5,446 matches
-
secret de stat” și transmise verbal sau ca documente cu regim secret, ori de câte ori autoritățile militare sau civile nu executau evrei de teama consecințelor, a ilegalității evidente, ori pentru că se îndoiau de existența unor astfel de ordine de lichidare. De exemplu, maiorul Frigan din garnizoana Cetatea Albă nu cunoștea "ordinele speciale" și a cerut instrucțiuni în scris pentru executarea evreilor. În consecință, pretorul armatei a III-a, colonelul Marcel Petala, s-a deplasat la Cetatea Albă pentru a-i da personal maiorului
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
maiorul Frigan din garnizoana Cetatea Albă nu cunoștea "ordinele speciale" și a cerut instrucțiuni în scris pentru executarea evreilor. În consecință, pretorul armatei a III-a, colonelul Marcel Petala, s-a deplasat la Cetatea Albă pentru a-i da personal maiorului „ordinul special”. Imediat au fost executați toți cei 3.500 de evrei rămași în ghetou. Ca urmare a executării "ordinelor speciale" de "curățirea terenului", teritoriul dintre Nistru și Bug devenise un cimitir imens, presărat cu zeci de mii de cadavre
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
La 23 noiembrie 1942, cade la datorie la Perelesavsky, apărând punctul de comandă al Corpului 5 Armată, căpitanului Tanase Constantin, comandantul Companiei 55 Poliție (Inspectoratul de Jandarmi Alba Iulia). Pentru fapta sa, căpitanului Tănase Constantin, este răsplătită cu gradul de maior „post mortem” și propus pentru a fi decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”. La 16 decembrie 1942, începe curățirea de partizani a masivului împădurit Baksan, la care ia parte și Compania 37 Poliție (Inspectoratul de Jandarmi București) cu un ofițer, 2
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
mai există și astăzi, pe latura de NV a închisorii. La conducerea închisorii s-au aflat : Stănescu Vasile (1944 - 1949); căpitan Dumitrescu Alexandru (1949 - 1951); locotenent Kovacs Anton (1951 - 1953); locotenent Savu Victor (1953 - 1954); căpitan Mândreș Petre (1954 - 1956); maior Ivașcu Ștefan (1956 - 1958); maior Cârstoiu Sebastian (1958 - 1961); maior Toma Mihai (1961 - 1977). După 1989, abandonată și parțial în ruină, clădirea a fost vândută unei firme de construcții în 1991; mai multe clădiri au fost fie distruse, fie total
Experimentul Pitești () [Corola-website/Science/306839_a_308168]
-
latura de NV a închisorii. La conducerea închisorii s-au aflat : Stănescu Vasile (1944 - 1949); căpitan Dumitrescu Alexandru (1949 - 1951); locotenent Kovacs Anton (1951 - 1953); locotenent Savu Victor (1953 - 1954); căpitan Mândreș Petre (1954 - 1956); maior Ivașcu Ștefan (1956 - 1958); maior Cârstoiu Sebastian (1958 - 1961); maior Toma Mihai (1961 - 1977). După 1989, abandonată și parțial în ruină, clădirea a fost vândută unei firme de construcții în 1991; mai multe clădiri au fost fie distruse, fie total schimbate. Un memorial a fost
Experimentul Pitești () [Corola-website/Science/306839_a_308168]
-
La conducerea închisorii s-au aflat : Stănescu Vasile (1944 - 1949); căpitan Dumitrescu Alexandru (1949 - 1951); locotenent Kovacs Anton (1951 - 1953); locotenent Savu Victor (1953 - 1954); căpitan Mândreș Petre (1954 - 1956); maior Ivașcu Ștefan (1956 - 1958); maior Cârstoiu Sebastian (1958 - 1961); maior Toma Mihai (1961 - 1977). După 1989, abandonată și parțial în ruină, clădirea a fost vândută unei firme de construcții în 1991; mai multe clădiri au fost fie distruse, fie total schimbate. Un memorial a fost construit în fața intrării închisorii. Mărturii
Experimentul Pitești () [Corola-website/Science/306839_a_308168]
-
In anul 1814 este numit căpitan, primind ordinul „Crucea de fier” la Bar sur Aube (26 februarie) în campania militară împotriva Franței intrând la 31 martie cu trupele militare în Paris. Este avansat la 8 iunie 1815 la gradul de maior primind comanda Regimentului de Gardă nr. I iar la 1 ianuarie 1816 primește comanda Batalionului de apărare din Stettin (Szczecin, azi în Polonia), iar în anul 1818 preia ca general maior comanda Brigadei de Infanterie, ca la data 1 mai
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
Este avansat la 8 iunie 1815 la gradul de maior primind comanda Regimentului de Gardă nr. I iar la 1 ianuarie 1816 primește comanda Batalionului de apărare din Stettin (Szczecin, azi în Polonia), iar în anul 1818 preia ca general maior comanda Brigadei de Infanterie, ca la data 1 mai 1820 să preia comanda supremă Divizie de Gardă nr. I și în anul 1825 devine general locotenent preluând comanda Corpului de Gardă prusac.In afară de activitățile militare ia parte și la
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
