4,924 matches
-
I. Mihăescu), roman dominat de figura caricaturală, întru totul memorabilă, a profesoarei Artemiza (Miza) Pârlog, tip de fată bătrână, închipuită și ahtiată de parvenire, și romanul Melaniei, soția lui Matei, și al familiei sale, care traversează o dramă. Roman de moravuri, mai ales în prima parte, Vară vrăjmașă este și unul de atmosferă, o atmosferă grea, peste care apasă suspiciunea, mentalitatea dogmatică a activiștilor, așa-zisa „morală proletară”, tragediile „luptei de clasă”. De aici, și valoarea lui de document. Cel mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
investigația psihologică. Alternanța de confesiune și relatări „obiective”, precum și adăugarea, aparent dezordonată, de straturi peste straturi, ce leagă mereu trecutul de prezent, conferă cărții o factură modernă. Cu Prețul singurătății T.-A. a dat un roman de analiză și de moravuri, de atmosferă, cu explicite și îndrăznețe, pentru epocă, implicații politice. Tocmai abordarea unor asemenea aspecte, ca și denunțarea lor cu vervă caustică au stârnit interesul publicului. Dramele personajelor, nu o dată victime ale regimului comunist, ca și specimenele din fauna morală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
a prozei, VR, 1978, 5; Fănuș Băileșteanu, Eseuri despre proza psihosocială, CRC, 1978, 20; D. Micu, Vocația analizei, RL, 1980, 42; Edgar Papu, Claustrare citadină, CNT, 1981, 42; Valeriu Cristea, „Prețul singurătății”, RL, 1981, 44; Eugen Simion, Un roman de moravuri, R, 1981, 11; D. Micu, Neacceptarea înfrângerii, VR, 1981, 11; Mihai Dinu Gheorghiu, „Prețul singurătății”, CRC, 1981, 47; Ioan Holban, Parabola lui Iov, RL, 1981, 49; Ilie Guțan, Scump e prețul singurătății, T, 1982, 3; Al. Săndulescu, Un valoros roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
țărănească. Cartea a fost tradusă în limba română de A. (inițială sub care se ascunde Anna Rosetti-Maiorescu) și publicată mai întâi în „Convorbiri literare”. În romanul Laskar Viorescu (Ein moldauisches Genrebild, Leipzig, 1863), încheiat încă din anul 1856, K. descrie moravurile societății înalte din Moldova la jumătatea secolului al XIX-lea. Autorul dovedește un acut simț de observație, solide cunoștințe despre țara în care se stabilise și locuitorii printre care trăise. Tot Anna Rosetti-Maiorescu traduce romanul, publicându-l în 1892. N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
altceva nimic. La el nu se depărta una din alta, nici sârguința, nici capacitatea, din care științele și măiestriile își scot puterea (...) Cine se va compara cu el în oratorie, care este la el inspirată cu puterea focului, deși în moravuri el nu seamănă cu ritorii? Cine a fost atât de tare în filozofie - în filozofia cea adevărată care duce la înălțimi, adică în cea practică și în cea teoretică, precum și în acea parte a ei care se ocupă cu dovezile
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
-lea este un climat de "sărbătoare", care succede războaielor. Odată cu proclamarea Republicii a Treia (1871-1940) se intră într-o nouă perioadă. Începând cu Imperiul al Doilea, Franța devine un Imperiu decadent și obscurantist, iar Parisul capătă renumele unei capitale fără moravuri, oraș de pierzanie. Zola este romancierul angajat în reprezentarea acestei epoci febrile: "L'Empire allait faire de Paris le mauvais lieu de l'Europe. Îl fallait à cette poignée d'aventuriers qui venaient de voler un trône, un règne d
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
guvernarea domestică [Leș deux gouvernements: la famille et la Cité, Gallimard, Paris, 2000]. Particularitatea franceză este definită de Geneviève Fraisse că o întârziere politică contrabalansata de o relație de agrement între sexe. Handicapul politic este însoțit de o libertate a moravurilor favorabilă relației între sexe. Modelul francez este cel al excluderii femeii din "res publică", dublată de o confruntare radicală între sexe. Participarea femeilor în episodul revoluționar, mai cu seamă cea a Parizienelor simple, este considerată un act fondator al democrației
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
placerilor și cea a supraviețuirii, învățării sau exercitării unei meserii. Modernitatea este o șansă pentru femei, dar consecințele schimbărilor economice și politice, culturale și sociale nu le sunt pe deplin favorabile. Totuși, eforturile multiple, individuale și colective, răstoarnă uzanțele și moravurile. Astfel, chiar în introducerea la Le Livre des femmes (1860), contesa Dash precizează: "Ce siècle qui veut tout innover, tout détruire, ce siècle dans șes jours de folie a imaginé de changer la condition des femmes. Îl a cherché à
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
