5,217 matches
-
din introducerea capitolului privind anomaliile și monstruozitățile la animale. "Dacă În timpul din urmă (ediția Anat. pat. din 1971) s-a făcut o asociere Între filosofie și genetică, descoperindu-se un fecund domeniu de cercetare modernă, acela al geneticii moleculare, gândirea mitică a anticilor, Împletită cu cea artistică a dat naștere unor opere din care reiese interesul pentru aspectele teratologice, Înainte cu mii de ani, câștigând pe de-o parte arta universală și pe de altă parte informația descriptivă, fie ea chiar
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cântarea lor, la fel "... soliile erau însoțite uneori de acompaniamente de kithare și lire iar întâmpinarea dușmanilor la porțile cetăților se făcea de preoți cu rugăciuni cântate". De asta nu ne miră faptul că, după Hasdeu, Orfeus, Muzeus și Thamyris, miticii fondatori ai poeziei și muzicii grecești, ar fi fost toți din marea gintă tracică de unde erau și dacii. Toate astea le găsim fie în "Getica" lui Pârvan, fie în George Breazul, în respectabila "Pagini din istoria muzicii românești" (pentru corectitudine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și povestitori, își recunoaște în Nicolae Breban romancierul. Cu straniul său univers de trăiri morale, cu amețitoarele imersiuni în adâncuri sufletești nemaicercetate în proza noastră, cu personajele sale dimensionate multiplu, ca acel memorabil Grobei din Bunavestire, basculând între banal și mitic, între grotesc și superbie. A urmat în cariera lui N. Breban, scriitor de acum foarte cunoscut, comentat mult de critică și impus astfel de ea, se poate susține, atât atenției cititorilor obișnuiți, cât și celei a cercurilor puterii, a urmat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
postum astăzi, nu încetează să ne uimească. La târziile văpăi neașteptate, care au venit să încoroneze însemnata sa operă lirică, s-au adăugat povestirile, chemate a ne releva un prozator de o rară forță transfiguratoare, în stare a dărui dimensiuni mitice realităților evocate. Iată-l acum cu Zahei orbul, dovedindu-și talentul nu mai puțin surprinzător de romancier”, recomandă cartea și autorul Ov. S. Crohmălniceanu. Liviu Grăsoiu merge în aceeași direcție cu aprecierile: Evidențiind proza lui Voiculescu, seria nuvelelor călugărești mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
asumat sarcina fundamentală de a corecta metodă lui Livius. Livius păstrează mituri și legende pe care mărturisește că nu le crede, dar Bruni anunță din capul locului că în ceea ce privește înființarea Florenței, el va respinge "unele convingeri comune bazate pe credințe mitice" și că nici măcar nu se va deranja să le repete 17. Discursurile lui Livius au avut tendința unor simple exerciții oratorice, pe când Bruni, câteodată pe baza unor documente reale, a explicat cauzele lucrurilor. Bruni de asemenea a investigat sursele lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
prelecțiune ținută de d. Maiorescu a avut ca temă budhismul" se consemnează în nr. 1 al Convorbirilor, pe anul 1867), astfel că "simbolurile eminesciene ale sacrului țin de acest timp" (muntele alb, insula "reprezentări fenomenale ale Centrului. Aparțin unei geografii mitice"). Demnă de tot interesul este observația privind renunțarea poetului la o dramatizare pe o idee faustică, întrucât "poetul încearcă a descoperi mesajele Răsăritului: problema lui Faust e a civilizației apusene. Opoziția dintre Occident și Orient ține de un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
însă dual" trecutul și viitorul, cum la Baudelaire, Rimbaud și Mallarmé, la Eminescu sunt "imagini ale unui alt eu". Se urmăresc coordonatele pe care își face prezența mitul poetului. Chiar într-o poezie de tinerețe, Numai poetul, este prezentă "imaginea mitică a poetului" care, prin vizionarismul lui, "depășește orice limită a realității". Imaginea poetului se identifică vocii profetice, "aceea a credinței într-un dincolo al ființării". Două capitole mari tratează tema orfis mului și a lumii ca labirint, în imaginarul eminescian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
particular, și a lui Nour, ca ființă cosmică. Această proiecție în infinit este caracteristică întregii gândiri artistice eminesciene și se vădește și în conceperea romanului" (Din nou despre Geniu pustiu). O situare a "istoriei faptice și erotice într-o istorie mitică a poporului român", află Dan Mănucă în dramaturgia eminesciană; toate personajele acesteia "meditează asupra omului, asupra rostului vieții și al morții" fapt ce-l îndreptățește să susțină că "din schițe și proiecte, resturi de scene și de tablouri ori din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
