5,826 matches
-
vreo „faptă“, vreo „realizare“ cât de cât a organizațiilor locale de partid, cum ar fi, de pildă, o cooperativă de producție sau de consum, agricolă sau meșteșugărească etc. Ovreii pe care i-am cunoscut În mahalaua copilăriei mele, tovarăși de joacă, cum și familiile lor, erau toți amabili și con cesivi, nedând prilej de pricini nouă sau părinților. Nu cum am Întâlnit, mai acum vreo zece ani, pe acel ovrei agresiv din administrația ziarului Curentul, care m-a apostrofat și molestat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cercetează și pe urmă îi trage într-un colț pe părinții mei și le vorbește murmurat, atent să nu aud eu. Dar nu știu cum se face că eu aud totul, perfect, parc-aș fi omul acela din Arad: Nu e de joacă, trebuie să-l internăm imediat, zice doctorul Tomescu și în vremea asta mă încearcă o durere de cap atât de chinuitoare ca și cum cineva mi-ar bate un cui cu barosul drept în creier. Cheamă salvarea, mă duc la spital. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
jos. Tovarășul Cameniță s-a apropiat de ea și i-a făcut vânt, mama a început să se balanseze parcă ar fi fost un sac cu nisip. -Recunoaște, bă, femeie, i-a cerut el pe ton mai degrabă molcom, în joacă. Mama tăcea, ca și cum uitase să vorbească. Forțându-se să nu arate că de fapt muierea îndărătnică îl scosese din sărite, tovarășul Cameniță a continuat să o împingă pe mama încoace și-ncolo, iar când ajungea în dreptul lui o izbea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se repeadă la frigiderul din hol, unde găsesc tot ce poftesc: Ionel - băuturi carbogazoase cu tartrazină, Andreea - marțipan cu azorubină și fursecuri cu eritrozină, iar Angeluța - gumă de mestecat cu manitol și acesulfan-K. Spre seară însă, după ce se satură de joacă și-i ia foamea, Ionel, Andreea și Angeluța sunt în stare să mănânce tot ce găsesc pe masă. Chiar și pâinea neagră garantată fără E-uri pe care turcul din colțul străzii o coace la un cuptor cu lemne, astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să vadă cum oamenii, după ce au trecut prin toate etapele alienării capitaliste și după ce s-au văzut pe ei Înșiși ca pe animale de povară Înhămate la jugul exploatatorului, și-au redescoperit calea și au Învățat din nou ce Înseamnă joaca. Acum, În Cuba, a munci capătă un Înțeles nou și se face cu o nouă bucurie.“ Totuși, În martie 1952, Che scria doar „vom vedea“. Lecțiile aspre continuau În capitolul „Chuquicamata“, numit astfel după numele orașului minier care arăta „ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
O duc eu și o depun la secre tariat chiar astăzi... Iar examenul de admitere pentru regie film va fi poimâine după-masă, așa că mâine aveți timp să pregătiți și o poezie... — și asta e tot? — Tot! Încă o ocazie de joacă... A doua zi am învățat pe de rost două poezii, cele mai scurte pe care le aveam la îndemână, amândouă de Walt Whitman: Curgeți stropi și Lacrimi în traducerea lui Al. Busuioceanu... De fapt - proză ritmată mai mult decât poezie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
inimii“. În The Women in the Window, filmul apăsător al lui Fritz Lang, se spune: „Omul ajunge în situații la care cu câteva minute înainte nici nu s-ar fi gândit“. Eu însă mă gândisem, și anume la faptul că joaca asta cu turnatul plumbului mi-ar putea dezvălui ceva la care nici nu vreau să mă gândesc. Regele m-a urmat ca reflex al unor lucruri niciodată de deslușit pentru mine, mai întâi de la sat la oraș, apoi din România
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
atunci la fel de bine mai poți lua asupra ta povara altor câteva. Căci Dumnezeu tot mă va cerne prin sita Lui și dacă frec podeaua temeinic. și dacă mă cerne, barem până una-alta să câștig și eu ceva timp pentru joaca mea. Eram încredințată că această Cheie a cerului știe să vorbească. și că greșelile de peste zi i le vestește seara Domnului, atunci când aerul ținutului devenea la fel de negru ca ea. Că, atuncicând cerul coboară negru pe pământ, Cheia face fel de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bate palmele una de alta; frecam alternativ când o mână când cealaltă pentru a pune sângele în circulație. Cu degetele înghețate plângeam de durere și continuam această activitate diabolică și monstruoasă, pe lângă care adunarea tizicului, vara, mi