5,860 matches
-
un popor de elită al antichității. [...] Suntem apoi cel mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar absolut toți, au fost creștinați mult în urma noastră. Suntem, în sfârșit, singurul popor în această parte a Europei care a izbutit să aibă o vieață politică fără întrerupere, dela întemeierea statului până astăzi (Giurescu, 1942, p. 4). În acest succint paragraf este concentrată chintesența identitară românească. Cele câteva rânduri degajă elementele structurale ale conștiinței naționale românești într-o serie de superlative
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se făcea înțeles. Astfel a prezentat noului său prieten, pe care îl aprecia și stima mult, Friedrich Schiller, teoria sa privind metarmofoza plantelor. Ca să fie cât mai convingător în timpul expunerii făcea desene și scheme logice. Când era convins că a izbutit să-și convingă prietenul de epocala sa descoperire a rămas descumpănit, când Schiller i-a spus: „Asta nu e experiență, e o idee.” Goethe avea să scrie mai târziu: „Nimeni nu a îndrăznit să accepte maniera mea de exprimare. Este
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
departe decât propriul tău gând. Scrisul tău s-a dovedit mai ingenios decât tine, ceea ce e totuna cu a spune că scrisul tău nu e doar al tău. Și e cu atât mai puțin al tău, cu cât e mai izbutit. Veselul Caragiale Ca orice mare autor, Caragiale sfârșește prin a nu mai putea fi citit din cauza abuzului de exegeză. Fiecare istoric sau critic literar, fiecare regizor de teatru sau film, fiecare condeier, profesionist sau de ocazie, îl dublează pe scriitorul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de la mamă la copii ; în fine, numeroase mituri, culese din aproape întreaga lume, care oferă tot atîtea variațiuni pe aceeași temă. În vremurile de demult, povestesc ele, femeile porunceau bărbaților. Subordonarea acestora a durat pînă în momentul în care au izbutit să pună mîna pe obiectele sacre - deseori, instrumente muzicale - cărora femeile își datorau puterea. Deveniți unici deținători ai acestor mijloace de comunicare cu lumea supranaturală, bărbații au putut să-și impună definitiv dominația. Recunoscînd o verosimilitate istorică miturilor, se uita
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
zile din viața mea de studentă, gestul mamei mele marcând așteptările împlinite ale unui părinte ce a luptat dual în această existență zbuciumată. A fost și mamă și tată, uneori poate mai mult tată decât mamă. Altfel n-ar fi izbutit. A fost o perioadă frumoasă, tumultoasă și unde dincolo de toate și de tot, am legat și consolidat relații pentru o viață. Eram tineri, atât de tineri și optimiști, atât de spontani și receptivi la provocările nevinovate. Era ceva din vibrația
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pastore romeno» simandicosul portar încetă să-l mai privească cu ochi răi. La momentul serbării, m-am îngrijit să merg să-l iau de la Tre-Fontane unde își petrecea timpul în societatea unei familii de păstrori italieni și unde femeia păstorului izbutise să-i coasă o cămașă nouă de croială românească cu care să se fălească la depunerea Coroanei de Bronz”. Domnul V.A. Urechia l a luat în trăsură pe compatriotul său Badea Cârțan și împreună s-au întors la Forum
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dat câștig de cauză, declarând legea anticonstitu țională, căci nu se prevedea expropriere pentru asemenea cazuri. Au trecut câțiva ani, s-a schimbat și prefectul, dar eu am continuat încercările mele de a obține casa, propunind o cumpărare. N-am izbutit, iar doamna, pentru a pune capăt intervențiilor mele, a pus într-o noapte niște soldați care-i avea la coasă, să dărâme casa, iar lemnăria a dus-o la oraș. Când am aflat acest lucru am pus lumea în mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în vale [...]// Acolo-n ochi de pădure,/ Lângă trestia cea lină/ Și sub bolta cea senină/ Vom ședea în foi de mure116. Iubirea castă se trăiește în afara lumii, pe cărare-n bolți de frunze 117. Luna cu umbrele ei fantomatice, izbutește să-ntindă crengile pădurii atât de misterios, încât urcând pe cer le mută118. Îndrăgostiții trec, se pierd în codri/ Cu vieața lor pierdută 119, înghițiți parcă de pădurea misterioasă. Asimilându-i prin uitare și oferindu-le ocrotire, îndrăgostiții se ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Negăsindu-l, a aruncat-o... în sală, unde s-a creat instantaneu o grămadă ca la rugby întru capturarea prețioasei amintiri. Și-au adjudecat-o, mai sprintene, liceenele, care și-au însoțit izbânda cu-n buchet de chiote ascuțite. Am izbutit să notez câte ceva din ideile "cozeriei" ionesciene și, cum n-am întâlnit nicăieri vreo relatare despre acest eveniment