5,648 matches
-
rotofei și vesel îmi zeciuiește an turajul clandestin și mă abordează circumspect. Îi vorbesc egal, fără patimă și fără teamă. Omul îi alungă pe ceilalți plătitori în fundul trenului și mă ignoră. Nu-mi doresc mai mult. Îmi scot căciula și mănușile și mă așez pe ele. Dorm un somn bolnav și chinuit. Secvențele de veghe și cele de inconștiență alternează halucinant. Din când în când, cineva mă pășește în drum spre toaletă. În stații, ușa vagonului se deschide și aerul rece
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
inteligent, cum vrei tu mai bine, pentru că numai un bărbat inteligent ar fi putut descoperi și scrie toate mărunțișurile astea intime care se ascund în noi, femeile, dar a făcut-o ca și cum s-ar fi aflat într-un laborator, cu mănuși și tot restul, rece, disecând tot timpul și lăsând rana dezvelită, fără pic de generozitate, încât nu-ți mai lasă nici o șansă, după ce-l citești nu-ți mai rămâne nici o speranță, știi că tu, ca femeie, nu mai ai nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ne despoaie? O, Doamne, oprește-te, te rog, oprește-te“. S-a uitat la ea un timp cum își strânge cu dinții buza de jos, cu un aer de fetiță bosumflată sau speriată, încotoșmănată în haine groase. Și-a scos mănușa și cu degetele reci i-a mângâiat obrazul și ea și-a aplecat îndată capul pe mâna lui, ca o pisică, fără să-l privească. „Nu trebuie să-ți fie groază de toate astea“, i-a zis. „Dacă le știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Tatăl lui ședea În șuvoiul de apă cu trupul ofițerului alături de el. Își pierduse ochelarii și un pantof, iar pantalonii costumului lui elegant erau negri de ulei, dar mai avea Încă gulerul alb și cravata. Într-o mînă ținea o mănușă galbenă de mătase, ca acelea pe care Jim le văzuse la mama sa cînd se ducea la o recepție oficială la ambasada britanică. Uitîndu-se la mănușă, Jim văzu că era pielea Întreagă de pe una dintre mîinile ofițerului de rang inferior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ulei, dar mai avea Încă gulerul alb și cravata. Într-o mînă ținea o mănușă galbenă de mătase, ca acelea pe care Jim le văzuse la mama sa cînd se ducea la o recepție oficială la ambasada britanică. Uitîndu-se la mănușă, Jim văzu că era pielea Întreagă de pe una dintre mîinile ofițerului de rang inferior, jupuită În incendiul izbucnit În sala motoarelor. — Se duce... Tatăl lui aruncă mănușa În apă de parc-ar fi fost mîna unui cerșetor obosit. O explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sa cînd se ducea la o recepție oficială la ambasada britanică. Uitîndu-se la mănușă, Jim văzu că era pielea Întreagă de pe una dintre mîinile ofițerului de rang inferior, jupuită În incendiul izbucnit În sala motoarelor. — Se duce... Tatăl lui aruncă mănușa În apă de parc-ar fi fost mîna unui cerșetor obosit. O explozie Înăbușită, răsună peste rîu dinspre carcasa răsturnată a vasului Petrel. Din punțile ridicate țîșni violent un șuvoi aburi și vasul de război alunecă sub valuri. Un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
platforma lor Înălțată deasupra mulțimii, supravegheat de către un singur soldat japonez, care stătea În spatele lor. Infanteriștii japonezi Înarmați ședeau ca vilegiaturiștii În camioanele camuflate care se plimbau de-a lungul străzilor. Un grup de ofițeri stătea În fața Institutului Radium, aranjîndu-și mănușile. Peste reclamele la Coca-Cola și Caltex erau lipite postere noi cu Wang Ching-Wei, conducătorul cameleon al regimului marionetă. O coloană de soldați chinezi Îl depăși pe Jim În Avenue Pétain, strigînd lozinci În aerul plin de zgomote. Mărșăluiră mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pregătiți să se lase folosiți ca servitori. Doar Jim refuzase și nu Îi făcuse niciodată servicii domnului Vincent. CÎnd Jim năvăli În cameră, doamna Vincent ședea pe salteaua ei de paie, ținîndu-și mîinile palide În poală, ca o pereche de mănuși uitate. Privea peretele văruit de deasupra priciului fiului ei, de parcă ar fi urmărit un film invizibil proiectat pe un ecran. Jim se temea că doamna Vincent petrecea prea mult timp urmărind aceste filme. Uitîndu-se la ea prin crăpăturile despărțiturii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fără consecințe dintre cele mai grave. Când cade cortina - cea reală a teatrului -, jaluzelele roșii sunt deja coborâte. Amintirile dorm din nou în „casa tăcerii”; reprezentația s-a sfârșit odată cu plecarea misterioșilor săi vizitatori. Asemenea casei din Furtuna, imobilul din Mănușa neagră este tot o metaforă a teatrului; s-ar putea spune chiar că el are dimensiunile unui veritabil theatrum mundi. În acest univers etajat, cu nivelele lui cele mai de sus și cu spațiile lui subterane, unde își urmează cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
