52,214 matches
-
amanți (acea combinație de gânduri și trup de care amanții se slujesc pentru a face dragoste) e diferită de lectura paginilor scrise, căci nu e liniară. Atacă dintr-un punct oarecare, sare, se repetă, revine înapoi, insistă, se ramifică în mesaje simultane și divergente, converge din nou, înfruntă momente de plictiseală, întoarce pagina, regăsește firul, se pierde. E posibil să se recunoască o direcție, drumul către o țintă, căci tinde spre un climax, iar în vederea acestei ținte dispune de faze ritmice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prin limitarea în cadrul actului de a scrie imensitatea non-scrisului devine lizibilă, adică prin nesiguranțele ortografiei, prin inadvertențe, lapsusuri, salturi necontrolate ale cuvântului și peniței. Altfel, ceea ce e în afara noastră nu pretinde să comunice prin cuvânt, vorbit sau scris: își trimite mesajele pe alte căi. Iată, fluturele alb a traversat întreaga vale și, de pe cartea cititoarei, a zburat să se așeze pe hârtia pe care tocmai scriu. Prin valea asta circulă oameni ciudați: agenți literari, așteptând noul meu roman, pentru care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tehnică bună și o anume adaptabilitate la ideile noi. — Dar i-ați citit cărțile? — Ceea ce a scris până acum nu interesează. În cartea pe care o va scrie când va fi ieșit din criză s-ar putea să se afle mesajul cosmic. — Transmis cum? — Pe cale mentală. El nici nu și-ar da seama. Ar crede că scrie datorită talentului său; dar mesajul ce vine din spațiu, pe unde captate de creierul lui, s-ar infiltra în ceea ce scrie el. Și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
În cartea pe care o va scrie când va fi ieșit din criză s-ar putea să se afle mesajul cosmic. — Transmis cum? — Pe cale mentală. El nici nu și-ar da seama. Ar crede că scrie datorită talentului său; dar mesajul ce vine din spațiu, pe unde captate de creierul lui, s-ar infiltra în ceea ce scrie el. Și voi ați reuși să decodați mesajul? Nu mi-au răspuns. Mă gândesc că așteptarea interplanetară a acestor tineri va fi înșelată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mentală. El nici nu și-ar da seama. Ar crede că scrie datorită talentului său; dar mesajul ce vine din spațiu, pe unde captate de creierul lui, s-ar infiltra în ceea ce scrie el. Și voi ați reuși să decodați mesajul? Nu mi-au răspuns. Mă gândesc că așteptarea interplanetară a acestor tineri va fi înșelată și simt un anume regret în fond, aș putea foarte bine să strecor în viitoarea mea carte ceva care să le poată părea revelarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îmi este dictat într-adevăr de extratereștri? Degeaba aștept o revelație de la spațiile siderale: romanul meu nu înaintează. Dacă dintr-o clipă într-alta aș reîncepe să umplu o pagină după alta, ar fi un semn că galaxia îmi trimite mesajele sale. Singurul lucru pe care reușesc să-l scriu, însă, este acest jurnal, contemplarea unei tinere femei citind o carte, care nu știu ce este. Oare mesajul extratereștrilor e conținut în jurnalul meu? Sau în cartea ei? A venit să mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
reîncepe să umplu o pagină după alta, ar fi un semn că galaxia îmi trimite mesajele sale. Singurul lucru pe care reușesc să-l scriu, însă, este acest jurnal, contemplarea unei tinere femei citind o carte, care nu știu ce este. Oare mesajul extratereștrilor e conținut în jurnalul meu? Sau în cartea ei? A venit să mă vadă o fată care scrie o lucrare despre romanele mele pentru un seminar de studii universitare foarte important. Văd că opera mea îi slujește perfect să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de materie primă autentică. — Atunci s-a întors în Japonia? Dar Ludmila pare să ignore orice conexiune între Japonia și insul acela. Ea situează baza secretă a mașinațiilor infidelului traducător în cu totul altă parte a globului. Conform ultimelor lui mesaje, Ermes și-ar fi pierdut urma în apropierea Anzilor Cordilieri. Pe Ludmila, însă, o interesează un singur lucru: ca el să fie departe. Se refugiase în munții aceștia pentru a fugi de el; fiind sigură acum că nu-l poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gospodării agricole, din vremea primei mele copilării), o a treia curte unde se află grajdurile (oare m-am născut într-un staul?). Ar trebui să fie zi, dar umbra ce învăluie povestirea nu dă semne să se risipească, nu transmite mesaje pe care imaginația vizuală le poate completa în figuri bine conturate, nu aduce cu sine cuvinte spuse, ci doar voci confuze, cântece potolite. Abia în a treia curte senzațiile încep să capete formă. Mai întâi mirosurile, aromele, apoi lumina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rooibos, pe care aceasta din urmă îl prepara pentru amândouă la începutul fiecărei zi. Nu avea neapărată nevoie de o secretară, dar, pentru ca afacerea să fie luată în serios, îi trebuia cineva care să răspundă la telefon sau să preia mesajele dacă ea lipsea. Mma Makutsi era o dactilografă de excepție - obținuse nota 9,70 la examenul de absolvire al școlii de secretariat - și probabil se irosea într-o firmă măruntă ca aceasta, dar îi ținea o companie plăcută, era loială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
revedere pentru a doua oară și se îndreptă spre Facultatea de Economie. Ușa era deschisă. Mma Ramotswe citi bilețelul înainte să bată la ușă.: Dr. Oswald Ranta, diplomat economist, (UB) Ph. D. (Duke). Dacă nu sunt înăuntru, puteți lăsa un mesaj la secretara facultății. Studenții care vor să li se înapoieze referatele, să se adreseze asistenților sau să meargă la biroul facultății. Ascultă să vadă dacă se aude vreo voce din cameră, dar nu se auzea nimic. Auzi doar zgomotul tastelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o mângâie pe sub masă, savurând fâșâitul ciorapilor, pe mamă... El ar putea fi fratele sau sora... - Pe care n-o are... - N-o are, n-are biografie, nici nume... - Ei, dacă-i chintesență... - Păi vezi, e chintesență! Ăsta-i și mesajul pe care vreau să-l transmit, că totul e fracturat, se rupe, se amestecă... Ea îi dă să bea din sângele ei... - Cui? - Lui! Cui altcuiva? - Dar El e Ea sau Ea e El... - Da, Ea e El, dar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
atunci când mă tai cu ața dentară. Abia acum sesizez c-au mai apărut două citate din clasici, nu știu cine le confecționează la imprimantă. Au sublinieri galben-fosforescente, acolo unde-i ideea mai importantă. Sunt mobilizatoare, înălțătoare, filozofice, destinate sufletelor sensibile. Cu un mesaj clar: dacă ești geniu, te vor batjocori-ignora-izola-disprețui-neînțelege-răni-învinge-pune-la-pământ-întina-memoria... măgarii, neaveniții, nepricopsiții ăia. Cum nu-s geniu, le desprind liniștit de pe perete, le mototolesc în pumn și le arunc la coș. Nu nimeresc din prima. Dar mă gândesc, totuși, dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
hârtie igienică, mă caut de batistă sau folosesc sumarul de la vreo carte... și dacă văd în pasaj, pe perete, printre dârele de degete, o chestie mai directă, mai mustoasă, o invitație la... diverse, trebuie să mă gândesc că e un mesaj de la agentul X către superiorul lui... Și numerele de telefon trebuie să fie false numere de telefon, de fapt niște coduri... - Cam așa ceva, totul e codificat, supercodificat, desenele au implicații mult mai adânci, țin de caracterul secret al acestor organizații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
superiorul lui... Și numerele de telefon trebuie să fie false numere de telefon, de fapt niște coduri... - Cam așa ceva, totul e codificat, supercodificat, desenele au implicații mult mai adânci, țin de caracterul secret al acestor organizații. De câte ori în istoria lumii mesajele importante, cele inițiatice n-au fost mascate de chestii vulgare sau pornografice? - Da, așa e, s-a mai întâmplat, avem exemple celebre... Nu pot s-o contrazic. - Ei, să nu mai lungesc gargara, ea e pregătită să dea totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dar fără mobilitate... trecerea de la sinele profund la tusea măgărească. *** Am adormit în fotoliu. Târziu, dar nu-mi venea să mă mișc de-acolo, chiar dacă stăteam cu ochii în ecran de pomană. Așteptam, deși știam că nu voi primi nici un mesaj. De ce să-mi scrie? Între sprâncene parcă-mi bătuse cineva un cui