10,381 matches
-
Jim strînse dureros din dinți, hotărînd să lase lagărul În urmă. Își aminti de rezervele de alimente din magaziile din Nantao. Era important să rămînă În fruntea convoiului și, dacă va fi posibil, să se facă plăcut celor doi soldați japonezi de lîngă mașina oficială. Jim se gîndea la toate astea cînd o siluetă aproape goală, cu niște pantaloni zdrențăroși și o pereche de saboți de lemn, Îl ajunse din urmă. — Jim... m-am gîndit că o să te găsesc aici. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de el. Cred că ți se pare ciudat să fii afară. — Acum nu mi se mai pare. Jim se uită cu precauție la cîmpurile deschise, perspectivele nesfîrșite fiind Întrerupte doar de movilele funerare și canalele ascunse. Era ca și cum acei soldați japonezi plictisiți ar fi oprit timpul În loc. — Domnule Maxted, credeți că Shanghai-ul s-a schimbat? Un zîmbet șters, aprins de amintirea unor zile mai fericite, străbătu chipul domnului Maxted. — Jim, Shanghai-ul nu se va schimba niciodată. Nu te Îngrijora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bordura de iarbă, zăcea cilindrul cenușiu al unui rezervor de Mustang. Căutînd o cale de a-l părăsi pe domnul Maxted, Jim era gata să traverseze șoseaua cînd o izbucnire de fum fierbinte ieși din țeava de eșapament a mașinii japoneze. Sergentul japonez se ridică În picioare pe scaunul din față, făcîndu-le semne tuturor să meargă mai departe. Soldați Înarmați Înaintau pe șosea de ambele părți ale coloanei, strigînd la prizonieri. Se auzea un bocănit de saboți, de parcă sute de pachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iarbă, zăcea cilindrul cenușiu al unui rezervor de Mustang. Căutînd o cale de a-l părăsi pe domnul Maxted, Jim era gata să traverseze șoseaua cînd o izbucnire de fum fierbinte ieși din țeava de eșapament a mașinii japoneze. Sergentul japonez se ridică În picioare pe scaunul din față, făcîndu-le semne tuturor să meargă mai departe. Soldați Înarmați Înaintau pe șosea de ambele părți ale coloanei, strigînd la prizonieri. Se auzea un bocănit de saboți, de parcă sute de pachete de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de saboți, de parcă sute de pachete de cărți de lemn erau amestecate și Împărțite. Jim făcu un pas Înainte, ținînd cutia de lemn În mînă, iar pantofii Îi străluceau În soarele fierbinte de pe Yangtze. Făcu semn cu mîna către sergentul japonez și o porni hotărît pe drumul de țară, privind țintă spre fațadele galbene ale clădirilor cu apartamente din concesiunea franceză, care se ridicau ca un miraj din canale și orezării. Ghidîndu-se după roiul de muște care dansa deasupra capetelor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
firmele de neon stinse - Shell, Caltex, Soccony Vacuum, Philco - fantome trezite ale marilor companii internaționale care dormiseră pe durata războiului. La vreo opt sute de metri mai spre vest se Întindea principala șosea spre Shanghai, Încă aglomerată de convoaie de camioane japoneze și artilerie de cîmp care se Îndreptau spre oraș. Zgomotul chinuit al motoarelor lor străbătea Întinderile nepăsătoare. Jim mergea În fruntea convoiului Încercînd să-i asculte pe bărbații și pe femeile din spatele lui. Tot ce putea auzi era răsuflarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umed. Doar oprirea prelungită la un punct de control de-a lungul canalului Îl salvă să nu trebuiască să i se alăture domnului Maxted. Ajunseseră la un canal industrial, care mergea spre vest, de la rîu pînă la Soochow. Doi soldați japonezi tineri, uitați de război, păzeau amplasamentul cu saci de nisip lîngă podul de lemn. Fețele lor erau la fel de trase ca și cele ale prizonierilor, ai căror saboți se tîrau peste scîndurile crăpate. În timp ce camioanele se strecurau peste lemnele putrede, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ultimul dintre cele trei camioane, clătinîndu-se nesigur Între pacienții care zăceau pe tărgile lor. Jim se gîndi la lecțiile de latină, Întîrziate deja cu o săptămînă, dar doctorul Ransome era la depărtare de o sută de metri. Urmăriți de soldații japonezi de pe șoseaua situată mai la Înălțime, mulți oameni coborîră la marginea apei. Își umplură gamelele, și sorbeau din ele stînd pe mal. Jim era precaut cu apa, amintindu-și de apele negre din Nantao și de sutele de litri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În subsolul magazinului universal al Sincere Company. Doamna Philips Îi ținu mîna Încercînd să-l Îmbărbăteze. Încă privind spre cer, zise: — Acum mergem la Nantao, apoi