4,645 matches
-
Deoarece Ulise a gustat din plin farmecele nimfei încât legendele ulterioare îi atribuie un fiu numit Latinos (mai des considerat fiul lui Circe, ceea ce ne face să ne gândim la înrudirea dintre aceste două personaje). Dar Ulise se satură de mângâierile sale, se plictisește de alintările și farmecele ei "de când se săturase de nimfă, noapte dormea în silă în peșteră alături de ea, care-l mai iubea încă; ziua nu mai contenea cu lacrimile, întins pe stâncile de pe țărm, cu ochii pierduți
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
negrului într-un joc inaugural (care abia începe). Japonezele 264 , cu surâs ambiguu, cu mască mută, dezvăluind o lume de lac negru, de lame de mătase transparentă, de ochi aurii alungiți ca migdalele, cu mâini fine și crude, savante în mângâieri ca și în lupte mortale îl introduc pe Léon Lucain în această casă de un gust foarte special, reconstruită în stil "japonez". Stereotipurile și imaginile cele mai convenționale ale japonismului sunt prezente, fardul alb, pentru a evoca zăpada sub clar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Scoase dintr-un dulap o carafă cu cireșe în rachiu, mâncarăm fiecare câte două și ne pregătirăm de culcare". Atunci descoperă cu oroare capcana abatelui: "Mă prefăcui a nu pricepe ce voia de la mine; dar arătându-mă foarte stingherit în mângâierile lui și foarte hotărât să nu-l las să meargă mai departe, mă purtai în așa fel, că a trebuit să se potolească"288. Dar mai este și dorința gazdei de avea la ea în vizită un personaj celebru care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care o iubesc, o mângâie și adorm cu încrederea idilică a unei comunități regăsite 607, în timp ce naratorul, sumbru Werther, rămâne în umbră, în cadrul ușii. Fiindcă figura dorinței rămâne distantă, ezitantă, ascunzându-și privirile, visând la altceva și "abia" dacă observă mângâierile copiilor. Claude David, care reamintește că, scriind acest fragment, Kafka este la câteva luni de probabila sa căsătorie, se întreabă dacă nu cumva căsătoria nu se identifică cu hanul sordid (este cel mai probabil, după el) sau cu ferma. Este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Acest cititor și-a creat condițiile pentru a o putea recepta pe Evangeline de Longfellow, o poveste poetică care o prefigurează pe a sa. În aerul călduț al camerei, umbra textului (termenul aparține lui Blanchot) îl învăluie cu o suavă mângâiere. O astfel de primire își va găsi recompensa dincolo de orice așteptare, de vreme ce nu numai că procesele de identificare se vor actualiza, dar, și mai mult încă, este inaugurată povestea unei ospitalități fantastice și minunate a Spirite-ei, cea mai străină și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dar membrele inferioare s-au Înmuiat, nemaifiind În stare să susțină corpul. Oameni care nu se cunoșteau Înainte au devenit apropiați. Cu mișcări lente, amintind de ceara care se topește, au Început să cadă unii peste alții, cu gesturi de mângâiere care Încercau să Încurajeze și să Îmbrățișeze. S-au sufocat fără nici o rezistență: „Corpul lor a Încetat să se miște În urma decesului lucidității”. Nebunii Își imaginau că joacă cărți și sume mari de bani au „trecut” din mână În mână
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
ridic. O durere de cap ascuțită îmi pulsează adânc și cea din urmă fărâma de viață ce încă îmi ține corpul secătuit în viață această necruțătoare, pătată. Mă apropii de fereastră. Soarele e acolo, mă privește. Îmi era dor de mângâierea lui ușoară, transparentă, făcându-mă să simt că rădăcinile edenului pătrund prin bolta camerei mele, prin mine, umplându-mă cu lumina divină. Privesc fugar spre orizont. Constat cu stupoare că totul e mort: frunze, flori, rădăcini, până și acoperișul lumii
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
din astfel de situații. Fără criză nu există duel, fără duel viața este o rutină, o agonie lentă. Fără criză nu există valoare. În perioada crizei înflorește ce-i mai bun în fiecare, pentru că fără criză orice vânt este o mângâiere. Dacă vorbim despre criză o promovăm, iar tăcerea este o exaltare a conformismului. În loc de toate acestea, mai bine să muncim. Să terminăm odată cu singura criză amenințătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăși". www.rightwords.ro
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ai de lucru, spuse el, zîmbind. Nu avea să uite niciodată zîmbetul acesta, care, într-o clipă, îi cucerise inima și îi cîștigase pentru totdeauna devotamentul. Să fi trăit ea încă de pe atunci presimțirea faptului că el avea să fie mîngîierea clipelor ei de pe urmă, viziunea supremă pe care o va duce cu ea la plecarea din această lume în care, în simplitatea ei, nu se mirase niciodată de absolut nimic? Abia în pragul magaziei se dumiri. Se întoarse brusc, de parcă