și încercam degeaba să-l smulg. Nu-mi dau seama ce mi-a înfiripat mintea mai târziu, de unde venea vocea aceea, dar m-am trezit calm, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și vârful lamei rămâne înfipt în parchetul din holul lui Evie, chiar lângă bocancul lui de infanterist. Seth zice: Dacă Evie zice că eu te-am împușcat, minte. Pe masă, lângă telefon, e-un carnețel și un creion pentru preluarea mesajelor. Seth zice: — Am știut din secunda în care am auzit de tine-n spital că Evie a fost la mijloc. Echilibrând pușca pe-un braț, scriu în carnețel: dă-ți jos colanții. — Vreau să zic că nu mă poți omorî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
informația cea mar importantă, cheia afacerii n-o aflase încă, iar după ce a aflat-o n-a mai putut, face nimic, deoarece a murit. Bîlbîie îl instruise pe Radul Popianu ca la momentul favorabil să comunice triumvirilor un fel de mesaj al Comitetului din Vladia prin care fascia să fie determinată să treacă la acțiune. Bîlbîie îi spusese prințului "Excelență, ăștia au de gînd ceva foarte serios, au de gînd să facă un lucru care dacă nu este oprit înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
venit pe ascuns, furișîndu-se printre vagoane, dormind pe sub un gard de spini ca să nu fie reperat. Popianu era destul de sigur pe vocea lui, nici un tremur, nici o ezitare. Tocmai le spunea că însuși colonelul Stoicescu l-a însărcinat cu aducerea unui mesaj, prin viu grai, pentru a nu putea fi pierdut, înstrăinat ori produs ca dovadă în fața dușmanilor patriei. Aceste cuvinte spuse cu o oarecare emfază valorau cît o scrisoare de recomandare din partea colonelului, fiind o expresie exactă și favorită a șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
izbînda acțiunii. Vom răzbate sau vom pieri. Așa să ne ajute Dumnezeu!" Inginerul Corvino făcu un pas înainte, o mișcare atît de neprevăzută, încît toți ceilalți, chiar și Bîlbîie, tresăriră, cerîndu-i emoționat lui Radul Popianu să repete cuvînt cu cuvînt mesajul. Adjutantul îi privi întrebător pe ceilalți doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca o păpușă mecanică, textul mesajului. Dacă n-ar fi știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu să repete cuvînt cu cuvînt mesajul. Adjutantul îi privi întrebător pe ceilalți doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca o păpușă mecanică, textul mesajului. Dacă n-ar fi știut că totul nu e decît lucrătura lui Bîlbîie, chiar și el, Șerban Pangratty, ar fi fost în stare să jure că Radul Popianu e o componentă adevărată a acelei Vladii pe care i-o descrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca o sugativă nouă. S-a făcut liniște, de afară se auzeau zgomotele celor risipiți printre arbori, crengi trosnind, un clinchenit de sticlă, cîte un "șșș" îndemnînd la mai multă disciplină. Inginerul Stoicescu tuși ca să atragă atenția asupra sa. "Consider, mesajul Comitetului de o extremă gravitate și importanță. Trebuie să decidem acum și aici cînd vom acționa. Nu ne rămîn decît cîteva ore, o zi poate. Avem la dispoziție planul de acțiune, oamenii repartizați după obiective, într-un ceas pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Belgrad, după care se ajunge la aranjarea camerelor, mobilarea, prețul mașinii de gătit, al patului și al dulapului, ca și acea atmosferă intimă, identică și totodată atât de diferită, Într‑o Împrejurare asemănătoare. Căci - și acesta cred eu că este mesajul celor care au Întocmit Enciclopedia - niciodată nu se repetă nimic În istoria ființelor umane, to ceea ce pare aidoma la prima vedere abia dacă se asemuiește; fiecare făptură Își are steaua sa, totul se petrece mereu și nicicând, totul se repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de‑a pururi. Să‑i fie țărâna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele. Nu voi Întocmi un inventar macabru al lucrurilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci când spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu‑i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucâtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște indivizi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]