adevărul umbrelor În acest sens crede Strindberg că teatrul ne dezvăluie enigma vieții, o viață unde totul e dublu, unde totul se înscrie în tensiunea dintre corp și spirit, dintre corp și suflet. Așa se explică de ce femeia narcisistă din Mănușa neagră îndură atât de greu absența copilului, priveliștea patului gol și de ce pare atât de straniu tot ceea ce spune despre această absență, despre acest pat gol, căci, dacă vorbele ei trădează un sentiment de înstrăinare față de o realitate lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
orânduite pe rafturi, lângă perete. Marioritza își alese un șoim călător. De fapt, șoimul o alesese pe ea. De când pășise în acele odăi, el întorsese capul spre ea, apoi o urmărise tot timpul și se așezase imediat pe vechea ei mănușă din piele roșie, cu întărituri de oțel, folosită la vânătorile din Corsica și, mai apoi, din Franța. Acceptase și cele câteva bucățele de carne crudă oferite, apucându-le din mâna ei cu multă delicatețe. După fiecare înghițitură se oprea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mult decât incertă. Calendele grecești. Își înghiți oftatul. Da... Cam așa stau lucrurile... Mă pune pe gânduri, însă, intenția Marelui Komandir de a continua războiul. Așa mi se pare mie. Sau mă înșel? Manuc tăcea. Mângâia aripile șoimiței albe de pe mănușa lui. Era o excelentă vânătoriță. Pentru ea, prințul comandase cel mai frumos capișon din marochin, cu motive orientale aurii. Îi prinsese de picior un zurgălău din aur și un inel pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. ― Generalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lăsase instrucțiuni precise pentru primirea plenipotențiarilor ruși și turci. Bucătarii începuseră deja să pregătească multe și rafinate feluri. Dineul se anunța grandios. În salonul restaurantului, reflexele vitraliilor desenau forme geometrice divers colorate pe fiecare masă. Ospătari apretați și aferați, cu mănuși impecabile, controlau atent farfuriile, tacâmurile și înălțau turnuri de pahare pentru șampanie. Cei din subordine ștergeau, înlocuiau, rearanjau, executând orice indicație pe loc și în tăcere. Fuseseră comandate noi fețe de masă, vaze, seturi întregi de pahare pentru șampanie, sfeșnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vadă și te roagă să treci pe la noi, zise Laura, apropiindu-se de masă. Am privit-o. Ea schiță un zâmbet confuz. Era palidă și frumoasă. Nici când n-a fost Laura atât de fermecătoare. Rochița ei simplă, pălărioara cochetă, mănușile, ciorapii și pantalonii, toate negre, evidențiau un farmec blond, înflorit într-o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
drumului curat și neted ca în palmă. Câinii furioși fură împușcați din poarta care sărise din țâțâni la prima opintire. Un rotaș, în cap cu un sac de iută care-i ferea fața, scotea faguri de aur din stupi, cu mănuși încleiate de miere, fără teamă de roiul albinelor răzbunătoare. În interior plutea un miros de pâine caldă de secară. Soarele blajin scălda cu alb încăperea orânduită gospodărește, cu mașina de cusut la colțul dinspre fereastră, cu poze mari vânătorești înrămate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
urmă, să-mi fac testamentul în favoarea ei. Intrai în cafeneaua unde altădată supam, în tovărășie veselă, după teatru. Chelnerul mi-a luat raglanul și pălăria. Era pe la sfârșitul lui Aprilie și arborii plantați de-a lungul Ringu-lui îmbrăcaseră, prin surprindere, mănuși verzi pe multiplele lor degete strâmbe și noduroase. - Îți dăruiesc pardesiul și te rog să-mi împrumuți o sută de coroane, spusei chelnerului, în timp ce presăram din vârful cuțitului sarea și piperul peste cel două ochiuri, ale căror gălbenușuri mă fixau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și Maria, gemenele din Triest. - Aș fi dorit pe atunci să mă pierd de dragul tău, începe una din ele, fără să știu care anume, din pricina asemănării - și-mi strecoară între buze o garoafă roșie. Cealaltă, Bianca sau Maria, își scoate mănușa fină din piele neagră și își trece degetele prin părul meu încârlionțat. - Vreau să-ți văd ochii, găsește dânsa profund îndurerată, și-mi ridică o pleoapă. Apoi uluită, se dă îndărăt. Și amândouă: Bianca și Maria se topesc în tapet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
