14,805 matches
-
poartă Inimii sale luminoase brusc deschizîndu-se și închizîndu-se din nou cu groaznică durere. În inima-i Vala-ncepu iar să prindă viață în hohote de plîns; 180 Și-atunci cînd Poartă se deschise zări acel cumplit afund Unde plîngea Ahania cea luminoasă. Văzu și rădăcinile de iad Ale lanțului Geloziei, și simți sfîșierile lui Orc care urlă îngrozitor Sfîșiind Peșterile precum un vînt năprasnic ce în Pămînt e zăvorit. Deși la mare depărtare, cum cea mai depărtata miazănoapte departe e de miazăziua
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu îl văzu pe Urizen cu-n Glob de foc Teribilă călătorie luminîndu-și prin lumea morții cea fără de cărări, 85 Scriind cu-amare lacrime și gemete în cărțile de fier și-aramă160 Enormele minuni ale Abisurilor, odátă bucuria-i cea mai luminoasă. Căci Urizen privi grozăvniciile Abisului cînd rătăcit-a printre Spiritele ruinate, cîndva copiii săi și-ai lui Luváh copii. Speriate de propriul lor suspin, ce pare-a zgudui noianul, 90 Fără de Țel și Abătute rătăcesc, în a lor inima un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
încătușat. De ce să zăbovești, josnice demon rece al durerii, În chinuri ale gerului cumplit? Acum un Lac de ape-adînci unduitor 75 Se-ntinde pe deasupră-ți înghețînd tare; și totuși, șezi închis În acea stana străvezie, de parcă ai fi bucuros de luminoasa-ți închisoare, Pîn' ce, împovărata sub greimea să, afară trasă prin nemărginire, Spărgîndu-se c-un bubuit de-a curmezișul, îngrozitoarea grămădire tunînd Se prăvălește, și grindina și-nghețat fier ce din Stihie se abate-n grindini 80 Dalbul tău par îl
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Asculta, O, viziune-a Încîntării! Într-o îngrozitoare dimineață de sînge închegat Fost-a dezbinata firea omenească, fiindcă gíngașele pasiuni croindu-și văd 280 Prin labirinturile infinite ale inimii, ieșind prin nări În parfumata uluire, statura înaintea Ochilor Omului, Femeie luminoasă. Stat-am lîngă întunecoasa-mi nicovala și un morman De fier scînteietor ardea, pentru lopată și brăzdare pregătit: deodată jos Căzut-am cu strigate de sînge ieșind în jos în vinele 285 Care acum îmi deveniră rîuri, rostogolindu-mă prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îngrozitoarea luna se rostogolește, Încît atunci cînd Los purta război cu Miazăziua, isi răsfrîngea temute focurile Nemuritorului sau cap spre Miazănoapte, pește plăpînda Enitharmon. Roșii răcnesc furiile fiorosului Orc; negre tunete în jurul lui Los răzbubuie; În flăcări capul său, ca luminosul soare văzut prin pîcla ce mărește 80 Discul în viziune-ngrozitoare pentru Ochii muritorilor ce tremura. Și Enitharmon, tremurînd și temîndu-se, rosti cuvintele acestea: Nu cred deloc în tine, și nici în solzii tăi scăpărători; Îmi sînt o groaza pleoapele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiara, 225 Prin mlaștini drum făcîndu-și anevoie printre înnoroite buruieni, jelindu-se, Ca să-l însele pe mîniosul Tharmas, să-i potolească sufletul cel furios, Si sa ii curme zborul pentru că Urizen să poată să trăiască, desi îndurerat. El spuse: "Ești luminoasă Enion? s-a reîntors umbră speranței?" Iar ea zise: "Tharmas, sînt Vala, fie-ți binecuvîntat neprihănitul chip! 230 Se ferește Enion de revenii tăi ochi albaștri? Nu fi încredințat că aerul știe această, sau roua care cade." Tharmas răspunse: "O
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de moartea cea universală, Si calul palid e-n căutarea iazului care culcuș să-i fie și să moară, 525 Însă găsește iazurile cu șerpi pline unii pe alții devorîndu-se. Capul și-l pleacă și tremurînd stă în picioare, si luminoșii-i ochi se sting. Acestea-s Viziunile Ochilor Mei, Viziunile Ahaniei". Astfel strígă Ahania. Enion din peșterile Mormîntului îi răspunde: "Nu-ți fie teamă, O biată părăsita! O, pămînt al spinilor și-al mărăcinilor 530 Unde cîndva-nflorea măslinul și Cedrul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tras săgețile sau sulițele de lungi raze cu furie și cu turbare. Și-n toată-această vreme trîmbița súnă, din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 45 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Apoi, ca porumbeii de pe stîlpi de Fum, tremurătoarele familii De femei și de copii din toate semințiile care trăiesc sub cer Se strîng în jurul bărbaților în pilcuri de douăzeci și de cincizeci, palizi Că neaua care-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Potopul Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune, în ordine-n jurul Pămîntului mărșăluiesc, văpaie de văpaie. Din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 90 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Dincolo de-Universalul Vălmășag, dincolo de Polul cel mai depărtat Unde-ale lor vîrtejuri lucrarea-și începeau, acolo stă O stîncă-Îngrozitoare departe-n Miazăzi; ea fost-a părăsita cînd Urizen dădu caii Luminii în mîinile lui Lúvah311. 