literar, transcriu, după 34 de ani, însemnările de atunci. Și ele confirmă, dacă mai era nevoie, observația, devenită aproape loc comun, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din nou. Leon a plătit fără crâcnire hârtia și tiparul; concluzionând sec și blajin: Păcat. Lui Speranția, textul i-ar fi plăcut. Format la școala gazetăriei ("Prutul", " Opinia") care azi publica știrea, mâine, desmințirea și poimâine, desmințirea desmințirii, Leon a izbutit repede să-și asume exemplar conduita și rigorile ziaristicii moderne, ce consideră nu numai informația eronată, ci și greșeala de tipar capătul lumii darămite un necrolog să-i spun astfel anticipat! Preventiv, si-a schimbat titlul rubricii (de la "Inedite" la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
rigorile ziaristicii moderne, ce consideră nu numai informația eronată, ci și greșeala de tipar capătul lumii darămite un necrolog să-i spun astfel anticipat! Preventiv, si-a schimbat titlul rubricii (de la "Inedite" la "Mai puțin cunoscute") și, cum n-a izbutit să îngroape niscaiva vii, s-a apucat de dezgropări. Aici era în largul lui! Doamne, câte văzuse, câte știa! Cu cine dialogase! Cine-l primise în casă! Primul volum de amintiri ("Umbre") i l-am tipărit în 1970 la "Junimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
depună mărturie despre neștiutele valențe ale unei personalități. Viața poate fi examinată și din acest unghi, atunci când investigația se întemeiază pe inteligență și spirit de observație, dăruite cu har scriitoricesc. După "Trecute vieți de doamne și domnițe", în care Gane izbutise recompunerea unui sfârșit de secol conjugând arta portretului cu strădania istoricului împătimit, "Umbrele" lui Aurel Leon vin, pe alt plan, ca un element de continuitate. Domnițele și prinții lui Conu' Aurică sunt Hortensia Papadat-Bengescu, Sadoveanu, Otilia Cazimir, Băncilă, Haricleea Darclé
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
liricii lui Vieru: "Izvorul și clipa", în colecția " Cele mai frumoase poezii" a Editurii "Albatros". Un telefon alarmat de la directorul editurii bucureștene, Mircea Sântimbreanu, ne anunța că "forurile" stau în cumpănă cu aprobarea includerii în plan și, dacă ieșenii au izbutit o dată, ar vrea să încerce tot cu noi. Așa se face că am semnat ca antologator pe foaia de titlu a cărții "Izvorul și clipa"... fără a cunoaște barem sumarul culegerii! Până la urmă, a apărut și acest al doilea volum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
șoapta "domnul scrie!", urcam scara de lemn în vârful picioarelor, aproape că ne țineam răsuflările. În anii aceia, Luca nu prea era în toane bune: încerca să se racordeze "din mers" la noile canoane impuse literaturii și, în pofida eforturilor, nu izbutea. Forța destinului, aflată până atunci în prim-planul preocupărilor dramaturgului, se cuvenea înlocuită cu rolul partidului-forță-conducătoare. Nici dosarul scriitorului doctor în teologie nu era deloc strălucit: i se imputa tenta mistică, ba chiar și ceva antisemitism (vezi "Salba reginei") totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
proprietari au vândut totul la fier vechi! Ultimul (fost) director al fostei fabrici (îl cheamă Chelariu și-i nepot al cunoscutului cărturar bucovinean Traian Chelariu de altfel, și asemănarea la chip este izbitoare ceea ce îmi aduce aminte că, în 1975, izbuteam să editez, la "Junimea", Jurnalul lui Traian, intitulat " Zilele și umbra mea"...) îmi spune că "fabrica nu mai funcționează fiindcă nu s-a vrut să mai funcționeze." Aici erau 840 de locuri de muncă (foarte mult pentru o zonă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
statură, arborând mereu același modest și ostenit costum bleumarin cu dungulițe gălbui, și vesta traversată de lanțul ceasului-ceapă, cu capac clămpănitor, Simenschy a fost singurul profesor care își ținea cursurile fără nici o foaie de hârtie în față. Împreună cu dascălul nostru izbuteam uimitoare călătorii în împărăția sunetelor, înțelegând etimologii ciudate, descoperind legături și filiații sonore între spații geografice extreme, urmărind traseul sinuos al evoluției cuvântului și, mai ales, intuind raportul dintre efemeritatea alcătuirilor politice și temeinicia statornică a limbii. Nu citiți niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tot odată, îndemnat profesorul "dacă ați avea trei existențe, tot n-ați avea timp să le citiți pe toate cele foarte bune". Capacul argintat al ceasului de buzunar avea să-l închidă definitiv în 1969. În același an s-a izbutit, la Iași, înființarea Editurii "Junimea". Una dintre primele griji ale fostului său student a fost tipărirea monumentalului "Dicționar al înțelepciunii", la care Simenschy trudise 56 de ani, adunând și ordonând tematic 6000 de cugetări, din 14 limbi, unele de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
