12,524 matches
-
similare, dar dozate diferențiat). Cea de a doua condiție este deci, mult mai obiectivă. Capacitatea de adaptare metabolică în aceste condiții, ca rezultantă a rezistenței organismului, posibilităților sale funcționale și rezistenței tisulare, a fost clasificată în mai multe tipuri: - activare moderată a metabolismului, cu reversibilitatea asigurată în mare măsură și exprimată prin valorile biochimice, în funcție de sarcina executată; - compensarea cu interdependență evidentă între modificările biochimice și revenirea lor; - defect de compensare cu inhibări și variații biochimice bruște și pronunțate a majorității parametrilor
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
care au găsit creșteri importante ale acestuia în sânge, atât în timpul travaliului, cât și după încetarea acestuia. Antrenarea în c. Krebs a ac. piruvic (ef. Pasteur normal), sub forma activă de AcetilCoA, se realizează mai ales în condiții de efort moderat (jocuri sportive, aruncări și sărituri în atletism). Antrenarea șunturilor metabolice privind desfășurarea, într-un procentaj cât mai redus a oxidației biologice (ef. Pasteur normal) se realizează prin sistemele enzimatice NADPH și NADH, cât și prin altele, ce conțin drept coenzimă
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de fosfatide musculare și a posibilităților de sinteză a compușilor fosforici, necesitatea aportului de fosfor fiind un aspect important pentru cazul sportivilor. Studierea rolului fosforului în efortul fizic a relevat variații ale metabolismului fosfaților în funcție de gradul de hipoxie; o hipoxie moderată antrenează o alcaloză gazoasă, cu creșterea creatinfosfatului pe seama ortofosfaților și ATPului; o hipoxie severă însă, duce la o alcaloză fixă, cu consumarea creatinfosfaților și ATPului. Legat de P și necesitățile din efort, corelațiile cu metabolismul calcic sunt evidente. S-au
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
A exogenă la rate de lucru la și imediat sub PL poate ajuta la identificarea A plasmatice critice necesare pentru creșterea lactatului în sânge, în acest segment de intensitate a exercițiului. La om infuzia de A în timpul exercițiului de intensitate moderată (Jansen - 1986) și mare (Gaesser - 1986), crește lactatul sanguin cu aproximativ 2 mM, dar în studiile prezentate mai sus, A plasmatică a fost mult peste valoarea socotită a fi minimală pentru creșterea lactatului în sânge. Clutter în 1980, a raportat
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în vederea asigurării aportului de oxigen și eliminării de CO2. Acestea constau în creșterea rapidă a ventilației pulmonare și a debitului respirator pe seama creșterii frecvenței și amplitudinii respiratorii. Frecvența respiratorie crește de la 14-18 pe minut la 30-40 pe minut, în efortul moderat, iar volumul respirator curent (VRC), de la 500ml poate atinge 1,5-2,3 l în efortul submaximal și maximal. Ca urmare a intensificării frecvenței respiratorii și a volumului curent (VC), debitul respirator crește de la 5-6 l la 20¬30 l, în funcție de
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
volumului de aer curent și în consecință la acumularea de CO2. După efectuarea eforturilor maxime, de scurtă durată, frecvența respiratorie poate atinge valori de 40-50 respirații / minut; după eforturile intense și de lungă durată, 30-40 respirații / minut, iar după cele moderate, 25-30 respirații / minut. După terminarea efortului în primele 30-40 secunde se menține o ventilație pulmonară foarte crescută, apoi începe să scadă până revine la normal. Scăderea frecvenței respiratorii în primele minute se datorește mecanismului neurogen, adică lipsei impulsurilor motorii corticale
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
