauna la îndemână un ac ironic”, E. Lovinescu „n-a cruțat pe nimeni, în schimb i-a nemulțumit pe toți”, Ionel Teodoreanu „are parcă mereu o psihologie de nepot al bunicilor”, Petre Pandrea „are gura rea, căzând repede pe enormități”. Dimensiunea istorică și istorico-politică a memorialisticii
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
diferite avansează tot mai mult, pe măsură ce istoria și civilizația împing periferia tot mai departe. Cartea coroborează surse dintre cele mai diverse, de la relatările scriitorilor antici și pînă la filmele lui Spielberg. Discursul lui Lucian Boia capătă virtuți literare, are inflexiuni ironice și se citește probabil cu aceeași plăcere pe care o dă plimbarea printr-un muzeu de curiozități. Arheologia minunii Periodic, New Europe College publică, sub forma unor fascicule, textele conferințelor susținute în cadrul diferitelor programe pe care le organizează. Merită semnalat
Chipurile omului diferit by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13082_a_14407]
-
parodie. În partea a doua a românului, ducii îi atrag pe Don Quijote și pe Sancho Pânză într-o cursă amplă, bine urzita, de batjocură carnavalesca, din care însă cavalerul și scutierul ies învingători, moral și material. Redondo extinde perspectiva carnavalesca, ironică și coborâtoare, asupra unor personaje "curate", radical opuse turbulentei degradatoare: Dulcinea del Toboso și Diego de Mendoza, Cavalerul cu Mantie Verde. În ipostaza realist-vulgară, doamna gândurilor cavalerului rătăcitor, neasemuita (sin par) Dulcinea, apare că o taranca zdravăna, "bărbata", sărind direct
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
reușită, semn de sănătate și forță fizică). Interesant și adesea productiv în literatura, acest mod de tratare e totuși distonant în relatarea presupus neutră a știrii; adoptarea lui reflectă tendința jurnalismului autohton de a transforma totul într-o comedie. Intenția ironică este uneori prea vizibilă, într-o notă forțată, de pildă în descrierea ironică a bătăii că ocupație serioasă, activitate pozitivă și productivă: "Vasile... și-a lovit conștiincios și sistematic prietenul peste fiecare părticică a corpului" (EZ ep, 262, 1993, 2
Despre bătăi bune by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17645_a_18970]
-
acest mod de tratare e totuși distonant în relatarea presupus neutră a știrii; adoptarea lui reflectă tendința jurnalismului autohton de a transforma totul într-o comedie. Intenția ironică este uneori prea vizibilă, într-o notă forțată, de pildă în descrierea ironică a bătăii că ocupație serioasă, activitate pozitivă și productivă: "Vasile... și-a lovit conștiincios și sistematic prietenul peste fiecare părticică a corpului" (EZ ep, 262, 1993, 2); " Intuind scopul vizitei, Bratu a prins a-și părui cu simt de răspundere
Despre bătăi bune by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17645_a_18970]
-
și-a lovit conștiincios și sistematic prietenul peste fiecare părticică a corpului" (EZ ep, 262, 1993, 2); " Intuind scopul vizitei, Bratu a prins a-și părui cu simt de răspundere vecină" (EZ 1567, 1997, 8). Dacă în cazul bătăii indiferență ironică a acestor relatări mai mult sau mai putin istețe poate fi chiar preferată unei alte opțiuni stilistice actuale - dramatismul de prost gust al invecticelor, cu subliniată participare afectiva - , nonșalanta mi se pare cu adevarat de neiertat în cazurile mai grave
Despre bătăi bune by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17645_a_18970]
-
un ton foarte serios. Dar e remarcabil cum, rîzînd în hohote, te trezesti reflectînd, discret îndemnat de scriitor, la chestiuni foarte serioase, tocmai acelea parodiate la drept vorbind. Însă că orice parodie inteligență, Messi@h lui Codrescu e doar parțial ironică: la un anumit nivel al textului, întrebările rostite, despre identitate, istorie, rase, singurătate și chiar mîntuire, așteaptă cu adevărat un răspuns. Andrei Codrescu - Messi@h, Simon and Schuster, New York, 1999, 366 pag.
