6,058 matches
-
în Luceafăr la vederea fetei de împărat este, firește, una din amintirile lui Hyperion cel din final, începutul bătăliei cu morile de vânt tipică dorință triunghiulară, în care astrul întrupat în demon ia "castronașul de bărbierit" drept casca lui Mambrin. Luceafărul n-o iubește, de fapt, pe Cătălina, ci pe fata de împărat și de aici lipsa numelui în prima parte a poemului. Este iubirea conform Altuia, prin mediator, ca la Emma Bovary, fulgurație a lecturilor". Contradicția cea mai prielnică întregului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
etnologia lui Eliade, înțelegem că metoda țintește a releva o dimensiune eminesciană deopotrivă românească și universală, căci, critic de doctrină, Theodor Codreanu sugerează prin Eminescu Dialectica stilului (contribuție de tot merituoasă) ceea ce va putea da, în viitor gândirii literare românești. "Luceafărul", nr. 36, 13 septembrie 1988 Mihai CIMPOI Theodor Codreanu: Hyperion și provocarea științei 3 Se pare că Hyperion, determinist incurabil, a rămas înduplecat de Demiurg care i-a dat o adevărată lecție de ce înseamnă lumea. A renunțat, bineînțeles, la provocarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
important în contextul actual al analfabetismului valoric cu dragoste față de poet și față de cultură în genere concepută ca șansă existențială supremă. În ce constă farmecul acestui Poem al Ființei scris eminescian, și nu platonician, kantian sau heideggerian, de Eminescu ? Autorul Luceafărului îl rostește, știind totul despre ea, adică inclusiv faptul că ea, arătându-se omului, se ascunde, că în eul nostru stau pitite mai multe euri și că nu poți cunoaște prea mult dacă nu ai conștiința existenței începuturilor dominate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
imposibilitatea cunoașterii lumii (lucrului în sine), Eminescu crede, însă, în încercare (methexis-ul, participarea lui Platon) în posibilitatea de a cunoaște spiritul universului, care de altfel (zice el) se încearcă în fiecare om. Încercarea se face, între altele, și prin călătorie, Luceafărul fiind acela care, plecând spre începuturile lui, ajunge Hyperion: este drumul de la conștiința individuală (cu aprioriul "inimii") la conștiința impersonală (cu aprioriul "rațiunii"). Deci, participarea eminesciană înseamnă călătorie pură, salt sau cădere. Că Theodor Codreanu are dreptate în această demonstrație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
necunoscută fiindu-i la data scrierii eseului, intervenția acestuia din numărul omagial al revistei lui Andrei Pleșu, "Dilema" 1998); Mircea Scarlat, în Istoria poeziei românești (vol. II, 1984), așază poezia eminesciană în "convenția clasicizantă"; Eugen Negrici, în Resursele populiste ale Luceafărului (din "România literară", nr. 17/1996 ( coboară Luceafărul "la nivelul kitsch-ului", având "o atracție plebee"; Dan C. Mihăilescu (într-o tabletă din revista "Luceafărul"): "cât de "reacționar" este Eminescu, reluând astfel într-un alt context ideea lui Ov.S. Crohmălniceanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar fi cuvenit", aluzie la o eventuală trăsătură de vampirism. Invitându-l pe un consătean și omenindu-l cu o cină copioasă, cu vorbe calde și pline de duh, de îndată ce acesta iese pe poartă, Rebega îi trimite din urmă un "luceafărul mamei lui de golan", punându-i în cârcă fel de fel de păcate. "Nu înțelegeam de ce l-au mai primit în casă și i-au arătat atâta cinstire", rămâne total dezorientat inocentul și visătorul Dimitrie Cristea de perfidia și falsitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