ritmul cardiac prezintă creșteri de până la 250% (de la 75 până la 185 bătăi /min.). La sportivii de performanță , din contră, se constată valori mai mari cu 40-50% ale volumului - bătaie, de repaus și dublarea acestuia în timpul efortului maximal, însoțită de creșteri moderate ale ritmului cardiac. Acesta prezintă valori mai mici în repaus la sportivii bine antrenați. La rândul său, mușchiul cardiac apare hipertrofiat și cu o densitate mai mare a mitocondriilor, favorizând extracția oxigenului, și mărirea cu aproximativ 40% a cavităților inimii
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Având, în repaus, în clinostatism, o valoare de 70-76 bătăi / minut, iar în ortostatism cu 10-20 bătăi mai mult, frecvența cardiacă atinge valori de 180¬200 bătăi /minut, după un efort intens prelungit și 100-120 bătăi /minut după un efort moderat. Ea reprezintă cel mai important indice sau parametru prin care se apreciază intensitatea efortului de durată. Frecvența cardiacă dă relații asupra stării în care se face efortul și cum este suportat de către organism. Revenirea se face intr-un timp foarte
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
dr. A. Demeter au confirmat că în timpul efortului izometric intens și prelungit, debitul cardiac scade datorită întoarcerii venoase deficitare (stânjenită de presiunea intratoracică și intraabdominală) și deci tensiunea arterială se prăbușește. În asemenea cazuri intervin mecanismele reflexe compensatorii. În eforturile moderate, la un sportiv, debitul cardiac crește la 10¬15 l / minut, iar după eforturile intense la 40-45 l / minut. Pentru același efort, la un sportiv antrenat debitul cardiac diferă față de unul începător, fiind mai mic la cel neantrenat, iar mecanismul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
circulator. Tensiunea arterială - se modifică atât în timpul efortului cât și după efort. Tensiunea maximă sau sitolică va crește în funcție de intensitate și durata efortului. Ea poate atinge valori foarte ridicate după eforturi maxime, 180-200mmHg- și valori mult mai scăzute după eforturi moderate și statice - 140-160 mm Hg. Tensiunea diastolică sau minimă se modifică în funcție de natura efortului și gradul de antrenament al sportivului. În eforturile intense, datorită vasodilatației periferice, tensiunea diastolică scade cu 10-15mmHg, dar poate ajunge și la ton infinit. Tensiunea diferențială
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
poate atinge valori de 30-40 bătăi/minut, aceasta datorită creșterii tonusului parasimpatic. În schimb în eforturi maxime se poate adapta mai bine decât inima celui neantrenat. În principiu la neantrenați, la eforturi ușoare, FC atinge 90-120 bătăi / minut, la eforturi moderate 120-140 bătăi / minut, la eforturi submaximale 150-170 bătăi / minut, iar la eforturi maximale atinge valoarea de 180- bătăi / minut, numită și frecvența critică, deoarece odată depășită nu mai determină creșterea debitului cardiac, deci nici a consumului de O2. Cu alte
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
figură la 200W) până la atingerea stării de epuizare - oboseală - fig.2. Interesant este că la antrenați oboseala apare înainte de epuizarea rezervelor cardiovasculare, pe când la neantrenați, nu; la aceștia, frecvența cardiacă crește fără simptome, existând pericolul apariției stopului cardiac. În eforturile moderate și submaximale (150-175W), în care există un echilibru între nevoile și aprovizionarea cu O2 a țesuturilor (eforturi aerobe - echilibru stabil), găsim o relație liniară între FC și capacitatea de efort aerobă (VO2 max), dar numai între valorile de 120170bătăi / minut
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
utiliza quinolone, cefalosporine de generația III sau chiar carbapenemi drept monoterapie. Terapia medicamentoasă contra anaerobilor poate fi utilizată la pacienții vârstnici sau în cazul celor supuși unor intervenții biliare anterioare. La prezentare, intensitatea sindromului icteric este variabilă de la creșteri ușoare/moderate ale bilirubinei, până la forme severe când bilirubina poate atinge valori de 35-40 mg/dL asociindu-se cu tulburări profunde ale funcției hepatice (tulburări ale coagulării, hepatocitoliză marcată etc.) și/sau cu apariția angiocolitei acute (forma icterico-uremică este o urgență absolută
