5,147 matches
-
că spionajul german ar acționa printr-un intermediar, președintele Cehoslovaciei, Beneș. Prin dovezi măsluite se încerca să se demonstreze existența unei corespondențe între Tuhachevski și membrii Înaltului Comandament German. Prin epurările făcute în armată au fost îndepărtați 3 din 5 mareșali, 13 din 15 generali de armată, 8 din 9 amirali, (aici epurările au fost mai profunde, deoarece marinarii erau suspectați că au exploatat ocaziile pe care le-au avut să aibă contacte cu străinii), 50 din 57 de generali de
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
condus revolta din flota franceză din Marea Neagră împotriva intervenției. Unii dintre prizonierii de război ai Puterilor Centrale, convertiți la bolșevism în captivitatea din Rusia, s-au făcut ei înșiși promotorii revoluției la întoarcerea în țările lor: iugoslavul Josip Broz (viitorul mareșal Tito) este doar cel mai celebru exemplu. Germania lui Wilhelm al II-lea i-a lăsat pe diferiți revoluționari exilați în Elveția, între care Lenin, să-i traverseze teritoriul pentru a reveni în Rusia, în speranța că pacifismul va contribui
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Stalin avea să sfârșească prin a înăbuși idealurile Revoluției din Octombrie. La mijlocul anilor 1930, s-au restabilit mai multe valori respinse de Lenin și Troțki: dragostea de familie și de patria „socialistă”, restaurarea gradelor militare, cum ar fi gradul de mareșal, vânzarea liberă de vodkă de către stat, formalismul în artă, rusificarea forțată a minorităților și „șovinismul Rusiei Mari”, antisemitismul oficial din ce în ce mai puțin voalat... Al Doilea Război Mondial avea să finalizeze această evoluție, "Internaționala" încetând, de exemplu, a mai fi imnul sovietic
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
pe fațada căruia era scris cu litere mari: "„Aici cântă marele cântăreț român Zavaidoc, venit să distreze armata română”". În contextul poposirii sale în Basarabia, este adus la Odessa într-o mașină a marelui Stat Major, spre a cânta în fața mareșalului Ion Antonescu. Reîntors la Târgoviște, își deschide un bufet în incinta regimentului unde era mobilizat. În ziua de 4 aprilie 1944, locuința sa din str. Costache Marinescu nr.4 de lângă Gara de Nord este bombardată și incendiată de aviația americană, obligându-l
Zavaidoc () [Corola-website/Science/298265_a_299594]
-
soldați, dintre care 2555 morți, 6201 răniți și 1785 dispăruți. La data de 18 iulie 1942, după demisia generalului Iosif Iacobici, Petre Dumitrescu a fost promovat la gradul de general de armată, devenind al doilea comandant român ca importanță, după mareșalul Ion Antonescu. În vara anului 1942, a participat la ofensiva germană, alături de Armata 17, înaintând în Caucaz și cucerind peninsulele Taman și Novorosiysk. După acestă campanie, forțele armate române au fost dislocate la nord de Stalingrad, acestea fiind spulberate de
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
linia râului Cir participând, fără succes, la Operațiunea Wintergewitter. În luna decembrie 1943 a asigurat litoralul în timpul retragerii generale, ajungând în Basarabia, în primăvara anului 1943, acolo unde a primit comanda Armatei 6 germane (a fost singurul general român, cu excepția mareșalului, care avea sub comandă o armată germană), cu care a format "Grupul de armate Dumitrescu". După semnarea armistițiului, a încercat să retragă armatele române cât mai departe de sovietici, însă, cu toate acestea, 130.000 au fost luați prizonieri în timpul
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
(n. 26 ianuarie 1880 - d. 5 aprilie 1964 ) a fost un general american și mareșal al Armatei Filipineze, care a avut o carieră lungă, începând cu campania SUA în Mexic și terminându-se în Războiul din Coreea. fost șeful de stat major al US Army în anii 1930. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Douglas MacArthur () [Corola-website/Science/298361_a_299690]
-
În 1919 MacArthur a devenit directorul Academiei Militare West Point. În 1935, când Filipinele au obținut status semi-independent de SUA, președintele Manuel Quezon a solicitat serviciile lui MacArthur ca să coordoneze crearea Armatei Filipineze, ceea ce el a acceptat, primind gradul de mareșal al Armatei Filipineze. MacArthur a considerat că terenurile de instrucție sunt insuficiente. Echipamentul era echipament american „mai mult sau mai puțin învechit”, iar bugetul de 6 milioane de dolari era complet inadecvat. În data de 31 decembrie 1937 MacArthur s-
Douglas MacArthur () [Corola-website/Science/298361_a_299690]
-
de recunoaștere peste graniță, Stalin nu a luat în seamă avertismentele propriilor servicii de contrainformații, așa cum nu a luat în seamă nici sursele externe de spionaj. Mai mult, chiar în noaptea invaziei, trupele sovietice au primit o directivă semnată de Mareșalul Semion Timoșenko și de Generalul de armată Gheorghi Jukov care ordonau: "nu răspundeți la nici o provocare" și "nu inițiați nici o acțiune fără a avea ordine speciale". De aceea, invazia germană a luat prin surprindere conducerea politică și militară sovietică. La