se părea o joacă de copil agreabilă și plină de surprize minunate. Copilăria... Care copilărie?? Ajunși acasă, lăsam sacii la locul lor, iar mama îmi punea într-un vas apă rece în care introduceam ambele mâini pentru a îndepărta durerea groaznică ce-mi străbătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe urma acelorași pași pe care-i făcuse Mircea cu atâta efort la venire. După rația de pâine și ulei consumată la moară, eram cu toții ceva mai vioi; până și Leu parcă ar fi avut chef de glume și de joacă. Băieți, nu ne-a spus morarul-șef că ne va fi mai bine? Uite, parcă dă o geană de soare. Și pășea cu siguranță pe cele patru piciorușe întremate, privind optimist la grupul de copii pe care-l conducea ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
același limbaj: Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Strigătele și chemările în limbajul primatelor, ale strămoșilor noștri, s-a mai prelungit de vreo câteva ori într-un simulacru de dialog practicat în nesfârșita junglă amazoniană, după care a încetat. Tatălui meu numai de joacă nu-i ardea. Oricum, dușul acesta copilăresc a mai atenuat din asperitățile colțuroase, jignitoare și nedrepte proferate cu câteva minute înainte de niște oameni cu ochelari de cal. I-a mai răcorit nițel sufletul. A coborât din ospitalierul dud, mulțumindu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-un copil care nici măcar nu urma cursurile grădiniței? Ce responsabilitate uriașă apăsa pe umerii ei firavi! Riscul asumat de mama era pe muchie de cuțit. Ar fi fost suficient ca surioara mea, ieșind în curte, să se ia cu joaca, apoi, atrasă de mirajul necunoscutului, al primelor descoperiri din viața ei de copil, s-o apuce de-a lungul uliței, mergând în neștire și uitând de bebeluș. Ce s-ar fi întâmplat? Nou-născutul ar fi orăcăit până la epuizare și, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a farmecului. În popas pe acoperișul vârstei, Antoaneta Ralian acceptă să-și aducă aminte cum a fost. Dacă nu pentru un volum de memorii, măcar pentru cu riozitatea mereu trează care ne însoțește între bările. RADU PARASCHIVESCU „Numai profesor de joacă n-am avut“ RADU PARASCHIVESCU Profit, iată, și eu de faptul că încă sunteți pe lume, șarmantă doamnă Ralian. Încep așa fiindcă, într-un interviu luat cu doi-trei ani în urmă de un tânăr jurnalist și blogger, Constantin Piștea, v-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
am avut profesori de engleză, franceză și germană, o profesoară exasperantă de pian și un profesor de dans, ca să mă mișc grațios. În afară de limbile străine, nimic nu s-a lipit de mine. Eram un antitalent desăvârșit. Numai un profesor de joacă, de comunicare cu alți copii n-am avut. Mă jucam întotdeauna de una singură, așa că am ajuns la un fel de onanie spirituală, să-i spunem. R.P. A existat totuși, în acest șotron comportamental, o rigoare supremă? A.R. Cum
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai veni să mă ia. Pe de altă parte, nu cunoșteam limba, nu puteam comunica, nu știam să mă joc cu ceilalți copii, ba chiar mă speriau țipetele și zbenguielile lor - am mai vorbit de onania mea spiri tuală în ceea ce privește joaca. Totul îmi era străin, totul era amenințător. Plângeam toată dimineața, mă scăldam în plâns, ceea ce mă făcea antipatică și îngrijitoarelor, și copiilor. O scenă mi-a rămas în amin tire. Mi s-a dat într-o zi o minge uriașă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
acolo, departe, câteva picături din sânul Iunonei ajunse în cer pe când îl alăpta pe Hercule? Dormeam liniștit. Atunci de unde naiba i s-a năzărit să atragă nori de hidrogen și să aspire la catastrofe? Nu știa că nu-i de joacă cu hidrogenul? Ce a enervat-o, ce a exacerbat-o, ce a făcut-o să-și piardă mințile și să cheme spre ea un cataclism la 150 km/s? Unde a văzut ea asemenea practici? Mister. 24: Jacqueline Bergos, 27
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vedere clar și răspicat). Din senin, începu să-mi tremure un picior, neplăcut, irepresibil - să fie o epilepsie? -, și îmi apăru, în loc de Kaminska, Bubi, un copil cu care jucam fotbal pe Poterași, primul pe care-l văzusem căzând, în plină joacă, la pământ, cu spume la gură, eu țipând în jurul lui, foarte speriat; imediat mi-a venit ideea - să-i zic așa! - de a începe să țip și aici, dar sala aplauda mult prea puternic, Kaminska se înclina rostind prea des
