4,739 matches
-
unei epoci, naratorul înregistrează mutațiile survenite în lumea „satului” românesc de-a lungul „tranziției”. Totuși punctul forte al prozatorului nu e atât observația, cât evocarea ce conferă faptelor și oamenilor o alură enigmatică. SCRIERI: Exil în orașul imperial, Sibiu, 1992; Melancolii retorice, Sibiu, 1994; Ritualul melancoliei, postfață Dumitru Chioaru, Pitești, 2002; Un sat numit România, Botoșani, 2003. Antologii: Antologia poeziei românești de la origini până azi, I-II, Pitești, 1998 (în colaborare cu Dumitru Chioaru). Repere bibliografice: Ion Cristofor, Citadinism și confesiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
survenite în lumea „satului” românesc de-a lungul „tranziției”. Totuși punctul forte al prozatorului nu e atât observația, cât evocarea ce conferă faptelor și oamenilor o alură enigmatică. SCRIERI: Exil în orașul imperial, Sibiu, 1992; Melancolii retorice, Sibiu, 1994; Ritualul melancoliei, postfață Dumitru Chioaru, Pitești, 2002; Un sat numit România, Botoșani, 2003. Antologii: Antologia poeziei românești de la origini până azi, I-II, Pitești, 1998 (în colaborare cu Dumitru Chioaru). Repere bibliografice: Ion Cristofor, Citadinism și confesiune, TR, 1993, 11; Nicolae Oprea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
Cartea de nisip, APF, 1993, 7-8; Alexandru Pintescu, Sub semnul lui Euphorion, PSS, 1993, 9; Mircea Ivănescu, Un pariu cu literatura contemporană, „Rondul de Sibiu”, 1994, 2 decembrie; George Bădărău, Un pelerin în orașul imperial, DL, 1994, 12; Horea Poenar, „Melancolii retorice”, ST, 1995, 1-2; Mircea Doreanu, Melancoliile ultimului Văcărescu, AST, 1995, 2-3; Mihaela Ursa, „Melancolii retorice”, APF, 1995, 8; Sanda Cordoș, Dicționar de cărți, ECH, 1995, 6-9; Dan Silviu Boerescu, Dicționarul debutanților 1990-1995, „Cartea”, 1996, mai; Iulian Boldea, Melancolia exilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
Pintescu, Sub semnul lui Euphorion, PSS, 1993, 9; Mircea Ivănescu, Un pariu cu literatura contemporană, „Rondul de Sibiu”, 1994, 2 decembrie; George Bădărău, Un pelerin în orașul imperial, DL, 1994, 12; Horea Poenar, „Melancolii retorice”, ST, 1995, 1-2; Mircea Doreanu, Melancoliile ultimului Văcărescu, AST, 1995, 2-3; Mihaela Ursa, „Melancolii retorice”, APF, 1995, 8; Sanda Cordoș, Dicționar de cărți, ECH, 1995, 6-9; Dan Silviu Boerescu, Dicționarul debutanților 1990-1995, „Cartea”, 1996, mai; Iulian Boldea, Melancolia exilului interior, „Cuvântul”, 2000, 12; Gheorghe Azap, Între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
Mircea Ivănescu, Un pariu cu literatura contemporană, „Rondul de Sibiu”, 1994, 2 decembrie; George Bădărău, Un pelerin în orașul imperial, DL, 1994, 12; Horea Poenar, „Melancolii retorice”, ST, 1995, 1-2; Mircea Doreanu, Melancoliile ultimului Văcărescu, AST, 1995, 2-3; Mihaela Ursa, „Melancolii retorice”, APF, 1995, 8; Sanda Cordoș, Dicționar de cărți, ECH, 1995, 6-9; Dan Silviu Boerescu, Dicționarul debutanților 1990-1995, „Cartea”, 1996, mai; Iulian Boldea, Melancolia exilului interior, „Cuvântul”, 2000, 12; Gheorghe Azap, Între vot și dezbatere, VTRA, 2001, 6-7; Lefter, Scriit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
Poenar, „Melancolii retorice”, ST, 1995, 1-2; Mircea Doreanu, Melancoliile ultimului Văcărescu, AST, 1995, 2-3; Mihaela Ursa, „Melancolii retorice”, APF, 1995, 8; Sanda Cordoș, Dicționar de cărți, ECH, 1995, 6-9; Dan Silviu Boerescu, Dicționarul debutanților 1990-1995, „Cartea”, 1996, mai; Iulian Boldea, Melancolia exilului interior, „Cuvântul”, 2000, 12; Gheorghe Azap, Între vot și dezbatere, VTRA, 2001, 6-7; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 271-273; Andrei Bodiu, Un estet singuratic, OC, 2003, 157; Nicolae Oprea, Un poet al orașului, „Ziua literară”, 2003, 57; Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