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
ianuarie 1943, cei 90.000 de supraviețuitori ai Armatei a 6-a, (care numărase 300.000 de oameni), s-au predat, în frunte cu General feldmareșalul Friedrich Paulus (cunoscut și sub numele de "Friedrich von Paulus"). Acesta primise bastonul de mareșal numai cu câteva ore înainte de a se preda, Hitler sperând ca Paulus va lupta pâna la capăt - nici un mareșal german nu mai fusese luat prizonier - sau, așa cum i se sugerase, se va sinucide. În acel moment contingentul maghiar era total
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
au predat, în frunte cu General feldmareșalul Friedrich Paulus (cunoscut și sub numele de "Friedrich von Paulus"). Acesta primise bastonul de mareșal numai cu câteva ore înainte de a se preda, Hitler sperând ca Paulus va lupta pâna la capăt - nici un mareșal german nu mai fusese luat prizonier - sau, așa cum i se sugerase, se va sinucide. În acel moment contingentul maghiar era total distrus, iar resturile armatelor germane, române și ale trupelor auxiliare rusești au fost luate prizoniere, mulți dintre ei trebuind
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
granița antebelică poloneză. Avansarea rapidă a izolat unitățile Grupului de Armate Nord care luptau în Curlanda. Ofensiva Lvov-Sandomir a fost lansată pe 17 iulie 1944, germanii retrăgându-se în debandadă din vestul Ucrainei. Ca urmare a răsturnării guvernului progerman al Mareșalului Ion Antonescu pe 23 august 1944, sovieticii au avansat aproape fără luptă prin România, pe 31 august ei intrând în București. Pe 12 septembrie, la Moscova, România și Uniunea Sovietică au semnat un armistițiu în condițiile impuse de ruși. Predarea
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
doua jumătate a secolului XIV-lea, târgul Ibașfalău se dezvoltă în suprafață și că populație, ajungând pe la 700 de locuitori. În 1496, domeniul Dumbrăveni este stăpânit de familiile Bethlen, Fejerdi și Apafi. Grigore Apafi, prefect al județului Dobâca și locțiitorul mareșalului curții lui Martinuzzi, guvernatorul Transilvaniei, cumpăra în 1552 toate moșiile existente în Dumbrăveni și construiește castelul feudal în formă de cetate. În 1562 are loc răscoală secuilor care, împreună cu iobagii români, atacă și avariază serios castelul cetate de aici, care
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
armata română până în stepa din nordul Caucazului și înapoi, la data de 23 august 1944 (armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie a aceluiaș an), regele Mihai își dă acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite. În urma refuzului net al lui Ion Antonescu, regele Mihai l-a destituit și l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaților. Participarea României la cel de-al doilea
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
eforturi pentru a putea susține financiar învățământul săsesc. Această situație a durat până în 1940, când autoritatea asupra școlilor a fost preluată de Grupul Etnic German din România, recunoscut ca persoană juridică în urma unui decret-lege emis la 28 noiembrie 1940 de mareșalul Ion Antonescu. O dată cu instaurarea comunismului, întreg sistemul școlar, inclusiv școlile cu predare în altă limbă decât cea română, a fost administrat exclusiv de statul român. Pe lângă Ordinul Cavalerilor Teutoni, alte organizații religioase importante dezvoltării comunităților germane erau abațiile cisterciene de la
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
aerul curat, fără praf sau alți agenți alergici, bogat în ozon și radiații ultraviolete, atmosferă ionizată și presiunea relativ scăzută a aerului. Printre obiectivele turistice mai importante putem aminti: mânăstirea Predeal, cimitirul legionar de la Predeal (aflat în spatele Mânăstirii Predeal), vila mareșalului Antonescu (situată în zona Cioplea din Predeal), statuia eroului-poet Mihail Săulescu (situată la intrarea în Predeal dinspre Brașov), biserica Sf. Împărați Constantin și Elena (aflată în centrul orașului Predeal). Ctitorul mânăstirii a fost Ioanichie Ieromonahul și Duhovnicul. Un pomelnic cu
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
sovietice, unde companii petroliere ca Exxon în Angola, plătesc sovieticilor și cubanezilor taxe pentru "securizarea sondelor"... Mulțumită acestor bănoase afaceri, Brejnev, de altfel mare amator de bunuri de consum occidentale și colecționar de mașini de lux, este numit în 1976 mareșal și în 1977 președinte. La 18 iunie 1979 la Viena, semnează, împreună cu Jimmy Carter, acordurile SALT II de limitare a armamentelor strategice. În timp ce nomenclatura se desfată mulțumită acestor succese de suprafață, economia și puterea militară sovietică se degradează (forța de
