5,303 matches
-
plugului, că nu-i o rușine, da’ învățătorul din satul meu nu l-o lăsat pe tata până nu m-o dat la școală mai departe. La Școala de Arte și Meserii. Cică am talent la scrijelit lemnul, piatra sau marmura... Așa am ajuns să lucrez la o fabrică de mobilă de lux. ― Apoi una-i să scrijelești lemnul sau marmura și alta-i să faci lucruri frumoase, așa cum am văzut eu la un boier în târg - s-a auzit glas
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o dat la școală mai departe. La Școala de Arte și Meserii. Cică am talent la scrijelit lemnul, piatra sau marmura... Așa am ajuns să lucrez la o fabrică de mobilă de lux. ― Apoi una-i să scrijelești lemnul sau marmura și alta-i să faci lucruri frumoase, așa cum am văzut eu la un boier în târg - s-a auzit glas din mulțime. ― Ei! Cam așa ceva am făcut și eu o bucată de timp... Unii mai trăgeau câte un gât de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
soarele apunea maiestuos deasupra acestor curcubee întoarse. Omul se simțea singur și zdrobit, deși nu-l durea nimic. Frumusețea pe care o vedea cu ochii împăienjeniți îl lăsa aproape indiferent. Își continuă drumul, împleticindu-se, ținându-se de balustrada de marmură ajurată. În creier, parcă, îi zvâcnea un mic soare ce i se lichefia în artere. Nu-și punea nici o întrebare. Mergea înainte, cu un fel de înverșunare tâmpă, îngăimând sunete poate numai pentru el cu înțeles. Când ajunse în fața Lojei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
și altele, sunt doar câteva din cele mai de seamă. Cel puțin trei sunt elementele care susțin partea cea mai spectaculoasă a acestor panorame din adâncurile pământului. în primul rând, stalacmitele și stalactitele. Acestea au uneori înfățișarea unor pilaștri din marmură, alteori iau chipuri umane, de o perfectă suplețe și cu aer fantastic. în al doilea rând, pârâiașele cu ape limpezi, pe care se poate pluti cu barca. în al treilea rând, picturile rupestre, de o expresivitate uimitoare. Ele reprezintă, de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
arată copiii adormiți de-a valma cu câinii sub o bancă la scara metroului. Plină de demnitate, Galina nu coboară în galeriile metroului, cu siguranță n-a venit la Paris ca să umble pe sub pământ. Își contemplă scurt silueta reflectată în marmura udă a scărilor. Imaginea alungită și subțiată ar fi fost poate măgulitoare pentru o femeie bașoldită, cum ajung mai toate rusoaicele spre a doua jumătate a vieții, dar Galina, la treizeci de ani neîmpliniți, arată mai bine în imaginea naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În București, peste care iarna își arată probabil ultimii colți albi de lup, plugurile de zăpadă ieșite de cu noapte pe strada noastră, ca într-un adevărat oraș european, o țin pe Suzy trează cine știe de câte ore pe marmura fierbinte a caloriferului. Trează, fata mea felină e totuși prozaică: dimineața nu se mai lasă atrasă la sfertul de oră sau douăzeci de minute de lectură din Istorie... , prea atașată de mama care, în urma mea, își face și ea toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la vestita replică a voievodului moldovean. Îmi trebuia răbdare și perseverență. Nu se poate să nu învingă cineva cu aceste arme. Perseverența picăturii de apă roade stânca și o prăbușește de pe culme. Or, oare femeie are dârzenia granitului ori a marmurei, afară de... Venus din Millo? Frământat de aceste gânduri, purtam în minte imaginea ei, mereu trează. La facultate, pe stradă, la restaurant, la cinema, ea era în centrul preocupărilor mele. Îi simțeam prezența, întrețineam imaginar conversații aprinse, nesfârșite. În ea predomina
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcut altceva decât să mă apropii de ea, să-i iau mâinile și să-i spun: ― Aimée, vreau să ne căsătorim... Ce-mi răspunzi? N-am observat nici o tresărire pe fața ei, nici o clipire a ochilor măcar. Era toată o marmură pe care n-o muia nimic. ― Soția ta? Niciodată! strigă răspicat, clătinând negativ capul. ― Niciodată? De ce? Cum poți să spui asta? Te-am jignit atât de greu? Tăcere. Tăcea ca piatra, când și piatra ar fi trebuit să grăiască într-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca o statuie, însă în altă poziție. ― Ce-i cu dumneata? Am impresia că mă studiezi... ― Iartă-mă, fără să vreau... Regret că nu sânt sculptor. De pildă un Canova sau un Rodin... ― De ce? ― Pentru că te-aș fi imortalizat în marmură. Statuia vie zâmbi imperceptibil în loc să râdă cu poftă. ― Știi că ai intuiții? Am primit două oferte de acest gen pe care, bineînțeles, le-am refuzat numaidecât... ― Rău ai făcut, rău, domnișoară Cecilia... ― Nu, deloc. Nu-mi place cum sânt Aș