marele înaintaș, dar nu sub raport stilistic, ci valoric. Ambii poeți s-au apropiat, spiritualmente vorbind, de filosofia orientală. În tema dragostei și a morții, Cezar Ivănescu este considerat de criticul piteștean drept cel mai profund poet român de la părintele Luceafărului încoace. Aplecarea spre budism e o trăsătură comună a celor doi mari poeți. Titu Maiorescu a jucat un rol profetic în fixarea lui Eminescu în ipostaza de centru iradiant al canonului literar și al culturii românești în genere (p. 92
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doua a lucrării, intitulată Eminescologie, ordonează recenziile a peste 20 de lucrări din critică eminescologică a ultimelor decenii. Unele texte sunt inedite, iar cele mai multe eseuri și recenziile au fost publicate în reviste de cultură precum "Cronica", "Ateneu", "Convorbiri literare", "Astra", "Luceafărul", "Steaua", "Revista de istorie și teorie literară", "Porto-Franco", "Literatura și arta" (Chișinău), "Sinteze", "Bucovina literară", "Viața românească", "Limba română" (Chișinău) ș.a. Însemnările următoare fac referire doar la câteva eseuri, care dau nota întregii cărți și, de fapt, a întregii eminescologii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o catedră sau la o rubrică își închipuie că pot să taie și să spânzure în lege, deși dacă îi pui să scrie ei înșiși iese ceva jalnic de te iei cu mâinile de cap! Pe scurt: nu mai mutilați Luceafărul sau alte creații atâta timp cat ați rămas la "pe o stâncă neagră", sau ciuguliți din Prévert sau din cine știe ce mare poet american necunoscut. Trecând peste multe, aflăm că G. Ungaretti îl considera pe Eminescu un strălucit creator de "alchimie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trebuie să spun că "complexul Bacovia", semnificativ "pentru condiția omului modern", e opusul "complexului Lear": regele a ales, la bătrânețe, opțiune tragică, iubirea; Bacovia alege, de tânăr, moartea. Una dintre dovezile pe care se bazează autorul e poemul Plumb, un "Luceafăr de sens invers", "istoria hiperconcentrată a incompatibilității iubirii în raportul dintre Eros și Thanatos". În planul efectelor produse de "complexul Bacovia", cel mai important e "negativul stilistic", care împinge poezia spre un "grad zero", despărțind-o de toate iluziile și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
până atunci: Spre deosebire de Bacovia (sic!), Cezar Ivănescu a regăsit calea suferinței creștine, asumându-și drumul crucii..." Antiteza e evidentă! Nu lipsesc ipotezele spectaculare și afirmațiile provocatoare, cum este aceea conținută în comentariul poeziei Plumb, în care Th. Codreanu vede un Luceafăr de "semn întors", concentrat în doar două catrene. Altfel spus, este "istoria hiperconcentrată a incompatibilității iubirii în raportul dintre Eros și Thanatos. Drama hyperionică provine din faptul că unul dintre parteneri este mort în raport cu celălalt sau viu în același raport
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acord cu acest Călinescu de la Huși. Dar l-am admirat sincer și în pasajele unde punctele noastre de vedere erau diferite. Aduc doar un exemplu. Zice Codreanu: "Oricât de paradoxal ar fi, mă văd nevoit să constat că Plumb este Luceafărul lui Bacovia, cu atât mai extraordinar cu cât e concentrat doar în două catrene (...). Astfel a atins el (Bacovia I. I.) extraordinara performanță ca 98 de catrene eminesciene să fie concentrate în două!". Ei, bine. Chiar și ca metaforă critică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iudeo-creștine, ci dintr-un titanism arhaic, al "vârstei de aur". De aceea, "geniul" eminescian se autodenumește impropriu astfel (datorita modei romantice); el e clar un titan de dinaintea fulgerării speței de către Zeus. Relațiile sale cu Demiurgul sunt altele; a se revedea Luceafărul. "Cenzura transcendentă" ar trebui să-i limiteze acțiunea, nu cunoașterea. Are dreptate discipolul unei asemenea tradiții (Th. Codreanu) să parieze simultan pe reflecție și pe iubire. Așadar, teoria