creionul, multe pagini urmând a fi reconstituite după ciorne greu de descifrat. (A fost necesară și comandarea unor matrițe de linotip speciale, pentru literele bizarelor limbi.) Datorită cercetătorului Cicerone Poghirc și a redactorului Mihail Grădinaru, cartea (1060 de pagini!) am izbutit s-o tipărim în mai multe ediții. Nu fără peripeții. Principala obiecție a Cenzurii: lipsesc (eroare ideologică!) cugetările... marxiste. Am "driblat" Cenzura, introducând în Prefață fraza (mincinoasă) "cartea este neterminată: autorul intenționa să aducă lucrarea până la gândirea secolului XX" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Și-i de-a dreptul amuzant să urmărești, la puținele târguri de carte, reacții surprinse nu numai din partea publicului "de rând", ci și ale scriitorilor uimiți de isprăvile confraților: "asta, când a mai apărut?" Numeri pe degete editurile care au izbutit să-și construiască sistem propriu de difuzare nici acesta a-toate-acoperitor, fiindcă orașele mici (nu mai vorbim despre sate!) rămân pe dinafară. Dar dacă n-ai cum avea sub ochi, fizic, ansamblul producției editoriale românești, barem să te poți informa în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ai cum avea sub ochi, fizic, ansamblul producției editoriale românești, barem să te poți informa în legătură cu noutățile trimisă în cutare librărie de peste munți, pe care, apoi, să le poți comanda printr-un sistem oarecare. Asociațiile profesionale ale editorilor n-au izbutit să înființeze o publicație mai mult decât necesară, de tipul fostei reviste "Cărți noi", așa că informarea în domeniu a rămas și acum tot sub semnul hazardului. Amintita Consfătuire a intelectualilor de la sate (cei mai interesați, fiindcă ruralul românesc aproape că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ca vântul prin lanul de grâu, până la capătul capătului... Lynotipele n-au detronat cu totul culegerea manuală, mai ales la gazete, ori la afișe, unde jocul de caractere și giumbușlucurile de paginație obligau întoarcerea la "regală". Am cunoscut zețari care izbuteau să înfiripe manual rândul fără a privi o clipă casetele "regalei", sau, și mai spectaculos ",împărțeau" pagina trasă citind ziarul. Alt ziar! Pipăiau floarea literei cu buricele degetelor și-o aruncau orbește... fix în despărțitura cuvenită! Recorduri de care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
care vrei și lasă-mă în pace!" Toate trec... din perspectiva colecției EMINESCIANA Î n 1977, când a fost lansată, la Iași, (în colecția "Eminesciana" a Editurii "Junimea") cartea lui Alain Guillermou "Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu", s-a izbutit (cu greu!) să se obțină participarea directă a autorului. Franțuzul a înhățat opul (600 pagini) și, încă în mașina ce-l aducea de la gară, a început să caute un anume capitol. M-am făcut mic-mititel știam că nu-l va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
autorului. Franțuzul a înhățat opul (600 pagini) și, încă în mașina ce-l aducea de la gară, a început să caute un anume capitol. M-am făcut mic-mititel știam că nu-l va găsi. Toate argumentele și stăruințele editorilor n-au izbutit să înduplece cenzura și din carte lipseau paginile dedicate Doinei. Guillermou a cerut să fie dus înapoi la gară: se va întoarce în Franța. Noroc că, în noaptea aceea, nu mai pleca nici un tren spre București! A doua zi, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Liceu, o mică dughenuță"), pe care l-a implorat să intervină pe lângă amicul său junimist Burlă, directorul școlii. Burlă a pufnit: "Nu se poate! Cu note mai mici de 7, nu se poate!" "Ei, lasă..." și-a început pledoaria Eminescu, izbutind, în cele din urmă, să obțină aprobarea exigentului director. Așa a ajuns în sala teatrului viitoarea vedetă a Naționalului ieșean... Tot pe tema Eminescu-teatru, o relatare întristătoare. Începe spectacolul. Instalat în rândul I, poetul nu dă nici o importanță reprezentației. Răsfoiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
neamului" (nu sună antonescian?), ziua națională a României urmând să fie mutată pe 15 ianuarie! Deci, ori ucidere, ori sanctificare! Imparțiali, românii noștri! * F ormidabil spectacolul nașterii limbii române literare! Numai citind textele gazetelor de atunci poți realiza saltul spectaculos izbutit prin strădania mirifică a lui Eminescu (ziditor de limbă; îi dădea cărămizile la mână calfa Creangă)! Doar punând alături un text din primele gazete cu oricare filă eminesciană a aceluiași moment se poate desluși contribuția decisivă a "Luceafărului" (contemporan, câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]