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai înainte de toate ― ce știam? Am ridicat din umeri fără să articulez un cuvânt. ― Sărmana! Ar fi meritat o soartă mai bună! Cecilia rostise vorbele astea de compătimire? M-am uitat la ea surprins. Altă mirare: pe fața ei de marmură lunecau câteva boabe de lacrimi la vale. ― Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construită din marmură, decât numai pe dinafară. În piept avea inimă și simțire care o făceau să sufere. Vestea îi străbătuse învelișul protector, umanizînd-o. Întoarse capul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
meritat o soartă mai bună! Cecilia rostise vorbele astea de compătimire? M-am uitat la ea surprins. Altă mirare: pe fața ei de marmură lunecau câteva boabe de lacrimi la vale. ― Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construită din marmură, decât numai pe dinafară. În piept avea inimă și simțire care o făceau să sufere. Vestea îi străbătuse învelișul protector, umanizînd-o. Întoarse capul, se feri să-mi arate slăbiciunea, deși sentimentul n-o micșora, ci dimpotrivă... Apoi zise: ― Du-te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu voi simți pic de violență în educația care mi se va da. M-au trimis afară și a trebuit să aștept în fața ușii. Când a venit să mă ia, era fericită. M-a condus zâmbind pe treptele lungi de marmură ce duceau la etaj. Dincolo de ferestrele coridorului se ridica o pădure și se însera. S-a oprit la etaj. M-am uitat pe geamul pe care am văzut copacii și totodată oglindirea chipului ei. — Minunat - am spus eu, dar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
trei coloane. Provincie romană. Fără măcar un templu, doar un pridvor de casă patriciană. Mai multe mii dintre acestea se odihneau acolo sub pământ, nu trebuia decât să sapi. Astea erau datele pe care le cunoșteam. Și că era din marmură, pe care mușchiul crește repede la miazănoapte. Dar Amália s-a angajat să o curețe. După cum îți spun, i-am priponit-o la cap. O coloană de un stânjen înfiptă în noroi. De unu patruzeci deasupra, iar dedesubt până pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
are femeia în clipa când încă se mai îmbină cu cele mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor despicată, din care se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vremea ar fi fost frumoasă, am fi trecut, probabil, grăbiți, am vizitat un muzeu pe care ghidurile nu-l consemnau. O fotografie uriașă, acoperind aproape un perete întreg, înfățișa acolo Pentelicul, celebrul munte al carierelor antice, de unde s-a extras marmura pentru Parthenon și pentru celelalte monumente de pe Acropole. Pe peretele opus, se afla o fotografie a Parnasului. Un vultur negru dădea ocol înălțimilor unde au sălășluit, cândva, muzele și unde ochiul aparatului fotografic n-a mai surprins decât o priveliște
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e exact paralelă cu celelalte, nici una nu e, matematic, perpendiculară. Fiecare e ușor înclinată înlăuntru. "Dezarmoniile" se observă de aproape foarte clar și încerci o vagă perplexitate. Așadar, nici măcar Parthenonul, simbolul însuși al perfecțiunii, nu este perfect? însăși teorema de marmură a clasicismului e plină de greșeli? Te depărtezi și, deodată, constați că templul e din nou perfect! Coloanele se văd acum drepte, milimetric drepte, și egale, milimetric egale. Descoperi, astfel, că iluzia are un rol esențial în geometria Parthenonului. Arhitecții
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
împrejmuitoare, cu condiția să fie înscris în fortificații numele său. Theba a refuzat, socotind că nu-și putea îngădui să glorifice o hetairă, dar Praxitele nu s-a sfiit să facă iubitei sale o cinste și mai mare, imortalizînd-o în marmură. Cea mai romantică victorie a frumuseții am găsit-o, însă, unde mă așteptam mai puțin. La Pitagora. Și nu rezist să nu rememorez câteva date bine cunoscute. În Egipt, Pitagora a fost inițiat în secretele lor de preoții de la Memfis