figurile dialogale (dialogism cu "rol de contrapunct narativ") prosopopeea, erotema, epiplexis, pysma ("avalanșa de întrebări ce pune adversarul în dificultate"), ratiocinatio ș.a. Recursul la "strategiile comuniunii", Eminescu îl face prin apelul la "simțul identității", cu "argumente ce aparțin unei viziuni mitice sau speculative a întregului". Între figurile de comuniune distinge asocierea, cu trimitere la descrieri, narațiuni ș.a.; figurile amplificării sunt utilizate "pe scară largă" de gazetar (comorație, conglobație, dialogă, emfază, frequentatio, hiperbolă). Comentariul se arată ca o analiză tehnicistă, poate ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sau dimpotrivă un "înflăcărat apărător al valorilor tradiționale", decantând totul într-un mare număr de "teme fantastice". Un alt mit este cel al "dascălului (înțeleptul, magul)", personajul misterios care știe să citească din cartea lumii, fiind "urmașul zeilor din timpurile mitice"; o poezie în care își află loc "metafizica negației absolute". Un al patrulea mit este cel "erotic", cel din "micile poeme bucolice" dar și din "poezia filosofică" a Luceafărului. Expresia lui este variată, într-un loc "sugerează voluptatea adormirii", în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prezintă aici un lung inventar de Personalități istorice, figuri culturale, autori citați sau traduși, eroi literari, în ordine alfabetică. La fel, o listă de Personaje mitologice oferă atunci când se abordează Mitul și mitologia în opera eminesciană ("Gândirea poetică este gândire mitică. Eminescu are conștiința acestei identități, fiind convins și de faptul că mitul exprimă cel mai bine ființa, în sensul în care vorbea Parmenide: "Numai mergând pe calea unică a mitului vei afla Ființa""). Un alt catalog, de Păsări, plante, copaci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
conștiința acestei identități, fiind convins și de faptul că mitul exprimă cel mai bine ființa, în sensul în care vorbea Parmenide: "Numai mergând pe calea unică a mitului vei afla Ființa""). Un alt catalog, de Păsări, plante, copaci și animale mitice completează universul abordărilor mitologice ale poetului. Filosofia lui Eminescu nu o găsim în tratate, dar ea răzbate de pretutindeni, încorporată în operă: "Dacă privim opera eminesciană în ansamblu comentează Mihai Cimpoi unele din poemele și nuvelele sale sau chiar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
similare chinezeștilor Yin și Yang, care au creat lumea. Este o confruntare fără Învinși și Învingători, adică veșnică; la fel ca acele două segmente, autotrof, vegetal, respectiv heterotrof, animal, ale biocenozei; adică a expresiei perene a Vieții. Rămânând În domeniul mitic, calul poartă anotimpurile, Soarele, Luna și toate celelalte astre, și tot calul veghează la Împlinirea ursitei omului, iar apoi călăuzește sufletul omului În lumea de dincolo. După cum, În basme, călăuzește pe FătFrumos. Calul năzdrăvan n’are aripi ca Pegas, dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
că a fi civilizat Înseamnă a ambala treizeci de grame de pufuleți În ditamai punga, culmea, nebiodegradabilă. Voi reveni la asta. Dar e util să ne gândim că, deși prin acțiunea noastră entropizantă pregătim mediul pentru alții, viitori, de exemplu miticilor Blajini, alții care de fapt nu există Încă decât ca potențialitate a evoluției, nu trebuie să grăbim ritmul, mai ales atunci când nici nu ne putem imagina viitorul. S’ar putea, grăbindu-ne, ca Între noi și ei, Între dispariția noastră
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ci de Viață. Chiar la dimensiuni mai modeste ele, frumusețea și negentropia, se resimt la fel. Prin sentimentul de straniu care nu te lasă să poposești, În consecință să degradezi, prea mult, dar te face să revii. Ca și pentru miticul Anteu, contactul cu primordialul dă puteri noi. “Radiosfera”, 1 iulie 1996, ora 11,21 88. Muntele, o semeție primordială După scurta escală, adaptativă, de pe stâncăriile de lângă malul stâng al Prutului, să ne uităm spre apus. Iar dacă n’am fost
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
stând nefolosită, acea baterie se descarcă, tinzând spre zero volți; polii Își diminuează caracterul de plus, respectiv minus, adică antinomia dispare, bateria căpătând starea entropică, degradată. Viața ei, rolul ei, dispare, chiar ca potențialitate. Dacă ne-am urca În cerurile mitice, am afla că antinomia negentropică nu caracterizează originea, ci apare Într’o etapă, desigur aceea În care lumea iese din neant, Începând să se schimbe, adică să trăiască. Unul dintre Îngeri, Lucifer, se revoltă, adică se trezește și devine antiteticul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