despre un anume serdar Fănuță sau Ștefănică, ce locuia în mahalaua Negustori. Cu aceste informații, Tocilescu a plecat la preotul Dimitrie, care slujise o bună vreme în mahalaua serdarului. La rândul său, preotul i-a îndreptat către Natalia Fănuță, mama maiorului Athanasie Fănuță și soția lui Ștefan Fănuță. Ajungând la ea, a întrebat-o dacă deține vechi documente de familie, iar Natalia i-a adus un ghiozdan de mătase pe care se afla scris „La cei cu știință și nezavisnici” și
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
pe lîngă Direcția VII-a, eu - ajutat de Mihai Burcă ne ocupam de un lot mare de ofițeri care fuseseră (luați - n.n.) prizonieri la Cotul Donului. Dintre aceștia un număr însemnat aderaseră la Divizie"" . Este înaintat apoi la gradele de maior (1944), locotenent-colonel (1945) și colonel (1947). Este numit ulterior comandant secund pentru Educație Cultural-Politică al Corpului de Grăniceri (iunie - septembrie 1947), șef al Direcției Generale Politice a M.A.I. (septembrie 1947 - decembrie 1950), comandant al Trupelor M.A.I. (decembrie 1950
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
experimentata O'Murphy s-a căsătorit cu nobilul Jacques de Beaufranchet, "seigneur d'Ayat", care era unchiul viitorului ilustru general Louis Desaix (a luptat în Revoluția franceză sub generalul Napoleon Bonaparte). Fiul lor (1757-1812), Louis Charles Antoine de Beaufranchet, general maior, a fost prezent la execuția regelui Ludovic al XVI-lea. Marchiza a avut mulți dușmani printre curtenii regali care au simțit o rușine că regele s-ar compromite astfel cu un om de rând. Ea a fost foarte sensibilă la
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
Apărării (1940). NICOLAE ȘOVA GENERAL, EROU NAȚIONAL Studii: juridice: începute dar nefinalizate (1905-1906); militare: Școala de Ofițeri de Infanterie, București (1907), Școala Superioară de Război (1919-1926). Carieră militară: sublocotenent (1909), urmează avansări la excepțional pentru bravură în luptă: căpitan și maior (1916, 1917), comandant al Școlii de Mitraliere (1917), ofițer de Stat major (Divizia 7 și Corpul 6 Armată) (1919), șef la biroul 2 operații și Instrucție la Comandamentul Divizia 7 Vânători (1921), subșef de Stat Major - Comandamentul 6 Armată (1924-1927
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
numai câteva zile însă, se afla împreună cu fratele lui la București la căpătâiul tatălui lor, generalul Ioan Dragalina, comandantul Armatei 1, ce fusese rănit mortal în luptele de pe Valea Oltului. În 1917 a fost din nou promovat, iar între 1919-1921, maiorul Dragalina a urmat cursurile Școlii Superioare de Război. A urcat pe rând gradele ierarhiei militare: locotenent-colonel în 1920, colonel în 1928, general de brigadă în 1935 și general de divizie în 1940. La 1 ianuarie 1940 a fost numit comandant
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
al mitralierelor care loveau în plin. Tot câmpul luptei era acoperit de morți și răniți. La orele 13, în timp ce generalul Sion încerca, împreună cu câțiva subordonați să ajungă în dispozitivul diviziei germane, a fost somat să se predea. Unul dintre ofițeri, maiorul Busuioceanu a strigat: «Domnule general, rușii sunt aici, fugiți». Era însă prea târziu. Generalul a fost răpus de gloanțele dușmane. «Astfel - consemna jurnalul de operații al marii unități - cade la datorie generalul Sion, care numai cu cei trei ofițeri din
Ioan Sion () [Corola-website/Science/307422_a_308751]
-
din Războiul Balcanic (1913). La începutul Primului Război Mondial, era Comandantul Companiei a 10-a din cadrul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi. Remarcându-se în luptele de la Oituz și Soveja, a fost decorat de Regele Ferdinand și de generalul Berthelot. După război este avansat maior. Apreciat la superlativ de comandantului Corpului Vânătorilor de Munte, Principele Carol, care-l caracteriza în anul 1922 că "un valoros ofițer, de nădejde, înzestrat cu deosebite calități". În 1932 este numit la comanda unui batalion de munte în Sighetul Marmației
Leonard Mociulschi () [Corola-website/Science/307419_a_308748]
-
anul 1917, Ion Dumitrache a fost admis la Școala Superioară de Război, în anul 1919 (se împlineau 30 de ani de la înființarea acestei prestigioase instituții de învățământ din armata română), absolvind în anul 1921. După absolvirea Școlii Superioare de Război, maiorul Ion Dumitrache a fost repartizat ofițer de stat major în comandamentul Diviziei 1 Vânători Munte din Arad. Maiorul Ion Dumitrache a fost mutat în anul 1924 în comandamentul Diviziei 1-a Munte "Sinaia". Muncind cu pasiune a fost avansat la
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