95 Pe-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Stînci și-astfel strigắ cu-ngrozitoare voce: "O Prințe al Luminii, unde ești? Nu te privesc precum cîndva 125 În cîmpurile-acelea Veșnice, în nori ai dimineții pasînd nainte Cu harfe și cu cîntec cînd înaintea fetei tale cîntă Ahania cea luminoasă Și toți fiii și fiicele tale se-adunau în jurul mesei mele largi. Au nu vezi caosul acesta nimicitor și furios? Vino din somnuri ale-nghețatei tale-abstracții! Vino, 130 Înalță-te-n Eterne nașteri! Și de pe tine scutură-ți recele repaos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mi-aș fi-aruncat privirea-n viitor, si spatele Nu mi l-aș fi-întors, întunecînd prezentul, înnourînd c-un nor, Și construind înalte bolti, si turnuri, foișoare, domuri Al căror fum au nimicit grădinile-ncîntării, și ale căror jgheaburi Oprit-au rîurile luminoase; împovărînd adîncul furios cu Corăbiile mele; 170 Prin Haos în căutarea desfătării, și-n spații depărtate Căutîndu-l pe Cel Veșnic care mereu este prezent pentru aceia înțelepți; Plăcere căutînd care necăutata cade în jurul caii pruncului Și pește lină turmelor ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
re-nnoindu-se rămîne Veșnic, si eu prin el din sumbră vale-a morții mă trezesc. Se întorc vremurile; vine vremea cînd toate-aceste desfătări Fi-vor re-nnoite, si toate-aceste Elemente care acum se mistuiesc 210 Reînflori-vor. Atunci Ahania cea luminoasă din moarte se trezi-va, Slăvita Viziune pentru-ai săi Ochi, o Viziune ce Se re-nnoiește: În timpul primăverii și al verii va fi-a ta; apoi dormi-va-n zilele de iarnă În straie de matase țesute chiar de-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apus și miazănoapte și miazăzi El dădu drumul căilor și Plugul sau îl așeza în colțul de la miazănoapte 321 320 Al largului cîmp Universal, apoi pași nainte în nemărginire. Apoi sămînță începu s-o semene; pîntecele își încinse Cu-o luminoasă cingătoare, și-a să pulpana se umplu de suflete nemuritoare. Urlînd și Văitîndu-se zboară sufletele din a lui Urizen zdravăna mîna, Fiindcă din mină lui Urizen puzderiile cad că stele 325 În locurile hotărîte, minate înapoi de vînturi. Războinicii cei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
suflet cast care pe făcătorul sau îl caută? Nu îmi răspundeți: atunci stăpîna voastră-s pusă în grădina ceasta. 430 Asupra voastră voi veghea și pașii vi voi însoți; nu sînteți aidoma cu păsările Care cîntă și zboară în văzduhul luminos; însă picioarele-mi le lingeți Și mă lăsați să vă ating spinările lînoase; urmați-mă în timp ce cînt, Căci un nou cîntec pentru Domnul meu în sînu-mi se înalță: Rasai, O soare, preaslăvite slujitor și lumină-a zilei. 435 Curgeți, voi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că de mărgărit, Sub ea un pat pufos se arătă, și-o bolta acoperi totul. Vala se trezi. Cînd am intrat pe porțile încîntătoare ale somnului, 465 Pe al meu Lúvah că un spirit l-am vazut stînd în văzduhul luminos. În juru-i stăteau spirite ca mine, care-mi durară lucitoare casă, Și-aici te văd pe tine, casa, în lumea mea încîntătoare rămînînd. Luvah al meu zîmbi: îngenuncheat-am: mîna și-o așeza pe capu-mi, Și cînd asupră-mi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tu, Băiețaș, esti Tharmas, și tu, strălucitoare Față, Enion. Cum sînteți voi acestfel re-nnoiți și-aduși acuma în Grădinile lui Vala?" Scăldată-n lacrimi îi îmbrățișa, pînă ce soarele a coborît colinele de la apus, Și-atuncea ea intrắ în luminoasa-i casă, călăuzindu-și pruncii aprigi. Și cînd se lasă noaptea, turmele-n jurul casei se culcară sub copaci. 515 Ea pruncii îi culcắ pe paturi pe care le văzu în casa pregătite, Apoi la urmă se culcắ și ea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tharmas, de-acuma înainte la sînul Valei tu găsi-vei dulce pace. O, fie binecuvîntați încîntători ochii lui Tharmas și Ochii lui Enion!" Se ridicară; ieșiră-afară ca să hoinărească, uneori împreună, alteori singuri. 530 "De ce plîngi, Tharmas, Copil de lacrimi, în luminoasă casă-a bucuriei? Se-ascunde Enion de-ai tăi albaștri Ochi cerești? Și oare hoinărești cu mieii mei și-a' lor neprihănite fete tu le uzi Cu lacrimile-ți luminoase pentru că Enion își poartă pașii prin grădini? Înalță-te, dulce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