moment În care Începe Creația. În sfârșit, vechii indieni divid pe primordialul și nemanifestatul Purusha În doi zei ce purced la Creație, culmea, un El, Shiva și o Ea, Shakti. Hm! Intră În scenă sexualitatea. Dar să coborâm, din lumea mitică, În aceea, ceva mai particulară, În care trăim, dar știind, precum spune antica Tabula smaragdina, că “ceea ce se află jos e la fel cu ceea ce se află sus”. Primele organisme, apărute În condiții de maximă negentropie a mediului, erau asexuate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Între timp creștine. Dar, Întotdeauna bradul a fost smuls pădurii printr’un ceremonial din care nu lipseau motivarea acțiunii, cererea iertării și, mai mult decât atât, promisiunea transcendentului. Această promisiune, făcută bradului real, se leagă de rolul altui brad, unuia mitic, rolul de arbore cosmic, de axă a lumii, axă ce unește lumea imanentă, În care trăim biologic, cu aceea transcendentă, În care vom ajunge odată. Evoluția n’a avut mereu aceeași viteză. Pe planul biologic ea a Început timid, cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
viață noi ce se adăugau la celelalte, viteza evoluției a devenit de la o vreme, relativ recentă, explozivă. E etapa actuală, caracterizată de hegemonia formelor de viață superioare. Ei bine, În acest cadru, bradul e un primordial, ca și corespondentul său mitic. Acum mai bine de o sută de milioane de ani, neamul lui, gimnospermele, stăpânea o Terră cu totul deosebită de cea de astăzi. Negentropia planetei Întreținea o viață la superlativ; era epoca apogeului marilor reptile. Nu era nevoie de eficiență
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
uneori fără să-ți dai seama, într-un continuu rit de inițiere, de trecere. Ești călătorul care se desparte de ceea ce este și ceea ce știe, trece pragul descoperind adevăruri noi și se reîntoarce înzestrat cu o nouă înțelepciune. În călătoria mitică te puteai reîntoarce cu lîna de aur sau cu focul, precum Prometeu. Un îndreptar pentru o astfel de călătorie este cartea de față. După ce o parcurgi vei fi aceeași ființă unduindă, căci nu te vei dezice de Pascal, dar sigur
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de idei, „simbolul nu este decît fixarea unui gest ritual.", ne spune Guénon, și cum marile simboluri sunt ambivalente, rezultă,în paradigmă și în plan sintagmatic, o multitudine de sensuri, cu tot atâtea alternative interpretative. Pe de altă parte, simbolul mitic are totdeauna „o intenție, adesea disimulată, de a întări/dubla puterea omenească, de a acționa printr-o inexplicabilă forță suplimentară, misterioasă, de supraviețuire; ca urmare, spre deosebire de cel științific, are o directă orientare vitală”. De aceea este cu atât mai complicat
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
a lungul timpului, mari istorici s-au lansat în dispute, reformulând, sistematizând, culegând argumente din cronicile românești sau străine despre originea și despre aportul Basarabilor la apărarea bastionului creștin; se încrucișează spada teoriilor chiar și când se vorbește despre proiecția mitică a evenimentelor în sursele folclorice și istoriografice. Figura lui Vlad Dracul, fiu al gloriosului Mircea și tatăl lui Vlad Țepeș, este asociată unui registru negativ de către cei care n-au înțeles postura tragică a voievodului cruciat care a fost nevoit
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
ales de cei “vechi” este bourul, iar numele său, mai puternic decât tunetul și ermeticul adevăr vor rămâne “moșie”, “scară” și “scaun” pentru cei încoronați, ocrotiți de Dumnezeu și biruitori în numele Crucii: Acceptăm delimitările și atingerile conceptuale propuse, precum și contaminările mitice din analiza lui Vasile Lovinescu - pentru mulți, speculații generoase și paleative interpretative - convenabile însă - pe un câmp arhitextual atât de subtil și complex al artefactelor despre care vorbim, considerând heraldica “o ramură a hermetismului, iar sigilografia o specificație a heraldicii
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
le oferea prea mare lucru. Ei erau sîrbi și ortodocși, astfel încît ce nevoie aveau ei să fie și iliri? Nu exista nici un motiv de renunțare la accentul pus asupra zonei Kosovo și a regatului medieval sîrb pentru această bază mitică străveche. Majoritatea naționaliștilor sîrbi sprijineau ideile lui Karadžić, care credea că toți cei care vorbeau dialectul štokavian erau sîrbi. Croații erau deci considerați drept sîrbi schismatici care se rupseseră de matcă și trecuseră la catolicism. Era de asemenea implicată problema
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tinerii din America Latină și pe cei din lumea Întreagă, acest erou este Ernesto Che Guevara. Și, cu toate că de la moartea sa el a devenit unul dintre miturile lumii moderne, nu a fost Încă despuiat de vitalitatea sa tinerească. Dimpotrivă, imaginea sa mitică n-a făcut decît să-i Întărească tinerețea, care, alături de Îndrăzneala și de puritatea sa, pare să constituie esența secretă a carismei sale. Pentru a deveni un mit, un simbol al atîtor speranțe pierdute și păstrate cu Înverșunare, se presupune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]