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
1, ianuarie 1978) EVERAC Paul „Mânuim armele mortale ale unei mai bune așezări în istorie și în civilizație a acestui popor, răspundem în parte de această dialectică. Teatrul se joacă, e adevărat, dar a-l scrie nu e nicidecum o joacă. Nu suntem numai ai noștri, nici numai ai fanteziei noastre, nici numai ai culturii în genere. Suntem ai Republicii.“ (Teatrul, decembrie 1972) „Toate aceste lucrări, ca și altele, își găsesc justificarea în sentimentul că noi părăsim, prin socialism, modulii constitutivi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un calculator, faianță, butelii de aragaz, găleți cu nisip, butoiașe cu murături, baxuri de apă, lădițe cu fructe, o imprimantă, cărămizi, lampadare, un gard de papură, tablouri, ficuși și leandri, colaci de sârmă, covoare făcute sul, Oana în cârcă, din joacă, până pleacă studentă-n America, mama în brațe când nu se poate mișca. Cum lesne se vede, revoluția română a dezlănțuit în mine energii de nebănuit, iar cărăușitul n-a mai cunoscut, în ceea ce mă privește, nici o limită după 1990
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
oraș, cu cea a copiilor din orașele mari. Pe strada noastră erau peste 30 de copii de vârsta copiilor noștri, nu circulau mașini pe stradă, doar din când în când vreo căruță sau vreun tractor. Toată strada era loc de joacă pentru copii. În asemenea împrejurări, educația se făcea în mod automat, întrucât în familiile celorlalți copii erau valabile aceleași legi de comportare. În perioada când aveam destul spațiu în casă, mă bucuram când copiii veneau cu prietenii la noi. Îmi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de-a luptele greco-romane în fiecare duminică dimineața. Altele își puneau fetele la treabă sau le încuiau în casă, a mea nu mă lăsa să gospodăresc nimic ca „să nu pierd timpul cu prostii“ și mă obliga să ies la joacă și atunci când aș fi vrut să mai stau să citesc. Stârnea admirație și invidii printre gospodinele de la cele două blocuri și reprezenta un model incredibil de incomod. Tot ceea ce mă revolta pe mine, chiar copilă cum eram, o conducea pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
codițe. După clasa a doua îmi amintesc de un amănunt interesant: o verișoară mai mare tocmai terminase clasa a-IV-a unde se învăța Istoria Patriei, iar manualul ajunsese la mine. Iar în acea vară, în timp ce alți copii erau pe stradă la joacă, eu într-o magazie de lemne, citeam despre Traian și Decebal, despre voievozi și domnitori care au luptat pentru țară, citeam fascinat despre ,,Istoria Patriei”. Asta se întâmpla atunci. Și tot atunci încasam niște bătăi ,,sănătoase” de la mama; unele pentru
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
făcut tărăboi; ce căutam eu, un copil, la mașina lui? Bineînțeles că am încasat-o rău, dar nu cred că meritam să fiu pedepsit. Când eram bătuți amândoi, fratele mai mic, Costel își revenea repede și pleca din nou la joacă, dar eu mă ascundeam în spatele casei unde îmi plângeam nefericirea și dura mult până să-mi revin. Mama a fost o femeie aspră și scotea repede nuiaua pentru orice flecușteț. Acest lucru avea să aibă urmări mai târziu; în anii
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
alții. Ce făceam : fumam, beam și chiuleam de la ore. De chiulit, nu chiuleam de la toate, ci doar, zilnic, de la cîte una-două. În timpul ăsta, mergeam pe la blo curile din apropierea liceului să stăm pe băncile din fața scărilor sau la niște locuri de joacă unde erau leagăne și tobogane. și fumam. Atît. Fumam țigară de la țigară - le sudam, adică. în primele zile din clasa a noua eu nu fumam încă, dar chiuleam cu băieții. Ei fumau, eu mă uitam la ei. La un moment
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cînd nenea Dode își dezvelea brațul și și-l încorda. Nenea Dode era un om bun și îi lăsa pe toți să pună mîna pe schijă, să o pipăie, dar mai ales pe el, așa că schija era numai bună pentru joacă. Îi plăcea tare de tot să o simtă cum saltă zglobie, acolo, sub piele, ca și cum ar fi fost ceva viu, dar puternic, și cum îi alunecă precum un animăluț abil printre buricele dege telor. Simțea cum freamătă și deodată zvîc
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]