5,277 matches
-
este etichetat adesea ca muzician de blues-rock, cum ar fi Stevie Ray Vaughan și Double Trouble. Vaughan, un chitarist de blues din Texas, a utilizat în combinașie rockul și bluesul. Ray Charles, care a ănregistrat gospel și blues cu influențe jazz, a creat ceea ce ulterior va devein cunoscut ca muzica soul. Fuzionînd două genuri, Charles a inițiat stilul country soul, cel mai bine cunoscut pe albumul său de reper "Modern Sounds in Country and Western Music", influențînd eforturi similare ale artiștilor
Fusion () [Corola-website/Science/327658_a_328987]
-
Franco-Arabică cu influențe din Orientul Mijlociu a muzicianului Aldo. Muzica Franco-Arabică folosește un amestec de stiluri arabe și occidentale, de la rock la pop, și de la stilurilor Euro la muzică populară. Jie Ma combină instrumente tradiționale chinezești (Pipa și Ruan) și compoziții jazz occidentale. Muzica fusion ca gen a lărgit definițiile de muzică jazz, rock și pop. Herbie Hancock a fuzionat jazzul, funkul, rockul, și tonuri fine pentru a realiza un sunet nou, mai circular și mai cult pentru formațoa sa. Vezi albumele
Fusion () [Corola-website/Science/327658_a_328987]
-
un amestec de stiluri arabe și occidentale, de la rock la pop, și de la stilurilor Euro la muzică populară. Jie Ma combină instrumente tradiționale chinezești (Pipa și Ruan) și compoziții jazz occidentale. Muzica fusion ca gen a lărgit definițiile de muzică jazz, rock și pop. Herbie Hancock a fuzionat jazzul, funkul, rockul, și tonuri fine pentru a realiza un sunet nou, mai circular și mai cult pentru formațoa sa. Vezi albumele "Head Hunters" sau "Thrust". Aceste sunete, în general, au constat dintr-
Fusion () [Corola-website/Science/327658_a_328987]
-
rock la pop, și de la stilurilor Euro la muzică populară. Jie Ma combină instrumente tradiționale chinezești (Pipa și Ruan) și compoziții jazz occidentale. Muzica fusion ca gen a lărgit definițiile de muzică jazz, rock și pop. Herbie Hancock a fuzionat jazzul, funkul, rockul, și tonuri fine pentru a realiza un sunet nou, mai circular și mai cult pentru formațoa sa. Vezi albumele "Head Hunters" sau "Thrust". Aceste sunete, în general, au constat dintr-o secțiune standard de ritm: bas, tobe, și
Fusion () [Corola-website/Science/327658_a_328987]
-
de artiști din diferite genuri, cum ar fi spre exemplu, instrumentaliștii folk John Fahey și Leo Kottke, minimaliștii de muzică clasică Terry Riley, Steve Reich, și Philip Glass, interpreții la sintetizator de la Pink Floyd și Brian Eno, și artiștii de jazz impresionist Keith Jarrett, Paul Horn(începînd cu albumul "Inside" din 1968 ) și Pat Metheny. În anii 1970 au fost întroduse multe stiluri și combinații de electronică experimentală și muzică acustică New Age, incluzînd muzică din Asia, cum ar fi Kitaro
Muzică New Age () [Corola-website/Science/327698_a_329027]
-
început să prezinte un interes crescut față de gen, achiziționînd unele case de discuri New Age deja existente, cum ar fi “Living Music” a lui Paul Winter și semnînd cu artiști New Age, cum ar fi Kitaro și artistul de crossover jazz, Pat Metheny, ambele semnate de Geffen. De ziua Sf. Valentin, în 1987, fostul post de radio de muzică rock, KMET, din Los Angeles, s-a schimbat într-un format full-time de muzică New Age, cu noile scrisori de apel KTWV
Muzică New Age () [Corola-website/Science/327698_a_329027]
-
muzică clasică, variind de la pian, chitară acustică, flaut sau harpă pînă la instrumentele muzicale electronice, sau din instrumente Orientale, cum ar fi sitar, tabla, și tamboura. Există o suprapunere semnificativă a sectoarelor de muzică New Age, muzica ambient, muzică clasică, jazz, electronica, world music, chill-out, muzica cosmică și altele. De obicei, sunt două definiții asociate cu genul New Age: Între 1968 și 1973, muzicieni germani, cum ar fi Edgar Froese (fondatorul Tangerine Dream), Holger Czukay (unul dintre fondatorii Can și un
Muzică New Age () [Corola-website/Science/327698_a_329027]
-
fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Copia standard a fost finalizată la 11 decembrie 1976. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 2.491.000 lei. Coloana sonoră conține piese muzicale interpretate de Orchestra de jazz a Radioteleviziunii Române dirijată de Sile Dinicu. Filmul "Roșcovanul" a fost vizionat de 3.315.499 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data
Roșcovanul (film) () [Corola-website/Science/327039_a_328368]
-
este titlul albumului compsus de muzicianul American de jazz, Miles Davis, ce a fost lansat pe 30 Iulie, 1969, la casa de discuri Columbia Records. Produs de Teo Macero, album-ul a fost înregistrat într-o singură ședință, pe data de 18 Februarie, 1969 la Studioul CBS 30th Street