și dezbatere, VTRA, 2001, 6-7; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 271-273; Andrei Bodiu, Un estet singuratic, OC, 2003, 157; Nicolae Oprea, Un poet al orașului, „Ziua literară”, 2003, 57; Paul Aretzu, Doi utopici, R, 2003, 3-4; Dan Perșa, „Ritualul melancoliei”, TMS, 2003, 7; Bogdan-Alexandru Stănescu, „Un sat numit România”, „Ziua literară”, 2003, 69; Dan Bogdan Hanu, Soft și hard melancolia, CL, 2003, 10; Andrei Terian, Resursele imaginarului, PSS, 2003, 10-12. A.Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
Nicolae Oprea, Un poet al orașului, „Ziua literară”, 2003, 57; Paul Aretzu, Doi utopici, R, 2003, 3-4; Dan Perșa, „Ritualul melancoliei”, TMS, 2003, 7; Bogdan-Alexandru Stănescu, „Un sat numit România”, „Ziua literară”, 2003, 69; Dan Bogdan Hanu, Soft și hard melancolia, CL, 2003, 10; Andrei Terian, Resursele imaginarului, PSS, 2003, 10-12. A.Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
diversifică modalitățile de construcție a personajelor și, implicit, tipologia afectivă. Aceeași formulă se întâlnește și în Dimineața nuanțelor (1989), unde decorul marin devine scena confruntărilor dintre elementul masculin și cel feminin, ale căror consecințe dramatice se traduc prin singurătate și melancolie. Dublu manierizante, mai întâi față de lirica universală, apoi față de concepția proprie, volumele de versuri Poem scris pe suflarea pământului (1975), Anamorfoze (1983), Fragilități (1996) și Provocări imergente (2000) reiau fără variații prea marcate registrul tematic caracteristic autorului. O ușoară schimbare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
orașului. I s-au decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1980) și un premiu al Societății Poeților Britanici (1986). Lirica publicată de U. este extrem de unitară, poeta descoperindu-și încă de la volumul Viața deasupra orașului temele și motivele predilecte - solitudinea, melancolia intelectualizată, orașul tentacular, dar și propria modalitate stilistică - mixaj de limbaj prozaic și metafore neașteptate, care dilată suprarealist coaja lucrurilor sau a imaginilor. Totuși, în această primă scriere figurația rămâne una previzibilă: U. inventează un spațiu urban coșmaresc, artificial, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
diferite. De un echilibru constant, definitoriu, Coșbuc emană tărie interioară, în timp ce I., fragil, patetic, romantic în fond, este un elegiac, un sentimental, la care fantomele trecutului și însingurarea progresivă sunt motive caracteristice. Între edificiile înalte de la oraș, el se abandonează melancoliei: „Ce timpuriu m-ai cucerit, iubită/ Melancolie, credincioasă soră!” Patriarhalismul său, tandru, se reduce în practică la ideea de simplitate: „O, drăgălașă muză populară/ În ochii tăi e cer senin de vară/ Și fermecata mea copilărie/ Mi-o readuci de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