despre geniu ce se profilează din Fragmentele lui Lamparia s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-se inevitabil și în această scriere. Unii critici, puțini ce-i drept, s-au încumetat să îl considere pe Eminescu postmodern, mai ales datorită unei hermeneutici subtile a prozelor marelui poet; iată că autorul nostru are îndrăzneala să afirme că "Luceafărul", c'est-à-dire Eminescu ar fi mai mult decât atât, chiar transmodern. Originalitatea considerațiilor din acest studiu este dovedită, de exemplu, prin faptul că în cele două versuri eminesciene "Istoria umană în veci se desfășoară/ Povestea-i a ciocanului ce cade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin formă"; ea "s-ar putea să cuprindă un întreg sistem de gândire cu mize multiple, labirintice, trecând prin multidisciplinaritate, interdisciplinaritate și pășind, finalmente, în transdisciplinaritate, în sensul ethosului modern al lui Ștefan Lupașcu și al lui Basarab Nicolescu" (Predoslovie). "Luceafărul românesc", revistă on-line13 Simion BOGDĂNESCU Biografia numărată a ideilor Nu întâmplător îmi așez această recenzie sub nimbul inefabil al poeziei eminesciene! Arbitrar, însuși destinul omului, și cu atât mai mult destinul celui ales ca să fie creator, de unde, totuși, atâta determinare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
subiect. Spre exemplu, citește Kant, Aristotel, autorii clasici (Longos, Vergilius), conștient că fără asemenea lecturi (temeinice) nu va putea accede spre inima creației eminesciene. Se arată încântat de cartea lui Edgar Papu (Poezia lui Eminescu), notând cu satisfacție că autorul Luceafărului "începe să fie văzut în adevăratele lui dimensiuni". Tot așa, va întâmpina cu prețuire exegeza lui Ion Negoițescu, dar și cu rezerve. Eminescu, scrie tânărul Theodor Codreanu, e "produsul dorului nemărginit". Nemulțumit de stadiul cercetărilor despre Eminescu (la acea oră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-se, în scop psihoterapeutic, unicul volum din scurta lui viață. Aflat în recluziunea sanatoriului de la Ober-Döbling, Eminescu a primit volumul oferit de corifeul Junimii cu rezerve, dacă nu cu răceală. Însă atitudinea rece e o reacție mai mult temperamentală; poetul Luceafărului, cu volumul Poesii sub ochi, rămăsese mai curând deprimat de ideea selecției. Finitul reprezentat de sortare atentă la Integritatea operei, singura pe care se rezema conștiința lui canonică. Or, Eminescu s-a trezit brusc în fața variantei reduse a unui edificiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
etc., spre a li se clarifica "transmodernitatea". La autorul Jocului secund, aceasta e mai ușor de recunoscut / analizat, deoarece parnasian-hermeticul Ion Barbu în ceea ce privește capodopera sa, Riga Crypto și lapona Enigel însuși certifică distanțarea față de Luceafărul, de Mihai Eminescu, prin "simetriada" "Luceafăr întors", ceea ce înseamnă că, dacă Luceafărul, de Mihai Eminescu, n-ar fi existat, nici Riga Crypto..., de I. Barbu, nu s-ar fi putut ivi vreodată cu autenticu-i cristal al baladei ultramoderne în Țara Poemelor Valahimii, de la Orfeu-pelasgo / valaho-thracul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
carte pe noptiera serelor noastre.; Gheorghe Clapa, în „Pagini medicale bârlădene”, nr.144 - 145, Omagiu mamei.; D.V.Marin. în „Meridianul”, 3 iunie, 2010, Vaslui, despre Itinerarii - Vaslui și 15 iulie 2010, despre Scurte medalioane.; Constantin Clisu - Edmonton Alberta Canada, în „Luceafărul” - Botoșani nr.8 (20), august 2010, p. 30-32, Crâmpeie de gânduri.; Rezerva oștirii române, revistă de informare, opinie și cultură, anul XIII nr.1 (24), mai 2011, Semnal : Eroi au fost și Scurte medalioane, p.61-62.; Marta Eșanu, în „Revista
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