ne vor duce În altă parte... — Nu... rațiile noastre... Jim se Întoarse spre paznicii japonezi. Cele trei camioane trecuseră podul, și Îl putea vedea pe doctorul Ransome mișcîndu-se printre pacienți cu un copil mic În brațe. Plînsetele acestuia răsunau În lumina orbitoare a soarelui. Sutele de prizonieri ședeau În lumina febrilă, ca figurile din tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era de fapt moartă, dar bătrîna misionară adormise. Jim Îi studie ochii spălăciți și gura deschisă ce dezvăluia o placă dentară crăpată. — Doamnă Philips, nu trebuie să ne mai Îngrijorăm. Faruri străluciră În praf. Mașina jandarmeriei venea pe drum. Soldații japonezi coborîră pe mal, făcînd semne cu puștile și cerîndu-le prizonierilor să se ridice. Camioanele de la coada coloanei porniseră motoarele. Bărbații și femeile se cățăraseră pe mal, cu copiii și valizele În mînă. Alții rămaseră În iarba bătătorită, nevoind să părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Philips, iar zgomotul bombelor și vocile femeilor britanice păreau foarte departe. Se uita fix la firele de iarbă, Încercînd să calculeze viteza cu care creșteau - vreo trei milimetri pe zi, o milionime de metru pe oră...? Atunci văzu un soldat japonez stînd În iarbă lîngă el. Toți prizonierii, În afară de cei o sută care rămăseseră pe mal, se ridicaseră și formau un convoi În urma mașinii oficiale. În jurul lui Jim, cîțiva oameni zăceau liniștiți. Doamna Philips Își apucă valiza de nuiele, iar femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui Jim, cîțiva oameni zăceau liniștiți. Doamna Philips Își apucă valiza de nuiele, iar femeia din Blocul D gemu cînd soțul ei o apăsă cu mîinile pe umeri. Boabe de orez erau prinse de firele de păr din jurul buzelor soldatului japonez. Expresia lui era una pe care Jim o mai văzuse la centrul de detenție din Shanghai, dar, pentru prima oară, nu era Îngrijorat. Va rămîne aici lîngă apa liniștită și o va ajuta pe doamna Philips să-l caute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu era Îngrijorat. Va rămîne aici lîngă apa liniștită și o va ajuta pe doamna Philips să-l caute pe Dumnezeu. Haide, Jim! Te așteptăm! O siluetă costelivă apăru clătinîndu-se pe mal. Domnul Maxted se Înclină și zîmbi către soldatul japonez, de parcă ar fi fost bucuros că-l recunoaște. Se prăbuși În iarbă și Îl trase pe Jim de umăr. — Băiat bun, Jim. Mergem la Nantao. — Ne duc În altă parte, domnule Maxted. S-ar putea să rămîn aici cu doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ar putea să rămîn aici cu doamna Philips. Cred că doamna Philips vrea să se odihnească. Ne țin rațiile la Nantao, Jim. Avem nevoie de tine ca să ne arăți drumul. Trăgîndu-și pantalonii, domnul Maxted se Înclină din nou spre soldatul japonez și Îl ajută pe Jim să se ridice În picioare. Coloana se tîrÎ Înainte, urmînd mașina oficială. Jim se uită Înapoi la cei circa o sută de prizonieri lăsați acolo pe mal. În timp ce soldatul Își lingea boabele de orez de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rulate. Doctorul Ransome stătea În ultimul camion, cu picioarele ascunse printre trupurile Înghesuite. Văzîndu-l pe Jim, apucă bara laterală a camionului. — Maxted...! Hai, Jim! Lasă lada! — Războiul s-a terminat, doctore Ransome. Jim Îi urmări pe cei treizeci de soldați japonezi care veneau În urma convoiului. Cu puștile aruncate pe umăr, mergeau Într-un ritm lent. Îi aminteau lui Jim de prietenii tatălui său care se Întorceau de la o vînătoare În Hungjao Înainte de război. Nori de praf alb se ridicau În urma camioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de lemn. Jim se balansă pe șina de fier și se uită prin aerul serii la depozitele de cărămidă de lîngă chei. Un dig de ciment traversa rîul pînă la un far distrus. Prin binoclurile lor, un grup de soldați japonezi examinau carcasa fumegîndă a unui vas carbonifer, care fusese lovit de bombardierele americane și stătea pe un banc de nisip În centrul curentului. Ars de explozie, avea puntea la fel de neagră ca și catargele și depozitele de cărbuni. La un kilometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lîngă domnul Maxted, printre trupurilor Înghesuite unele de altele sub lumina Înserării. Foamea Îl amorțea. Își supse Încheieturile degetelor, mulțumit chiar și de gustul puroiului lui, apoi rupse tulpini de plante de pe marginea drumului și mestecă frunzele acide. Un caporal japonez Îi escorta pe doctorul Ransome și pe doamna Pearce spre docuri. Debarcaderele și depozitele, care de la