alteori singuri. 530 "De ce plîngi, Tharmas, Copil de lacrimi, în luminoasă casă-a bucuriei? Se-ascunde Enion de-ai tăi albaștri Ochi cerești? Și oare hoinărești cu mieii mei și-a' lor neprihănite fete tu le uzi Cu lacrimile-ți luminoase pentru că Enion își poartă pașii prin grădini? Înalță-te, dulce băiat, si haide să urmăm calea lui Enion". 535 Așa grăind, merséră printre fructe jos în grădină. Și printre florile care creșteau printre copaci Enion cîntă, Si Vala zise: "Mergi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
toamnei, Astfel vuiește de la un cer la altul, cu glas dogit răcnesc 326 chipurile omenești 565 Sub nouri groși, îngrozitoare fulgere bufnesc și tunete răzbubuie, În valuri cad potopurile cerului peste recolta omenească toată. Atuncea Urizen, șezînd în tihna în luminoasă Miazăzi pe paturi, Strigắ, " S-au Sfîrșit Vremurile!" el tresaltă de bucurie; se înalță voios; de bucurie tresaltă; Își revarsă lumină, si toti fiii și fiicele sale lumina-și revărsară 570 Să sufle-afară spiritele lui Luváh și Vala prin văzduh
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vala prin văzduh. Și Lúvah și cu Vala Lumină o văzură; spiritele lor fost-au suflate-afară În toată-a lor străveche inocentă; puhoaiele se depărtează; norii Se risipesc ori se scufundă-n Marile lui Tharmas. Luváh șezu Deasupra pe cerurile luminoase-n pace; Spiritele Oamenilor dedesubt 575 Strigară să fie izbăvite, și spiritul lui Lúvah plînse-asupra Recoltei omenești și-asupra Valei, dulcea rătăcitoare. În suferință recolta omenească unduia, cu gemete îngrozitoare de durere. Universalul Geamăt se nalta; se-ntunecă Omul cel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și bucuroși toți fiii săi Au secerat largul Univers și-n snopi legat-au recolta minunată. 585 Îi duseră în largile hambare în mare sărbătoare și triumf De flaute și harfe, tobe și trîmbițe, corni, goarne. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și Omul cel Regenerat Se așeza cu bucurie la oaspăt, și vinul Veșniciei Era adus aici de-ale lui Lúvah flăcări toată ziua și Noaptea toată. 590 Și cînd peste îndepărtatele coline începu Dimineață să mijească, Vîrtej de vînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin ceruri o șui, 615 Sunînd din trîmbița-i ca să deștepte morții, el spre înalt se avîntắ în zbor Peste-ale lumilor ruine, mormîntul fumegînd al Veșnicului Profet. Omul cel Veșnic se nalta. Le spuse bun-venit la Sărbătoare. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și-Omul cel Veșnic Șezu cu bucurie la ospăț, și vinul Veșniciei 620 Fost-a adus aici de flăcările lui Luváh toată ziua și noaptea toată. Și Mulți Oameni Eterni șezură la sărbătoarea cea de aur să vadă Chipul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
va fi lăcașul? Și cine jelui-va taină ce niciodată Prizonierii nu și i-a slobozit? 670 Lăsați pe sclavul care la moară macină să fugă-n cîmp afară, Lăsați-l să se uite sus spre ceruri și în văzduhul luminos să rîdă. Lăsați încătușatul suflet, închis în beznă și-n suspin, A cărui față nicicînd văzut-a zîmbet de treizeci de ani grei, Să se înalte și să se uite-afară: e slobozit de lanțuri, ușile temniței sale sînt deschise; 675
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mîinile neprihănite și-i mîngîia-vor înfuriatul nas, Iar el va linge gîtul dalb al fetișoarei și pește capul ei 705 Va răspîndi mireasma răsuflării sale; în vreme ce din ai săi munți înalți Al groazei leu jos coborî-va, și-ncovoindu-și luminoasă coama Și ghemuindu-se pe lîngă ei, din poala albă-a băiețașului cîrlionțat mînca-va Hrană să de aur, și seara va dormi naintea ușii." " Cercînd să fim mai mult decît doar Om, Noi mai puțin ajungem", spuse Luvah 710 Cînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe lîngă ei, din poala albă-a băiețașului cîrlionțat mînca-va Hrană să de aur, și seara va dormi naintea ușii." " Cercînd să fim mai mult decît doar Om, Noi mai puțin ajungem", spuse Luvah 710 Cînd se nalta de la ospățul luminos, cu vinul vremurilor îmbătat. Coroană să de spîni căzu de pe-al sau cap, isi agață Lira cea vie Napoia scaunului Omului cel Veșnic și-o apucắ pe drumul său Cîntînd Cîntecul lui Los și spre Podgoriile-i luminoase coborînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]