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
de dren intraperitoneale. Managementul optim al hemoragiei postoperatorii este dictat de factori multipli: momentul instalării, sursa de sângerare, severitatea hemoragiei,prezența altor complicații (abcese intraperitoneale, fistulă pancreatică), patologia cardio-vasculară preexistentă [92-94]. Hemoragia postoperatorie precoce este, în general, o hemoragie ușoară/moderată, și prezintă o evoluție favorabilă sub tratament conservativ, exceptând desigur cazurile în care cauza ei este reprezentată de deraparea unei ligaturi de pe un bont vascular, când reintervenția de urgență se impune. Ulcerațiile de stres pot fi prevenite/tratate prin administrarea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
producției endogene de glucoză ca urmare a defectului de glucokinază hepatică. (39) De regulă insulinorezistența nu este prezentă. Mutațiile heterozigote ale glucokinazei se asociează cu o formă blândă de hiperglicemie cronică, de regulă asimptomatică și neprogresivă. Hiperglicemia à jeun este moderată (de regulă nivelul este de 110-145 mg/dl), nu se agravează în timp în decursul multor ani și se asociează cu alterarea hiperglicemie după încărcarea cu glucoză/postprandial. Depistarea se face de regulă prin control de rutină la rudele pacienților
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
O anamneză atentă a acestor cazuri poate identifica două situații diferite: (a) diabet cu absența totală a simptomelor clinice; și (b) diabet cu simptome minore, neluate în seamă de către pacient (de exemplu, trezirea în cursul nopții pentru a urina, sete moderată, atribuită în cursul verii deshidratării etc.). Indiferent de prezența sau nu a simptomelor clinice, orice screening pentru diabet trebuie completat prin urmărirea atentă a cazurilor nou diagnosticate (18). 2. Diagnosticul diabetului clinic manifest În mod cu totul excepțional, în cursul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
Porte, R.S. Sherwin, A. Baron, Ed. McGraw-Hill, New York, 2003), rigorile unui tratament intensiv al T1DM sunt mult mai bine definite și structurate (Tabelul 3). 7. Pericolele subinsulinizării și hiperinsulinizării Subinsulinizarea poate crea un dezechilibru metabolic acut (cetoacidoza) sau, când este moderată și cronică, poate duce la un dezechilibru metabolic permanent, însoțit de ajustări fiziopatologice și comportamentale, care transformă pacientul într-un suferind cronic și supus pericolului mare al dezvoltării complicațiilor cronice microangiopatice, macroangiopatice și nervoase, ireversibile. La acești pacienți, capacitatea de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
alte motive [97]. EXPLORĂRILE DIAGNOSTICE Explorările biologice Sunt nespecifice: sindrom inflamator, anemie, tulburări de glicoreglare. Prin compresiunea CBP apare icterul obstructiv care evoluează cu hiperbilirubinemie cu predominanța fracțiunii conjugate și creșterea enzimelor de colestază (fosfataza alcalină, gamaglutamiltranspeptidaza, 5-nucleotidaza). Transaminazele cresc moderat. Explorările funcționale pancreatice directe și indirecte sunt nespecifice și nu se utilizează. Poate crește amilaza și lipaza serică prin obstrucția canalului Wirsung. Deși markerii tumorali au sensibilitate și specificitate redusă pentru diagnosticul cancerului pancreatic, aceștia au valoare orientativă în diagnosticul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
gradul de diferențiere histologică, interesarea tumorală a marginilor de rezecție și invazia ganglionară. Rezecabilitatea este de aproximativ 50%, cu o supraviețuire globală la cinci ani de 20-35%. În cazul tumorilor rezecabile, cu margini de rezecție negative, fără metastaze ganglionare forme moderat/bine diferențiate, rata de supraviețuire este de 80%. Durata medie de supraviețuire pentru tumorile nerezecabile este de 7,7 luni.