emană tărie interioară, în timp ce I., fragil, patetic, romantic în fond, este un elegiac, un sentimental, la care fantomele trecutului și însingurarea progresivă sunt motive caracteristice. Între edificiile înalte de la oraș, el se abandonează melancoliei: „Ce timpuriu m-ai cucerit, iubită/ Melancolie, credincioasă soră!” Patriarhalismul său, tandru, se reduce în practică la ideea de simplitate: „O, drăgălașă muză populară/ În ochii tăi e cer senin de vară/ Și fermecata mea copilărie/ Mi-o readuci de tine-ademenită...” ( Când seara-n ceasuri de singurătate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Simbolism, din Caleidoscopul lui A. Mirea (I-II, 1908-1910), denotă o atitudine antisimbolistă; de amintit, totuși, traducerile din Paul Verlaine (în colaborare cu Dimitrie Anghel), care își pun amprenta asupra romanticului de cultură germană. Din stampe vechi respiră discret o melancolie cu substrat romantico-simbolist. Bănci solitare și flori ofilite (În parc), ziduri cenușii și ruine (Nürnberg), orașul în negură albastră (Clopotele din Nürnberg) sunt tot atâtea pretexte de analogii simboliste. Când exprimă sentimente tandre, poetul dispune, dacă nu de strălucire metaforică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
apariția volumului Dincolo de iarnă, rezultat al revizuirii radicale a viziunii autorului față de lirism, se observă o adevărată metamorfoză: pastelurile sale, deși mai păstrează urme ale vechii atitudini, aduc în lumină un lirism de tip confesiv, ale cărui note dominante sunt melancolia și visarea: „Frunze metalice cad,/ Oglinda apei e spartă -/ Frunze metalice cad,/ Le-nvăluie apa, le poartă./ Dragostea ta m-a strigat?/ Vântul îmi bate în poartă.” Cu Fluxul memoriei (1957), Imn către zorii de zi (1962) și Fiul risipitor (1964
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
1957), Imn către zorii de zi (1962) și Fiul risipitor (1964), poezia baconskyană se situează definitiv în zona lirismului autentic, purtător al principalelor calități care l-au impus pe autor în conștiința literară a epocii. Poetul devine un „estet al melancoliei” (Eugen Simion), un cântăreț al peisajelor toamnei, al luminii care se stinge în amurg și al „somnului crizantemelor”: „O, dalii, tufănici și crizanteme, / Flori târzii, flori de toamnă - / De aramă, de purpură steme / Peste paloarea grădinilor brumate, / Un sentiment nelămurit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
critică drept una dintre cele mai valoroase opere ale literaturii contemporane. Schimbarea de viziune față de cărțile anterioare este aproape totală: dacă până acum sentimentele de frustrare și neliniște, generate de conștiința trecerii ireversibile a timpului, erau purificate estetic într-o melancolie senină, Cadavre în vid aduce cu sine împotrivirea și revolta, concretizate într-o imagistică de-a dreptul apocaliptică. Spectacolul, pus în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
scorțoasă, cultă în chip excesiv, însă profundă și originală, apără totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, seniorial, pierdut în cerul marilor modele. El însuși, ca om, trecea până de curând printre noi ca un prinț exilat, abstras și melancolic, de o melancolie puțin studiată, voievodală. Am avut sentimentul, citindu-l și observându-l de la distanță, că poetul își construise un stil al personalității și se identificase, în cele din urmă, în viață și poezie, cu el. A. E. Baconsky rămâne prin modul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Mai întâi tânără, în albumele mai vechi, cu zâmbetul pătruns de vraja misterioasă a lui „petite pomme”. Apoi, cu vârsta, în albumele din ce în ce mai noi și mai apropiate de vremurile noastre, expresia aceea se estompa, nuanțându-se cu un văl de melancolie și de simplitate. Femeia aceea, franțuzoaica aceea rătăcită în imensitatea înzăpezită a Rusiei, era cea care le învățase pe celelalte cuvântul care te face frumoasă. Bunica mea din partea mamei... Se născuse în Franța, la începutul secolului, în familia lui Norbert
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