de ani de la înființarea acestei prestigioase instituții de învățământ din armata română), absolvind în anul 1921. După absolvirea Școlii Superioare de Război, maiorul Ion Dumitrache a fost repartizat ofițer de stat major în comandamentul Diviziei 1 Vânători Munte din Arad. Maiorul Ion Dumitrache a fost mutat în anul 1924 în comandamentul Diviziei 1-a Munte "Sinaia". Muncind cu pasiune a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și promovat, în 1927, ajutor al comandantului Diviziei 1-a Munte. După doi ani a
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
particularități de climă, relief, condiții meteorologice, reies de la sine. Jienescu nu era străin față de asemenea raiduri. În anul 1929 ocupase locul I la un concurs al Micii Antante și Poloniei. România a participat cu avioane monoloc de vânătoare pilotate de maiorul Gh. Jienescu, locotenenții Constantin Tănăsescu Eugen Pârvulesu și Gogu Ștefănescu. Itinerariul stabilit pentru concurs a fost București - Iași - Varșovia - Praga - Belgrad - București. Din cele 24 de avioane ale celor patru țări participante la concurs, au termint concursul aterizând la București
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
unde s-a remarcat ca militar de excepție. Între anii 1881 și 1885 a fost acolo comandant al Liceului Militar pentru cadeți din Königsfeld, iar în 1887 al Curții Marelui Duce de Luxemburg Adolf. A fost avansat la gradul de maior în 1890. Datorită însușirilor sale i s-a încredințat misiunea de organizare a liceelor militare din Marburg și Komenitz. Foarte mulțumit de rezultatele sale, împăratul Franz Ioseph I a dispus avansarea pe loc la rangul de locotenent-colonel (1894), iar pe
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
1850 căpitan de clasa II, si scurt timp mai târziu, la 24 ianuarie 1851, căpitan de clasa I și mutat la secțiunea Statului Major General pentru gestionarea trupelor și magazinelor. La 1 mai 1859 a fost înaintat în gradul de maior. În anul 1859, participă la războiul austro-italian, luptând pe fronturile de la Magenta și Solferino. În aceste bătălii s-a remarcat ca un bun ofițer, bine pregătit din punct de vedere militar, cu multă inițiativă și curaj, fapt pentru care a
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
gradul de locotenent, iar apoi în 1881 la cel de căpitan. Emanoil Koslinski a organizat în anul 1882 Corpul Apărării Submarine și o primă Secție de Torpilori, în cadrul Flotilei Române. În anul 1887 căpitanul Koslinski este înaintat la gradul de maior și numit șef de Stat Major la Comandamentul Flotilei. În această calitate, a organizat prima școală de torpilori, a înființat "Corpul Apărărilor sub Apă" (1881) și a adus, din Anglia, crucișătorul "Elisabeta" (1888). În anul anul 1890, maiorul Koslinski s-
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
gradul de maior și numit șef de Stat Major la Comandamentul Flotilei. În această calitate, a organizat prima școală de torpilori, a înființat "Corpul Apărărilor sub Apă" (1881) și a adus, din Anglia, crucișătorul "Elisabeta" (1888). În anul anul 1890, maiorul Koslinski s-a aflat la comanda bricului "Mircea", iar în 1894 după înaintarea la gradul de locotenent-colonel, a primit comanda crucișătorului "Elisabeta". În același an, după organizarea Direcției a 5-a a Flotilei Române a fost numit la comanda acesteia
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
Este capabil, instruit, inteligent și studios”. În 1891, este avansat la gradul de căpitan și transferat la Arsenalul Flotilei. În anul 1894, cu nava-școală „Mircea” a efectuat o campanie de instrucție în Marea Neagră și Marea Mediterană. Este avansat la gradul de maior la 8 aprilie 1896, îndeplinind funcția de ofițer secund pe crucișătorul "Elisabeta" în 1897 și apoi pe cea de comandant al bricului-școală "Mircea", în 1898. Conduce începând din 1 noiembrie 1896 Școala de Aplicație a Sublocotenenților, în pavilionul ofițerilor din
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
(n. 1831 - d. ?) a fost un maior român, care a deținut funcția de comandant al Flotilei Române (1866-1867). s-a născut în anul 1831. El a îmbrățișat de tânăr cariera armelor, intrând în septembrie 1849 în Legiunea de Cadeți, înființată în Moldova, în anul 1845. În anul
Scarlat Murguleț () [Corola-website/Science/307469_a_308798]
-
anul 1856 având gradul de căpitan. În anul 1860 a avut loc unirea flotilelor celor două Principate Române (Moldova și Muntenia), după care căpitanul Murguleț a fost numit comandant al punctului Galați. În anul 1865, este avansat la gradul de maior, fiind desemnat pentru a ocupa funcția de ajutor al colonelului Constantin Petrescu, comandantul Flotilei Române. La data de 11 februarie 1866, după abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și retragerea colonelului Petrescu, maiorul Scarlat Murguleț a preluat comanda Flotilei Române pe
Scarlat Murguleț () [Corola-website/Science/307469_a_308798]