tribunal. Concluzia analiștilor a fost că „se impune” un nou ordin special, cu caracter metodologic, asupra modului cum trebuie întocmite actele cercetărilor preliminare și trimiterea acestora în justiție spre soluționare. Vizita regelui Carol al II-lea, la bordul yachtului regal „Luceafărul”, în apele teritoriale turcești a dat naștere la o serie de zvonuri și comentarii în mediile politico-diplomatice de la București. Legația Germaniei a lansat zvonul că regele României s-a întâlnit, la 18 iunie 1938, cu președintele Turciei, Mustafa Kemal Atatűrk
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Adelasia, cu domiciliul actual în localitatea Sibiu, str. Titu Maiorescu nr. 5, județul Sibiu. 54. Specchio Giuseppe, cetățean italian, născut la 5 august 1928 în localitatea Cerignola, Italia, fiul lui Pasquale și Elisa, cu domiciliul actual în localitatea Suceava, Str. Luceafărului nr. 11, bl. G 4, ap. 3, județul Suceava. 55. Golubovicy Veselin, cetățean iugoslav, născut la 4 iunie 1947 în localitatea Petrovo-Selo, Iugoslavia, fiul lui Savo și Leposava, cu domiciliul actual în București, Calea Victoriei nr. 142-148, sc. C, ap. 6
HOTĂRÂRE nr. 942 din 23 decembrie 1998 pentru acordarea cetateniei române unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122708_a_124037]
-
sectorul 6. 139. Simon Ana-Maria, născută la 26 august 1952 în localitatea Vlahita, județul Harghita, România, fiica lui Simon Ștefan și Anna, cu domiciliul actual în Suedia, 12740 Skarholmen, Stangholmsbacken 9, cu ultimul domiciliu din România, municipiul Sfîntu Gheorghe, Str. Luceafărului nr. 8, bl. 61, sc. G, ap. 3, județul Covasna. 140. Beil Maria (Manea), născută la 18 noiembrie 1954 în localitatea Râca, județul Argeș, România, fiica lui Manea Arghir și Anica, cu domiciliul actual în Germania, 44866 Bochum, Bochumerstr. 39
HOTĂRÂRE nr. 275 din 20 mai 1998 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120825_a_122154]
-
nr. 257, județul Hunedoara. 337. Nichifor Liliana, născută la 26 aprilie 1968 în localitatea Forasti, județul Suceava, România, fiica lui Codat Toader și Elisabeta, cu domiciliul actual în Austria, 8053 Graz, Harterstr. 126, cu ultimul domiciliu din România Suceava, Str. Luceafărului nr. 11, bl. 84, sc. B, ap. 15 județul Suceava. 338. Nichifor Gheorghe, născut la 1 iulie 1967 în localitatea Bosanci, județul Suceava, România, fiul lui Nicolai s Eugenia, cu domiciliul actual în Austria, 8053 Graz Harterstr. 126, cu ultimul
HOTĂRÂRE nr. 275 din 20 mai 1998 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120825_a_122154]
-
B, ap. 15 județul Suceava. 338. Nichifor Gheorghe, născut la 1 iulie 1967 în localitatea Bosanci, județul Suceava, România, fiul lui Nicolai s Eugenia, cu domiciliul actual în Austria, 8053 Graz Harterstr. 126, cu ultimul domiciliu din România, Suceava Str. Luceafărului nr. 11, bl. 84, sc. B, ap. 15, județul Suceava. 339. Olariu Aneta, născută la 4 iulie 1958 în localitatea Bosanci, județul Suceava, România, fiica lui Gula Dimitrie și Elenă, cu domiciliul actual în Austria, 1020 Viena Bocklinstr. 80/9
HOTĂRÂRE nr. 275 din 20 mai 1998 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120825_a_122154]
-
5, județul Constantă 608. Dobri Anna, născută la 25 iunie 1949 în Cluj-Napoca județul Cluj, România, fiica lui Dobri Janos și Klara, cu.domiciliul actual în Ungaria, Erd, Hoviragutca 14 b, cu ultimul domiciliu din România, municipiul Sfîntu Gheorghe, Aleea Luceafărului nr. 9, bl. 60, sc. 1, ap. 21, județul Covasna. 609. Andacs Eva, născută la 16 ianuarie 1954 în București, România, fiica lui Andacs Sigismund și Veronica, cu domiciliul actual în Suedia, 25227 Helsingborg, Furutorpsgatas 35, cu ultimul domiciliu din
HOTĂRÂRE nr. 13 din 19 ianuarie 1998 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120082_a_121411]