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
de la Moscova, dar procedurile au fost multiplicate de-a lungul și de-a latul țării. Au fost patru procese cheie în această perioadă: Procesul celor șaisprezece (august 1936); Procesul celor șaptesprezece (ianuarie 1937); Procesul generalilor Armatei Roșii (incluzându-l pe mareșalul Tuhacevski - iunie 1937); și, în final, Procesul celor douăzeci și unu (incluzându-l pe Buharin) - în martie 1938. Asasinarea lui Troțki, august 1940, în Mexic, unde el trăia în exil din 1936, a eliminat ultimul oponent al lui Stalin dintre foștii conducători
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
faze ale războiului era ineficientă pe scară largă în fața forțelor germane mai bine pregătite și echipate. Până în cele din urmă, invadatorii au fost opriți și mai apoi respinși din fața Moscovei, în decembrie 1941. Stalin a colaborat, mai apoi, cu inteligentul mareșal sovietic Gheorghii Konstantinovici Jukov pentru victoria decisivă asupra germanilor în lupta pentru apărarea Stalingradului. Nepriceperea lui Stalin în problemele de strategie este deseori amintită în legătură cu pierderile masive sovietice și înfrângerile de la începutul războiului. (În autobiografia sa, Hrușciov pretindea ca Stalin
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
în curând încercuită de germani. În timp ce germanii afirmau că au luat 655.000 de prizonieri, conform sovieticilor, 150.541 de oameni din 677.085 au scăpat din încercuire. Izvoarele istorice dau date diferite privind implicarea lui Hrușciov în acest moment. Mareșalul Gheorghi Jukov scria, la câțiva ani după ce Hrușciov l-a concediat în 1957, acesta din urmă îl convinsese pe Stalin să nu evacueze trupele din Kiev. Hrușciov scria, în schimb, în memoriile sale, că el și mareșalul au propus redesfășurarea
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
în acest moment. Mareșalul Gheorghi Jukov scria, la câțiva ani după ce Hrușciov l-a concediat în 1957, acesta din urmă îl convinsese pe Stalin să nu evacueze trupele din Kiev. Hrușciov scria, în schimb, în memoriile sale, că el și mareșalul au propus redesfășurarea forțelor sovietice pentru a evita încercuirea până la sosirea mareșalului Semion Timoșenko de la Moscova cu ordine pentru soldați de a menține poziția. Mark Frankland, autorul unei mai vechi biografii a lui Hrușciov, sugerează că credința acestuia în conducătorul
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
l-a concediat în 1957, acesta din urmă îl convinsese pe Stalin să nu evacueze trupele din Kiev. Hrușciov scria, în schimb, în memoriile sale, că el și mareșalul au propus redesfășurarea forțelor sovietice pentru a evita încercuirea până la sosirea mareșalului Semion Timoșenko de la Moscova cu ordine pentru soldați de a menține poziția. Mark Frankland, autorul unei mai vechi biografii a lui Hrușciov, sugerează că credința acestuia în conducătorul țării a fost atunci zdruncinată pentru prima oară de înfrângerile Armatei Roșii
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
și de a-l pune pe el la comandă. Hrușciov s-a opus, argumentând că nu au fost anunțați toți membrii prezidiului, obiecție ce ar fi fost înlăturată rapid dacă Hrușciov nu ar fi controlat ferm armata, prin ministrul apărării, mareșalul Jukov, și departamentele de securitate. Timp de mai multe zile au avut loc îndelungate ședințe ale prezidiului. Cum au început să circule zvonuri despre lupta de putere, membrii Comitetului Central, controlat de Hrușciov, au început să vină la Moscova, mulți
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
prezidiu și din Comitetul Central, ca și fostul prim ministru și protejat al lui Hrușciov care li se alăturase acestora. Molotov a fost trimis ambasador în Mongolia; ceilalți au fost trimiși directori de întreprindere și de institut, departe de Moscova. Mareșalul Jukov a fost răsplătit pentru susținerea sa cu statutul de membru deplin al prezidiului, dar Hrușciov se temea de puterea și de popularitatea lui. În octombrie, ministrul apărării a fost trimis într-un tur al Balcanilor, iar Hrușciov a pregătit
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
din La Guaira. Localizarea într-o vale muntoasă îi oferea protecție față de atacurile piraților și fiind într-o zonă cu pământ fertil și climat sănătos. După o serie de revolte fără succes, Venezuela, sub conducerea lui Francisco de Miranda, un mareșal venezuelan care a luptat în Revoluția americană și Revoluția franceză, și-a declarat independența la 5 iulie 1811, moment care marchează începutul Războiului de Independență al Venezuelei. În ciuda cutremurului devastator din 1812 care a lovit Caracas-ul, Venezuela s-a
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]