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
absolut, o vede Virgil Ierunca) și ce-i prost în viață, alunecînd pe sensurile lui ,a gîdila". Căci, într-adevăr, ce tălmăcire mai potrivită (pe care n-ai găsi-o într-o cronică ,de bine") a ,sufletului copilărit" decît gîdilatul, mîngîiere ghidușă? De aici pînă la îndeletnicirea știută a oricărui bufon regal, causeur și moară de glume, e-abia o întorsură de frază. Virgil Ierunca pare să lucreze mai bine portretele în oglindă. De-o parte e modelul, la mijloc vremurile
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
fi petrecut ieri, conturul și înfățișarea obiectului pe care mi s-a fixat privirea de adio. Era tabloul unei încântătoare doamne; ... gura și ochii erau atât de frumoși încât de mii de ori lăsasem tocul sau cartea jos, căutându-i mângâierea... M-am înălțat până la portret, l-am sărutat, apoi am ieșit fără zgomot și am închis ușa pentru totdeauna." Poate că greșesc; dar mie, această forță a obiectelor ca și a fizionomiilor de a ni se impune și de a
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
este aproape o traducere a versului baudelairian: "Je hais le mouvement qui deplace les lignes"". Ambii poeți etalează și note de dandysm. În Cu voi, poetul își adîncește ipostaza damnării. Spre deosebire însă de maestrul său, Macedonski, Bacovia nu găsește mîngîiere în chiar situația sa de poet "blestemat", în sublimitatea poeziei, în gîndul posterității reparatoare, dezvăluind o dispoziție mizantropică. Decepția sa e radicalizată: "Ca o reacțiune (atît de puțin macedonskiană!), poetul pare a-și sfărîma cu pofidă propria creație, oferind discontinuități
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
de singurea, Bunica mea, bunica mea... Bunica mea cu-obrazul blând, Care-mi usca de lacrimi ochii, Demult te-ascult numai în gând Și-n vis de tine mă apropii. Dar voi sosi numaidecât, Să-ți simt pe-obraz iar mângâierea, Bunico, dorul meu cel sfânt, Dorită ca și Învierea... Gheorghe CALAMANCIUC
Scrisoare de iertare lui Ilie Ilașcu, Bunica mea. In: Curierul „Ginta latină” by Gheorghe Calamanciuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2256]
-
cum purtăm în noi copilăria și locul nașterii și zâmbetul mamei și primele raze de soare ce ne-au zâmbit, tot așa ne întoarcem mereu; și nu doar cu fiecare Praznic, ci la fiecare răsărit, la fiecare adiere, la fiecare mângâiere, ori zenit. Ne întoacem spre locul unde a răsărit Neprihănirea, unde a fost proclamata Pacea și unde s-a săvârșit cea dintâi închinare Pruncului Slăvit. „Conduși de stea spre ieslea Lui săracă și noi că magii adânc ne smerim Vrem
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
cum purtăm în noi copilăria și locul nașterii și zâmbetul mamei și primele raze de soare ce ne-au zâmbit, tot așa ne întoarcem mereu; și nu doar cu fiecare Praznic, ci la fiecare răsărit, la fiecare adiere, la fiecare mângâiere, ori zenit. Ne întoacem spre locul unde a răsărit Neprihănirea, unde a fost proclamata Pacea și unde s-a săvârșit cea dintâi închinare Pruncului Slăvit.„Conduși de stea spre ieslea Lui săracăși noi că magii adânc ne smerimVrem darul nostru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
și culoare. Am înțeles imediat opțiunea Mădălinei și am subscris preferinței ei pentru acest colț de rai din care nu ne venea să plecăm. Am servit cafeaua pe terasa unui restaurant cochet amplasat pe plajă și ne-am bucurat de mângâierea soarelui care ne-mbrățișa fără rezerve, trezind în noi dorința de viață. Nu departe de mal, doi înveterați surfeori se desfătau plutind nestingheriți pe-albastrele ape ale Mediteranei. Liniște, soare, mare, visare, bucurie ... Eu, Mădălina și zeii... În drum spre
CIPRU (3) – SCURTE EVADĂRI, DESCOPERIRI MĂREŢE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349730_a_351059]
-
univers al lucrurilor pentru lucruri, în derizorie simetrie cu deviza artei pentru artă: "Cineva n-a putut muri/ ăca un domnă/ deși totul fusese pregătit/ foarte atent:/ în locul halatului alb, prietenia -/ un frac de tinichea,/ în lipsă pulovărului bleumarin/ o mîngîiere de sîrmă,/ cineva a dat din mîini/ spărgînd mănușile de porțelan în care-l/ visați/ a dat și din picioare/ deșirînd ginsii de fonta/ în care-l turnaserăți/ (după acest ultim cuvînt/ simt nevoia să trag în piept/ puțin aer
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
totodată martorii unui ev în crepuscul, ei știu că soarta nu le făgăduiește timp pentru a face posibilă amintirea vremilor apuse. Spaimă celui căruia i se refuză viitorul este dublată în cazul lor de regretul celui căruia i se refuză mîngîierea prezentului devenit trecut rememorabil. Cu alte cuvinte, sub semnul unei confuzii între "Avenir" și "Souvenir" (inscripția funerară care joacă feste ochilor locotenentului), moartea rămîne pentru ei unică realitate a fiecărei clipe ce se scurge. Emil R. și locotenentul Alfred Kiekeritz