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
jurnaliștii de muzică, drept prima lucrare fusion a lui Davis, urmată de o schimbare stilistică față de gen în lucrările sale precedente și concertele live Albumul a fost însă primit de controverse între criticii de muzică, în particular cei de muzică jazz și rock, care erau împărțiți în reacțiile lor față de structura muzicală experimentale și abordarea electrinică. De la recepția sa inițială, albulum a fost privit de către fani și critici, drept unul dintre cele mai grandioase și inluente lucrări. În 2001, Columbia Legacy
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
a ajuns în top. În timp ce albumul se prezenta comercial mai bine decât alte lucrări a lui Davis, reacția criticilor asupra albumului era împărțită. Încorporarea sa de instrumentație electronică și structură experimentală au fost surse de controverse extreme printer criticii de jazz. Conform "The New Rolling Stone Album Guide"(2004), procesul de înregistrare a lui Davis și editarea de studio a producătorului Teo Macero de înregistrări individuale în piese separate pentru album "părea aproape eretică după standardele jazz ". În cartea sa"Running
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
extreme printer criticii de jazz. Conform "The New Rolling Stone Album Guide"(2004), procesul de înregistrare a lui Davis și editarea de studio a producătorului Teo Macero de înregistrări individuale în piese separate pentru album "părea aproape eretică după standardele jazz ". În cartea sa"Running the Voodoo Down: The Electric Music of Miles Davis", Phil Freeman scrie că criticii de rock și jazz din timpul lansării albumului era înclinată înspre genurile lor respective, scriind "Criticii de rock au crezut că "In
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
studio a producătorului Teo Macero de înregistrări individuale în piese separate pentru album "părea aproape eretică după standardele jazz ". În cartea sa"Running the Voodoo Down: The Electric Music of Miles Davis", Phil Freeman scrie că criticii de rock și jazz din timpul lansării albumului era înclinată înspre genurile lor respective, scriind "Criticii de rock au crezut că "In a Silent Way" sună precum unul rock, sau cel puțin a crezut Miles s-a legănat în acea direcție, și practic s-
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
înspre genurile lor respective, scriind "Criticii de rock au crezut că "In a Silent Way" sună precum unul rock, sau cel puțin a crezut Miles s-a legănat în acea direcție, și practic s-au stropit cu bucurie. Criticii de jazz, în special cei care nu au prea ascultat mult rock, au crezut deasemenea că sună precum unul rock, și astfel ei au reacțional mai puțin favorabil". Freeman continuă prin a exprima că ambele reacții au fost "înrădăcinate, cel puțin parțial
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
în paranoia critică despre locul său în lume", scriind că critica rock era în faza sa timpurie de existeță și și asemenea critici au găsit "reasigurarea" în a vedea albumul drept drept unul cu elemente rock psichedelice, în timp ce criticii de jazz critic s-au simțit "trădați" în mijlocul descreșterii popularității genului la acea perioadă. Cu toate că, Freeman a scris că "In a Silent Way" a fost distinct de ambele stiluri, atât de jazz cât și de rock la acel timp, declarând: Într-un
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
drept drept unul cu elemente rock psichedelice, în timp ce criticii de jazz critic s-au simțit "trădați" în mijlocul descreșterii popularității genului la acea perioadă. Cu toate că, Freeman a scris că "In a Silent Way" a fost distinct de ambele stiluri, atât de jazz cât și de rock la acel timp, declarând: Într-un review rave al albumului asupra lansării, scriitorul Lester Bangs, de la "Rolling Stone" descrie albumul "In a Silent Way" drept "un tip de album ce-ți oferă încrederea în viitorul muzicii
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
Într-un review rave al albumului asupra lansării, scriitorul Lester Bangs, de la "Rolling Stone" descrie albumul "In a Silent Way" drept "un tip de album ce-ți oferă încrederea în viitorul muzicii. Nu e rock & roll, dar nici stereotipat de jazz. Pe neașteptate, el datorează aproape la fel de mult tehnicilor dezvoltate de improvizatorii de rock în ultimii patru ani cât fundalului de jazz ale lui Davis. E parte a noii muzici transcendentale ce spală din cale ca un șuvoi de apă categoriile
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