capătul cozii, hipnotizați de puterea anonimă a mulțimii. Mi-era teamă să ridic ochii, să mișc, mâinile, înfundate în buzunare, îmi tremurau. Și, venind parcă de pe o altă planetă, am auzit brusc vocea surorii mele - câteva cuvinte colorate cu o melancolie surâzătoare: - Îți amintești: potârnichi și ortolani fripți umpluți cu trufe?... A râs ușor. Iar eu, privindu-i chipul palid cu ochii în care se oglindea cerul de iarnă, mi-am simțit plămânii umplându-se cu un aer foarte proaspăt - aerul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simpli, umani. Mai ales cel ce purta o cască veche de conchistador, un bătrân înalt, care mergea sprijinindu-se într-o suliță, la capătul coloanei. Chipul lui m-a subjugat printr-o surprinzătoare seninătate, amară și surâzătoare totodată. Cufundat în melancolia mea de adolescent, am fost cuprins subit de o bucurie confuză. Mi s-a părut că am înțeles calmul acelui ostaș bătrân în fața înfrângerii iminente, în fața suferinței și a morții. Nici stoic, nici suflet naiv, mergea cu fruntea sus, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în urmă, trăiau în mine, scăldându-se în mirosul înțepător al frunzelor uscate, în ceața ușoară ce scânteia în soare... Da, ghiceam la ele freamătul imperceptibil cu care trupul femeiesc primește o nouă toamnă, amestecul de bucurie și de spaimă, melancolia senină. Nu mai era nici un obstacol între cele trei femei și mine. Contopirea noastră, simțeam, era mult mai erotică și mai carnală decât orice posedare fizică. Am părăsit dimineața aceea de toamnă, pomenindu-mă sub un cer deja aproape negru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a fost dimineața cea mai blândă din iarna aceea. Era soare, ca în primele zile de aprilie. Promoroaca se topea și iarba udă strălucea ca stropită de rouă... După ce îmi petrecusem singura dimineață revăzând o mulțime de lucruri, cu o melancolie mereu crescândă, sub norii de iarnă - uitasem de grădina aceea veche și de bolta de viță, la umbra căreia se hotărâse viața mea... Să trăiesc după chipul acelei frumuseți, asta aș fi vrut să știu să fac. Limpezimea acestei țări
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii în destrămare, Amurg, Dies irae (după Leconte de Lisle) sau Sfârșit de toamnă îl prevestesc pe G. Bacovia. P.-P. este însă, în primul rând, un eminescianizant. Lirismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
volumele În marea trecere, Lauda somnului, La cumpăna apelor, unde are loc o înstrăinare tainică, tot mai pronunțată, a naturii de om. Imbold al cufundării în sânul ei liniștitor, „panismul” întâlnește o rezistență crescândă. În întreaga fire se insinuează o melancolie secretă. O boală ascunsă roade lumea, o împuținează și ofilește, împingând-o într-un anotimp autumnal, de extincție lentă. Viața - descoperă poetul - înseamnă de fapt combustie, înaintare inexorabilă spre moarte. Existența e în esență „marea trecere”. După Trakl, nimeni n-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
care se plasează mai mult sau mai puțin epigonic sub "mantaua" lui Caragiale, precum G. Ranetti și Al. O. Teodoreanu, cât și scriitori remarcabili prin originalitate, însă având conștiința succesoratului, cum ar spune Monica Spiridon care își prefața revelatoriul studiu Melancolia descendenței prin această departajare : "Memoria antecesorilor este privilegiul oferit cu perfidie temerarilor care se înfățișează la porțile literaturii. Unora, ofranda le este fatală. [...] Alții însă adevărații creatori își duc povara cu trufașă resemnare. Ea le veghează elanul condeiului, le decantează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]