attifement ridicule d'une provinciale égayait. Celui-ci sentit la caresse amoureuse de ce coup d'œil, le triomphe de la femme heureuse de șa beauté et de son art" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.131]. Altele însă sunt repede pervertite de moravurile Parisului. În acest mod, în interiorul unui român sau al unui ciclu românesc se organizează un sistem de personaje, o ierarhie, bazată pe contrast, paralelism, complementaritate, diversitate etc. Astfel, Stendhal a edificat un contrast între iubirea adevărată a provincialei Mme de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii balzaciene este unul complex, conceput multidimensional, din diverse ipostaze, din multitudinea nuanțelor de caracter, din opinia despre ea a celor cu care intră în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe de o parte, femei stabilizatoare, virtuoase și măritate, pe de altă parte, femei perturbatoare, fascinante, irezistibile. Numărul femeilor virtuoase, după Balzac, este egal cu cel al criminalelor. Și la Flaubert vom găsi, în tradiția lui Balzac, un studiu al moravurilor provinciale Madame Bovary și un studiu al moravurilor pariziene L'Éducation sentimentale. În ambele române dragostea, își pierde prestigiul tradițional, se depoetizează. Educația sentimentală a lui Frédéric Moreau se face în tradiția franceză prin cele patru femei care îl înconjoară
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
măritate, pe de altă parte, femei perturbatoare, fascinante, irezistibile. Numărul femeilor virtuoase, după Balzac, este egal cu cel al criminalelor. Și la Flaubert vom găsi, în tradiția lui Balzac, un studiu al moravurilor provinciale Madame Bovary și un studiu al moravurilor pariziene L'Éducation sentimentale. În ambele române dragostea, își pierde prestigiul tradițional, se depoetizează. Educația sentimentală a lui Frédéric Moreau se face în tradiția franceză prin cele patru femei care îl înconjoară. Plasat în această configurație, el visează la o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să Le Chateau des coeurs; un volum de piese de Maupassant precede nuvelele și românele. Compoziția românului Une page d'amour de Zola se apropie mai mult de o piesă de teatru. De la farsă la tragedie, trecând prin comedia de moravuri și melodrama, românele secolului al XIX-lea primesc și ele diverse registre. Cei mai mari romancieri au avut drept model dramaturgi cu renume. Balzac stabilește o legătură între La Comédie humaine și denunțarea moravurilor contemporane pe care o face Molière
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la tragedie, trecând prin comedia de moravuri și melodrama, românele secolului al XIX-lea primesc și ele diverse registre. Cei mai mari romancieri au avut drept model dramaturgi cu renume. Balzac stabilește o legătură între La Comédie humaine și denunțarea moravurilor contemporane pe care o face Molière. Tartuffe apare la Stendhal drept model pentru Julien Sorel. Tot Molière este citat și în L'Éducation sentimentale [I, 5] că cel care concepe viața umană drept comedie dramatică. Fiecare român al lui Balzac
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
convențional în două perioade, cea a teatrului din timpul Imperiului al Doilea și teatrul de la începutul Republicii a Treia. Teatrul Imperiului al Doilea este cel al dominării scenei de genurile noi sau renovate, corespunzând funcției de divertisment social (comedia de moravuri, vodevilul și opereta). Marea rivala a tragediei clasice și a dramei romantice este acum comedia, care se impune cu tot fastul reprezentării teatralizate. Fără un teoretician veritabil cu exceptia romanticilor, care, în numele apropierii genurilor, includ comedia în dramă, si mai ales
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de "comedie romantică" teatrul comic da naștere, după 1950, unei dramaturgii comice de calitate. Vechea și rigidă structura tragică nu mai corespunde publicului burghez, care cere un spectacol reușit și amuzant al propriei condiții. Pe masura trecerii timpului, comedia de moravuri cedează locul comediilor vesele, publicul vrea să râdă fără a reflecta prea mult (de aici proliferarea vodevilului, operetei, bufonadei ș.a.)173. Critică actuala îi reproșează teatrului acestui timp varietatea mică a subiectelor, lipsa de nuanțe și demonstrația moralizanta, dar apreciază
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și de a se sustrage oprimării" [apud Beauvoir,1998, I, p.140, subl.n.]. Astfel, doamne distinse "se află în centrul baletului modern al politicii, finanțelor și ideilor, caracteristic pentru lumea nouă care ține de libertatea de spirit și a moravurilor" [Furet, p.21]. Femeile sunt "principalele creatoare ale "opiniei publice", inițiatoare recunoscute ale unor tipuri de acțiune publică (...) și, nu în ultimul rând, persoanele care nu numai că învățaseră să-și manipuleze bărbații, dar și cele în fața cărora, în anumite