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici un răspuns în afară de o ridicare din umeri care ar putea să însemne "mă rog, cum doriți" și se așează pe o piatră, la umbră, lăsîndu-mă să mă depărtez... o curte pietruită, pustie, unde, din gura știrbă a unui satir de marmură, se scurge, ca un fir de salivă, apa puțină și tulbure... o cărare pe care trec capre, căutând iarba rară, lângă o livadă de măslini... doi șerpi dormind înlănțuiți, la soare, pe pietre... apoi, pisicile de care vorbește Plutarh, parfumate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai poate fi criticat. Duse la Roma și apoi la Constantinopol, picturile lui Zeuxis au dispărut. În sculptură, naufragiul n-a fost total, însă nenumărate statui de bronz, între care și capodopere, au fost topite și nimeni nu cunoaște câte marmuri sculptate au fost sfărâmate sau au nimerit în cuptoarele de var. Cu excepția frizei Parthenonului, toate capodoperele lui Fidias s-au pierdut. Doar din reproduceri, de mai mici dimensiuni, știm cum arăta Athena Parthenos. Din statuia colosală, înaltă de peste douăzeci de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
putut anula. Porniți în lume pe șoselele romane, filosofii greci au pătruns până la urmă, fie și numai cu o parte a operei lor, în marile biblioteci. Pe Acropole, corul de deasupra Parthenonului ține loc de acoperiș, completează golurile, colaborează cu marmura îngălbenită, și sunt ore când golurile fac parte, ele însele, din arhitectură. Nu un rest din Atena lui Pericle e de văzut pe Acropole, ci o dovadă că există valori care pot fi distruse, nu și degradate. Frumoase vorbe. Dar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
catastrofă și mai mare: compromiterea valorilor antice. Totul a fost pus pe seama barbarilor, iar după o mie de ani, colindând străzile Romei, Rafael a putut visa liniștit să-i restaureze vechea grandoare. Renașterea uitase de crime, exalta, entuziasmată, vestigiile de marmură, statuile și manuscrisele; uitase de Nero și de concertele date de el prin Grecia, se gândea numai la Vitruviu, la Cicero și la zeii preluați din Olimp. Renașterea a fost, practic, un dar al barbarilor. De altfel, n-am fi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scara metalică pe chei (9,30), e soare. Aerul e mai rece totuși decât la Constanța, deși ne aflăm mai la sud. Mergem (cu autocarele) mai întîi la un mausoleu. Trecut mumificat. Manie a mausoleelor. Trec grăbit prin fața sarcofagelor de marmură și a vitrinelor cu arme feudale. Am făcut o reverență pioasă dinaintea vestigiilor trecutului, pot să mă plimb pe aleile însorite ale parcului! Mă întorc, după câtva timp, în mausoleu să-mi satisfac o curiozitate răutăcioasă. Vreau să văd ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
noi o coloană și câteva bucăți de piatră spartă. Nu avem cum să înțelegem uimirea lui Alexandru cel Mare. A dispărut și altarul, lucrat de Praxitele. Goții au jefuit templul de podoabe. Apoi, creștinii l-au transformat în carieră de marmură pentru construirea bazilicii "Sfîntul Ioan" și pentru catedrala "Sfînta Sofia". Restul au făcut ploile, bălăriile, pirații și turcii. Stă să plouă și ne grăbim. Facem fotografii, sub cer vânăt, între coloanele albe, care nu mai sprijină nimic la bazilica "Sfîntul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o Acropole mai înaltă decât cea ateniană. Șoseaua îngustă se răsucește în spirale violente. Am tot timpul senzația că autobuzul se poate răsturna. Sus, pe culme, e exact ceea ce am presupus. Ziduri ruinate, din piatră ordinară și câteva coloane de marmură, în mod evident, "aranjate". Golurile au fost umplute cu ipsos. Capitelurile sunt aproximativ corintice, dintr-o epocă în care stilurile nu mai erau pure. Ruinele ― câte sunt ― au fost "sistematizate". Trecut, în bună măsură, contrafăcut, Printre pietre a crescut iarbă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mare ecran alb pe care se proiectează, bănuiesc, dumineca, scene din Biblie. Nu lipsesc nici camerele video. Hală industrială, sală de teatru, studiou de televiziune, orice poate fi aici, numai loc de rugăciune nu. Nu mă impresionează nici excesul de marmură roz, nici țevile albe, care compun o orgă specială, nici, mai ales, imensul parking de-afară, unde credincioșii pot asculta slujba fără să coboare din mașini. Înțeleg nevoia de modernizare a religiei, dar est modus in rebus, vorba lui Horațiu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]