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
sînt mai în măsură decît noi să se exprime asupra acestei cărți, nu vor rămîne întunericite". Cum, dedesubtul acestei prezentări, se află poeme ale doamnei, puteti identifica și singuri locul bine stabilit, după următoarea mostră: "Iubire cu fructe introvertite/ și mîngîieri sinucigașe/ mi-e dor de iubitul/ ce îl aveam/ sau poate mi-e dor/ de privirea absorbind pătimașa/ tentația vrăjii sub care trăiam". Comerțul cu gogoși Într-un interviu despre Transilvania electorală, sintagma care probabil că va face carieră, Bogdan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17670_a_18995]
-
vremea lui Ceaușescu, în blestematul sistem al "rotirii cadrelor"? Politicienii noștri se prefac a nu observă - îmbătați cum sunt de mirosul de busuioc al unor declarații de sprijin sosite din străinătate (dacă ar avea puțină minte, ar observa că respectivele mângâieri pe frunte au venit post-factum, după ce politicienii occidentali au văzut cum ies lucrurile!) - că starea țării rămâne în continuare explozivă. Sunt șocat că nimeni nu dă importanța unui fenomen pe care, din păcate, îl anticipasem încă din ianuarie 1998, într-
Cârnati pentru Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18130_a_19455]
-
disparate se întrepătrund și se cristalizează în formulări fericite, cu adevărat poetice: „peisaj sălbatic/ cu resturi de imaginație/ necunoscând răspunsul/ ne suntem împotrivă de/ la-nceputul lumii tu-mbătrânind/ străin în carnea mea la/ marginea înfiorată a/ tristeții eu refuzând/ absentă mângâierea ca pe-o/ prăpastie ce mă recheamă și/ cunoscând doar fuga înlăuntru.” Într-un cuvânt, o viziune poetică deconcertantă. Miruna Mureșanu, Vinovăția memoriei, Colecția Amphion, Editura Eminescu, București 2002, 102 pag.
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
numai cu încuviințarea Sfanțului Sinod. Articolul 77 Fiecare mănăstire este datoare: a) A-și întocmi astfel viața în interiorul ei, încît să devină un loc de aleasă și desăvârșită viața bisericească, de frumoase virtuți creștinești, de evlavioase slujbe religioase, de bogată mângâiere sufletească și pildă de viață creștineasca, atît pentru conviețuitorii ei, cât și pentru cei ce o vor vizita; ... b) Să practice ocupațiuni și îndeletniciri potrivite cu sfințenia locului, spre a fi de folos poporului, dovedind o dragoste împreunata cu fapte
STATUT din 17 februarie 1949 pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/152144_a_153473]
-
care este conducătorul ei canonic. Articolul 131 Fiecare mănăstire este obligată: a) să își organizeze viața în interiorul ei, astfel încât să devină un loc de aleasă și desăvârșită viață bisericească, de frumoase virtuți creștinești, de evlavioase slujbe religioase, de o bogată mângâiere sufletească și pildă de viață creștinească, atât pentru conviețuitorii ei, cât și pentru cei ce o vizitează. ... b) să se manifeste potrivit cu sfințenia locului, spre a fi de folos poporului, dovedind o dragoste împreunată cu fapte bune față de obște. ... Articolul
STATUTUL din 9 aprilie 2008 Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/198195_a_199524]
-
care au fost Patriarhi, Episcopi sau Exarhi. § 4. (= 1241 § 1) Parohiile, mănăstirile și celelalte institute călugărești pot avea propriile cimitire. Can. 875 - Funeraliile bisericești, prin care Biserica obține pentru defuncți ajutorul spiritual, onorează trupurile lor și totodată aduce celor vii mângâierea speranței; trebuie să fie acordate tuturor credincioșilor creștini și catehumenilor defuncți, exceptând cazul în care sunt privați de acestea prin drept. Can. 876 - § 1. (cf 1183 § 3) După judecata prudentă a Ierarhului locului, funeraliile bisericești pot fi acordate necatolicilor botezați
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
III Funeraliile ecleziastice Can. 1176 - § 1. Credincioșii creștini decedați trebuie să beneficieze de funeralii ecleziastice, conform dreptului. § 2. Funeraliile ecleziastice, prin care Biserica cere ajutorul spiritual pentru cei morți, cinstește trupurile acestora și, în același timp, le dă celor vii mângâierea speranței, trebuie celebrate conform legilor liturgice. § 3. Biserica recomandă stăruitor ca să păstreze piosul obicei de a se înhuma trupurile celor morți; totuși, nu interzice incinerarea, în afară de cazul când aceasta a fost aleasă din motive contrare învățăturii creștine. Capitolul I Celebrarea
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]