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
imagine a epocii trăite 226. Literatura romanesca reflectă rolul important pe care pasiunile amoroase le ocupă în viață francezilor. Marea tema a literaturii franceze este adulterul. Pentru secolul al XIX-lea, acesta este un fenomen de epocă, ce ține de moravurile la modă. "Fascinația adulterului", pentru a relua formulă lui Alain Corbin, obsedează întreg secolul 227. Michèle Sarde denumește adulterul mal français, boala franceză. Mary Donaldson-Evans consideră [p.125] că ceea ce deosebește adulterul Emmei Bovary, de tip provincial, îndreptat spre consumarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
distracțiilor oferite celor mai bine situați s-a lărgit. Trenul și mașina facilitează călătoria, hotelurile, festivalurile, stațiunile climaterice etc. se înmulțesc. Pentru Balzac, viața mondenă este sinonima cu viața pariziana, strict reglementată prin legi nescrise, dar precise. Ansamblul ocupațiilor evocă moravurile sociale și obiceiurile de petrecere a timpului liber: plimbări pe Champs-Elysées sau în pădurea Boulogne, în grădinile Tivilo și Luxembourg, pe terase, vizite care preced dineurile, seri la Operă, serate muzicale la Théâtre-Français sau Théâtre-Italien, spectacole la Panorama-Dramatique, la Opéra
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
franceză are o permanentă de invidiat. Românul francez este genul în care Erosul este suveran 293, femeia ocupând o poziție centrală. Dragostea este motorul clasic al povestirii de ficțiune, care instaurează axa și subiectul principal al intrigii majorității romanelor de moravuri, axa prin raportare la care se definește Pariziana și majoritatea personajelor din jurul ei. Dar spre sfârșitul secolului al XIX-lea constatăm moartea Erosului într-o societate ce devine tot mai pragmatică, iar puterea dragostei asupra femeii nu mai primează. Nici
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Renée urmărește cu pasiune jocul fetelor de stradă 347. În nuvelă Le Signe de Maupassant, baroana de Grangerie imită o fată de purtări ușoare și se prinde în joc. O altă soție legitimă ajunge să fie plătită ca femeie de moravuri ușoare de către soțul ei, pe care il excită prin cochetării frivole: Îl est bien plus bête, quand on a une femme légitime, d'aller payer des cocottes" [Maupassant, Au bord du lit, în La parure, p.393]. Duroy ajunge la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
j'aime ces escapades de garçon dans tous ces endroits où leș femmes ne vont pas. Pendant le carnaval je m'habillerai en collégien. Je suiș drôle comme tout, en collégien" [Maupassant, Bel-Ami, p.84]. Este sugestiva spionarea femeilor de moravuri ușoare de către cele așa-zise oneste: "Mais Mme de Marelle ne regardait guère la scène, uniquement préoccupée des filles qui circulaient derrière son dos; et elle se retournait sans cesse pour leș voir, avec une envie de leș toucher, de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Mme Walter; mais comme îl possédait mieux son sujet, îl s'y montra supérieur, répétant comme de lui des choses qu'il venait d'entendre" [Maupassant, Bel-Ami, p.34]. Spiritul feminin a marcat puternic limbajul de salon, șlefuind caracterele și moravurile, cum observa filosoful englez Hume. Este interesantă observația, preluată de la Rousseau, referitoare la conversația în compania unei femei frumoase, care își propune aceleași subiecte serioase că și un filosof: "un article de morale ne serait pas mieux discuté dans une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a servitoarei și că "bestia umană" este aceeași peste tot. Critică este unanimă în considerarea descrierii corpului uman neidealizat, al detaliilor fizice și psihologice, al nosografiei, al funcțiilor normale drept o cucerire a literaturii secolului al XIX-lea. Românele de moravuri, în special, declina descrierile femeilor, punctul culminant situându-se pe la 1880, "anul Nana", calificat unanim că "an pornografic". Corpul feminin este subiect sau obiect al pasiunii și trăirii intense. Punerea în spectacol a corpului se face în două ipostaze: în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a secolului, femeia pariziana înfăptuiește o "rebeliune elegantă". Astfel, Pariziana oferă posibilitatea revizuirii raporturilor dintre genuri, ce au cunoscut diferite deplasări ale centrului de gravitație. Dependența materială și juridică la nivel de societate are ca răspuns independența spiritului și a moravurilor. Ciocnindu-se de barierele unei societăți mic-burgheze, închisă afirmării feminine, Pariziana își construiește o autonomie relativă. Dacă emanciparea se asociază, în mod tradițional, cu forme instituționalizate societăți sau comitete cu o structură și un program emanciparea femeii pariziene ține de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]