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
instabilitate metabolică (11). Instabilitatea glicemică idiopatică este un termen cu ajutorul căruia sunt etichetați acei pacienți care rămân cu un echilibru metabolic precar în ciuda schemelor insulinice intensificate (25). Cele mai multe studii sugerează că marea majoritate a pacienților sunt femei, tinere cu obezitate moderată și nevoi crescute insulinice. Totodată adolescentele cu diabet tip 1 par să realizeze cu mai mare dificultate controlul metabolic decât alte categorii. Devenind mai preocupate de aspectul fizic ele învață să scadă în greutate prin reducerea sau omiterea dozelor de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
regiuni africane, ar putea fi, teoretic, întâlnite și la noi (vezi capitolul .... „Insulinorezistența”). Tabloul clinic cel mai obișnuit al acestor cazuri, care necesită până la 2-3 U.I./kg.corp/zi, ar fi următorul: fete (femei) tinere, cu un exces ponderal moderat (marcat), cu tulburări menstruale și cu un profil psihologic/psihiatric heterogen și complex (probleme conflictuale la școală, la serviciu sau acasă). În asemenea cazuri, reevaluarea tratamentului, sfatul psihologic/psihiatric, înlăturarea cauzei exogene (când este detectată) și corectarea celei endogene (când
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
energetic depinde de durata și intensitatea exercițiului fizic (3). Dacă în repaus, sursa energetică pentru mușchi este reprezentată de AGL (acizii grași liberi), care acoperă 85-90% din necesarul bazal, în perioada de tranziție de la repaus la exercițiul fizic de intensitate moderată, mușchii nu mai folosesc ca sursă principală de energie AGL, ci un amestec de AGL, glucoză și glicogen muscular. În etapele precoce ale efortului fizic principala sursă de energie este reprezentată de glicogenul muscular. Odată cu prelungirea duratei exercițiului, pe măsura
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
fizic este asigurată prin combinarea acțiunii insulinei, glucagonului și catecolaminelor. Efortul fizic este caracterizat prin scăderea secreției de insulină și creșterea secreției hormonilor de contrareglare: glucagon, catecolamine și cortizol. Menținerea în limite normale a glicemiei în timpul efortului fizic de intensitate moderată, se face prin corelarea producției endogene de glucoză (creșterea glicogenolizei și neoglucogenezei hepatice) cu consumul periferic crescut de glucoză, secundare interacțiunii dintre creșterea nivelului glucagonului și scăderea nivelului insulinemiei (56). Studii experimentale au arătat că o mare parte din creșterea
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
nivelului insulinemiei (56). Studii experimentale au arătat că o mare parte din creșterea producției endogene de glucoză indusă de efortul fizic este controlată de glucagon (prin creșterea glicogenolizei și neoglucogenezei hepatice) (56). Rolul scăderii nivelelor de insulină în timpul efortului fizic moderat a fost demonstrat inițial în studii pe animale (54), confirmate ulterior la om (23), ce au arătat că, dacă se menține constant nivelul insulinemiei, scade producția endogenă de glucoză ca urmare a scăderii glicogenolizei hepatice (54). Chiar dacă modificările glucagonului și
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
se asociază cu scăderea insulinei (prin sensibilizarea ficatului la acțiunea glucagonului de către scăderea insulinei), iar scăderea insulinei nu are efecte importante pe producția endogenă de glucoză dacă nivelul glucagonului nu este supresat cu somatostatin (56). Rolul catecolaminelor în timpul efortului fizic moderat este scăzut, limitându-se, de obicei, la facilitatea mobilizării substratului gluconeogenetic din depozitele periferice, dar poate crește în efortul fizic prelungit (peste 120 minute) (28, 56). Răspunsul hepatic la efortul fizic de intensitate crescută, ca și reglarea acestui răspuns, diferă
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]