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
vast al livrescului și al imaginii deja constituite, Floarea Țuțuianu își dezvăluie nu atît capacitatea memoriei și puterea de admirație, cît vitalitatea imaginației, prospețimea limbajului și subtilitatea traseelor de comunicare cu (și în) spațiul culturii. În această pictură, gravă și ironică, în același timp, care absoarbe, asemenea unui ciclon, expresivități obosite și detalii pline de prețiozitate, pofta insațiabila de joc și un bogat repertoriu de simboluri păgîne, paleocreștine și creștine, își face loc și o evidență sete autocontemplativă, un narcisism capricios
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18121_a_19446]
-
prin grațiile dezgolirii (striptease stilistic): "Cîte-o chemare la care-am răspuns cu acuratețe -/ vechimi ce s-au înnoit între timp, bănuiala/ că s-ar fi putut face mai bine/ tot atîtea pacte ale singurătății" (Mai departe). Pe de alta, atitudinea ironică intra în impact cu realul ostil, cu adversitatea ontica însăși, pe care n-o mai conjura prin mijlocirea eufemismelor, acceptînd a o desemna cel mult la modul grav al personificărilor: "Și bate vîntul, bate, cu nesinceritate/ se desprind de pe mine
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
poetului stăpînit de nostalgia posturii de "copil iubit" nu merge prea departe pe drumul anihilant al ironiei, ai cărei acizi rod fără milă tot ce întîlnesc, sfîrșind prin a ține în șah însuși discursul poetic. Fără a renunța la tonalitatea ironică (binevenită pentru a tempera, relativiza formal incandescenta, patetismul, abisalitatea), autorul o implică într-o mișcare reconstitutivă. Lumea aurorală pierdută - lume naturală a sufletului însingurat - e înlocuită de una artificială, în care arhetipurile cosmice coabitează, în duhul, poeziei moderne, cu tablourile
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
sale suprapuse, specializările stilistice ale sinonimelor de diverse origini. Interesant este mai ales cazul în care serii întregi de cuvinte (turcisme și grecisme pitorești, slavisme cu sonorități excesiv consonantice, dar și neologisme latino-romanice intrate în desuetudine) capătă în uz mărci ironice. Tendința această conferă într-o anumită măsură, cum s-a spus de multe ori, suplețe și varietate limbii. Ea comportă totuși unele dezavantaje intelectuale, cum ar fi cel de favorizare a unei polarizări care se poate extinde mecanic și superficial
"Odraslă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18166_a_19491]
-
pentru cel vegetal. Numeroasele citate din Dicționarul limbii române (DLR) par de altfel să demonstreze că semnificația negativă e destul de recenta. Oricare ar fi însă explicația fenomenului (cuvîntul poate intra în serie cu alte slavisme învechite, folosite azi în mod ironic, precum a ocîrmui, oblăduire etc.), mi se pare evident că odrasla nu mai poate apărea într-un context neutru sau favorabil, nuanță să cea mai puțin agresivă fiind ironia sau autoironia (cu care se încarcă în mod inevitabil pînă și
"Odraslă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18166_a_19491]
-
amendînd șoferi" (EZ 1966, 1998, 4). Că în toate cazurile e vorba de părinți bine situați într-o ierarhie sau într-alta nu face parte, cred, din condițiile absolut necesare de uz al cuvîntului (care s-ar explică prin degradare ironică a unor folosiri arhaice, nobile, poetice) ci derivă mai mult din faptul că, în special în jurnalismul contemporan, relația părinti-fii e privită în mod foarte critic atunci cînd e legată de abuzul de funcții, de corupție, favoritism etc. Cît de
"Odraslă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18166_a_19491]
-
definite aceste cîmpuri, este altă poveste. Definițiile respective sînt valabile în măsura în care nu sînt valabile; mai limpede: se poate să fie adevărat că prin apariția lui Nichita Stănescu apare pentru poezie o "conștiința semiotica", ca Marin Sorescu se înscrie în "genul ironic și parodic", ca Mircea Ivănescu e "primul experimentalist programatic din această generație" ș.a.m.d., dar la fel de bine se poate spune și că Nichita Stănescu este un "experimentalist programatic", ca la Mircea Ivănescu întîlnim o "conștiința semiotica" și că ambii
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
Ivănescu e "primul experimentalist programatic din această generație" ș.a.m.d., dar la fel de bine se poate spune și că Nichita Stănescu este un "experimentalist programatic", ca la Mircea Ivănescu întîlnim o "conștiința semiotica" și că ambii se înscriu în "genul ironic și parodic". Aceste formule sînt prea vagi pentru a descrie direcții dominante, amestecul lor întîlnindu-se, în proporții și concentrații diferite, la majoritatea poeților din această generație de 33 de ani, ba chiar și la o parte din poeții generației interbelice
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
extinsă căci anagramarea numelui sau poate îngloba și o posibilă parafrază la situația artistului nevoit să se supună aceluiași slogan al servituții: "Accepți și nu întrebi!". În aceste condiții, stilul rămîne singura cale de salvare a demnității artistice. Iar stilul ironicului ronin De Niro este, în ciuda proteicului sau cameleonism, acelasi. Inconfundabil. De aceea fiecare rîd de pe figură actorului aflat în al 33-lea an al carierei sale evocă tot atîtea creații memorabile, dintr-o filmografie ce-ar putea închipui - rămînînd în
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]