un tip de album ce-ți oferă încrederea în viitorul muzicii. Nu e rock & roll, dar nici stereotipat de jazz. Pe neașteptate, el datorează aproape la fel de mult tehnicilor dezvoltate de improvizatorii de rock în ultimii patru ani cât fundalului de jazz ale lui Davis. E parte a noii muzici transcendentale ce spală din cale ca un șuvoi de apă categoriile și, în timp ce folosește mijloacele musicale din toate stilurile și culturile, e definit în mare parte de sentimental profund și originalitatea neafectată
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
stilurile și culturile, e definit în mare parte de sentimental profund și originalitatea neafectată ". "Bitches Brew" următorul album fusion al lui Davis, i-a arătat să se miște și mai departe în zona ce stă între genurile de rock și jazz. Întunecata, și fracturata disonanță a "Bitches Brew" în sfârșit dovedește a fi instrumentală în succesul său; depășind cu mult în vânzări "In a Silent Way". De la recepția sa inițială, "In a Silent Way" a fost privit de fani și critici
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
PopMatters consideră că editarea de studio pentru album a producătorul Teo Macero l-a ajutat pe Davis să "îmbrățișeze mariajul muzicii și tehnologiei". În legătură cu semnificația sa muzicală, O'Brien scrie că "In a Silent Way""transcende etichetările ", scriind " Nu e nici jazz nici rock. Nu e nici ce v-a deveni eventual cunoscut ca fusion. E ceva cu totul diferit, ceva universal. E o renunțare frumoasă în sunetele acestui album, de parcă Davis de bună a eliberat ceea ce venise înainte, în anii săi
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
acestui album, de parcă Davis de bună a eliberat ceea ce venise înainte, în anii săi de mai înainte alături de Charlie Parker, cu John Coltrane și Cannonball Adderley, a lucrărilor din perioada timpurie a anilor ‘60, și îmbrățișează viitorul, nu numai a jazz-ului, ci a muzicii însăși". Scriitorul Nick Southall de la Stylus Magazine a numit albumul "etern" și scrie despre infuența sa asupra muzicii, declarând "Modelele proaspete de construcție muzicii ce e prezentată ca revoluționist în comunitatea jazz, frumusețea diafana și schimbătoarea
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
viitorul, nu numai a jazz-ului, ci a muzicii însăși". Scriitorul Nick Southall de la Stylus Magazine a numit albumul "etern" și scrie despre infuența sa asupra muzicii, declarând "Modelele proaspete de construcție muzicii ce e prezentată ca revoluționist în comunitatea jazz, frumusețea diafana și schimbătoarea a muzicii ce o conține în sine, a rămas admirabilă și minunată, ecourile sale sunt auzite în ultimii 30 de ani, atingând muzica dance, electronica, rock-ul, pop-ul, toată muzica". "The Penguin Guide to Jazz
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
Kimberly Haas și John Diliberto, un jurnalist de muzică ale cărui lucrări au apărut în "Billboard", "Pulse", "Jazziz", "Down Beat", "Musician", și "Amazon.com". El de asemenea a produs documentarii câștigătoare ale premiilor Peabody Award pentru postul Național Public Radio, Jazz Profiles. Haas și Diliberto au produs anterior seria de documentarii "Totally Wired" (1982-1989), câștigătoare a premiilor Columbia University Major Armstrong Award, Ohio State Award, și Național Federation of Community Broadcaster Award. Ambii, atât Haas cât și Diliberto și-au început
Echoes (emisiune radio) () [Corola-website/Science/327211_a_328540]
-
creat din piese segue mixate a unui număr variat de artiști. Conținutul musical al fiecărei emisiuni este eclectic și divers și poate cuprinde, pe lângă muzica de bază Ambient, new age și electronică, muzică veche, medievală, clasică contemporană, etnică/world, cool jazz, coloane sonore și ocazional chiar și idiom-uri populare. Durata emisiunii "Ultima Thule" a variat considerabil de-a lungul anilor. Inițial lansată ca o emisiune de 90 de minute, durata sa s-a extins progresiv la 2 și apoi 3
Ultima Thule Ambient Music () [Corola-website/Science/327302_a_328631]
-
și primul joc, "ZZT". După lansarea acestuia și-a schimbat denumirea în Epic MegaGames și a lansat mai multe jocuri populare sub forma shareware, incluzând "Overkill", "Epic Pinball", "Brix", "Jill of the Jungle", "Kiloblaster", "Xargon", "Solar Winds", "Ken's Labyrinth", "Jazz Jackrabbit" , "Jazz Jackrabbit 2", și "". Între timp, Epic a mai publicat și vândut jocuri create de dezvoltatori ca Safari Software, XLand's ("Robbo", "Heartlight" și "Electro Man"); și 'Zone 66" al celor de la Renaissance. În 1996, Epic MegaGames a produs
Epic Games () [Corola-website/Science/327345_a_328674]