personal în cap cu domnul director vor fi de mult praf și pulbere, fiecare în țucalul respectiv, înșiruiți de-a lungul zidului, atunci când mă vor duce la prăjit! ă Iată-l totuși intrând în haine negre, cu mâinile uriașe în mănușile cazone. - Vă rog părăsiți camera, se adresează, hotărât, intendentul cu obrajii de leșie, celor de față. Și neamurile trec în bibliotecă discutând evenimentul de aprindere. - Ista-i acela care zicea că ne supraviețuiește, rânjind intendentul, privindu-mă de sus. Pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în care aproape o transformase într-o formă de artă, practicând-o cu priceperea și fervoarea unui artist și filozof, a unui savant și gentleman. Prin cameră se mai aflau încă ascunse diverse accesorii de care se folosise cândva: o mănușă de cauciuc, o bucată de mătase dintr-o umbrelă, un borcan de Noxema. I se păruse prea deprimant să se debaraseze de ele după ce se terminase totul. Ignatius se masturba concentrându-se. În sfârșit îi apăru o viziune, figura familiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de Moș Crăciun. * Ignatius o ignoră pe mama sa care bătea în ușă, plângându-se că-i adusese numai cincizeci de cenți acasă pentru munca din ziua aceea. Măturând de pe masă cu mâna colile de hârtie Big Chief, yo-yo-ul și mănușa de cauciuc, deschise jurnalul și începu să scrie. Dragă cititorule, O carte bună este sângele prețios al unui spirit maestru, îmbălsămat și pus anume la păstrare pentru viața de apoi. Milton Mintea pervertită (și bănuiesc că și periculoasă) a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe maică-sa. Să râdă, să cânte, să danseze pe plajă. Nu exista nici un loc potrivit pentru ea în planurile lui cu Levy Shorts. Paisprezece Ignatius petrecu ziua la el în cameră, ațipind din când în când și atacându-și mănușa de cauciuc în momentele dese în care era treaz și îngrijorat. Telefonul din hol sunase toată după-amiaza, sporindu-i de fiecare dată enervarea și îngrijorarea. Se repezea asupra mănușii, brutalizând-o, împungând-o, învingând-o. Ca orice celebritate, Ignatius își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
el în cameră, ațipind din când în când și atacându-și mănușa de cauciuc în momentele dese în care era treaz și îngrijorat. Telefonul din hol sunase toată după-amiaza, sporindu-i de fiecare dată enervarea și îngrijorarea. Se repezea asupra mănușii, brutalizând-o, împungând-o, învingând-o. Ca orice celebritate, Ignatius își atrăsese admiratori: rudele de rău augur ale mamei sale, vecinii, oameni pe care doamna Reilly nu-i văzuse de ani de zile. Toți telefonaseră. De fiecare dată Ignatius își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o cafenea la alta, de la o orgie cu muzică folk la alta, de la metrou la drumul mare, la câmpurile de bumbac, la demonstrații. Ignatius aruncă asupra Myrnei un blestem elizabetan elaborat și apoi se repezi din nou să maltrateze febril mănușa. Cum îndrăznea mama lui să se gândească la o căsătorie? Numai cineva naiv ca ea putea fi atât de lipsit de lealitate. Bătrânul fascist îl va hăitui cu persecuțiile lui până când nu va rămâne din el, Ignatius J. Reilly, cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să gonească chiar acum spre Constantinopole Street. Să scape. Să scape! Ignatius privi în portofel. Cei treizeci de dolari dispăruseră, confiscați probabil de mama lui la spital. Se uită la ceas. Era aproape ora opt. Cu ațipitul și asaltul împotriva mănușii, după-amiaza și seara se scurseseră destul de repede. Ignatius căută prin cameră, aruncând pe jos colile cu însemnări, călcându-le în picioare, scoțându-le de sub pat. Reuși să găsească câteva monede rătăcite și se duse să le numere la masă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cap și Își așeză trusa medicală pe lângă cadavru folia de pe jos. — Probabil ai dreptate, spuse ea, aplecându-se și examinând corpul copilului. Doctorul se mai Învârti o vreme prin preajmă, lipăind prin noroi, În timp ce Isobel Își puse o pereche de mănuși de cauciuc și Începu să Își scoată instrumentele. — Mda, bine, zise el, dă-ne de știre un țâr dacă ai nevoie de ceva, OK? Isobel Îl asigură că așa va face, el făcu o scurtă plecăciune, scuzându-se, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]