distanță păruseră intacte, fuseseră bombardate și erau aproape o grămadă de moloz. Fluxul clătina carcasele ruginite a două torpiloare trase lîngă digul de ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe doamna Pearce spre docuri. Debarcaderele și depozitele, care de la distanță păruseră intacte, fuseseră bombardate și erau aproape o grămadă de moloz. Fluxul clătina carcasele ruginite a două torpiloare trase lîngă digul de ciment și purta de colo-colo cadavrele marinarilor japonezi care zăceau printre trestii, la cincizeci de metri de locul unde se ghemuise Jim. Plini de hotărîre, mai mulți prizonieri britanici coborîră malul și băură apă. O femeie istovită Își ținea copilul ca o mamă chineză, apucîndu-l din dosul genunchilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
asupra lor. — Domnule Maxted, vreți să se termine războiul? Trebuie să se termine În curînd. — Aproape că s-a terminat. GÎndește-te la mama și la tatăl tău, Jim. Războiul s-a terminat. — Dar, domnule Maxted, cînd va Începe următorul...? Soldații japonezi mergeau de-a lungul căii ferate, urmați de doctorul Ransome și de doamna Pearce. Caporalii strigau unul la altul, vocile lor bubuind de-a lungul șinelor. Cădea o ploaie măruntă și paznicii care așteptau lîngă camioane Își puseseră pelerinele. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tunel de beton care ducea În arena Întunecată. Cu gradenele curbate, Îi amintea lui Jim de centrul de detenție din Shanghai, toate primejdiile care ar fi putut să zacă acolo fiind amplificate de o sută de ori de război. Soldații japonezi formară un cordon În jurul pistei de alergări. Ploaia picura de pe glugile lor. Deja primii prizonieri ședeau pe iarba udă. Domnul Maxted se prăbușise la picioarele lui Jim de parcă ar fi fost eliberat dintr-un harnașament. Jim se așeză pe vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din tunel și se opriră pe pista de zgură. Doctorul Ransome păși peste pacienții săi și coborî prin spate. Doamna Pearce se dădu jos din cabina celui de-al doilea camion, lăsîndu-i pe soțul și pe fiul ei lîngă șoferul japonez. Prin ploaie, Jim Îl putu auzi pe doctorul Ransome discutînd cu japonezii În contradictoriu. Ascuns sub pelerină, sergentul de jandarmi se uita la el indiferent, apoi aprinse o țigară și plecă spre gradene, unde se așeză În primul rînd, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Faptul că Își Împinsese lada de lemn În rîu fusese un gest sentimental, dar fără sens, prima lui faptă de adult. Ar fi putut să facă schimbări cu lucrurile lui, ca să obțină ceva de mîncare pentru domnul Maxted. CÎțiva soldați japonezi erau catolici și citeau slujba În latină. Unul dintre paznici, cu pelerina lui muiată de ploaie, poate că ar fi apreciat manualul lui, iar Jim ar fi putut aranja să-l Învețe latina. Dar domnul Maxted dormea liniștit. O respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fulgerele bruște care scoteau la iveală șobolanii prinși În centrul terenului de tenis și la marginile piscinei. Vera era de părere că Dumnezeu face fotografii cu păcatele Shanghai-ului. Strălucirea fără zgomot a raidurilor de noapte, undeva printre bazele navale japoneze de la gurile rîului Yangtze, arunca o sclipire umedă pe brațele și picioarele lui Jim, ca o amintire a acelui praf fin pe care Îl văzuse cînd ajutase la construirea pistei de aterizare de pe aeroportul Lunghua. Știa că era treaz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apoi Întinse mîna sub scobitura de sub coastele lui și Încercă să-i maseze inima. Ar fi fost păcat ca domnul Maxted să moară tocmai acum, cînd Studebacker-ul venise să-l ducă Înapoi la cluburile de noapte din Shanghai. Totuși, soldații japonezi stăteau pe băncile de ciment de lîngă tunelul de la intrare, sorbind ceai lîngă o sobiță de cărbuni. Fumul se risipea Între camioanele sanitare. Doi soldați tineri Îi dădeau găleți cu apă doctorului Ransome, care le lua plictisit, dar trupele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uleioase și cenușa unor mici focuri, bucăți de pînză de cort și de lăzi de lemn. Erau, fără Îndoială, rămășițe omenești, pete de sînge și excremente, din care se hrăneau mii de muște. Motorul unui camion-sanitar porni cu zgomot. Soldații japonezi coborîseră de pe trepte și se așezau În formație de marș. Paznicii se urcară cîte doi prin partea din spate a camionului, cu măști de pînză pe fețe. Ajutat de trei prizonieri englezi, doctorul Ransome Îi dădea jos pe aceia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]