5,749 matches
-
scurt timp, pentru că la Dumnezeu totul este posibil. Știu că este greu să înțelegi cum se poate, privind în ochii Maicii Domnului din icoană, evident, să vorbești cu Ea și s-o rogi să te salveze. Câtă durere, speranță și nădejde, trebuie să ai ca să primești răspuns pe loc? Nu știu câtă, știu doar că și nădejdea și credința noastră sunt măsurate de îngerii noștri păzitori și, mai mult decât orice, știu că trebuie să fii sincer, să poți să fii sincer și
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
cum se poate, privind în ochii Maicii Domnului din icoană, evident, să vorbești cu Ea și s-o rogi să te salveze. Câtă durere, speranță și nădejde, trebuie să ai ca să primești răspuns pe loc? Nu știu câtă, știu doar că și nădejdea și credința noastră sunt măsurate de îngerii noștri păzitori și, mai mult decât orice, știu că trebuie să fii sincer, să poți să fii sincer și cu tine, și cu universul, în acea clipa în care îndrăznești să te rogi
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
să ne închinăm din obișnuință, la locul rămas gol, și ne podideau lacrimile", mărturisește măicuța Fanuria, mărturisesc viețuitorii de la Giurgeni La Vaslui, Maica Domnului a strâns o golgotă de necazuri și dureri. A privit spre evlavia unora, spre cutezanța și nădejdea altora, a scrutat depărtările, pe drum, dar și din biserică, s-a întristat și s-a bucurat deopotrivă. Însă, cât poate Ea să se roage pentru noi, cum poate să ne salveze, dacă noi nu vrem să fim salvați? La
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
care o știu de ani de zile cerșind pantofi, pentru că mergea desculță, orfană și neajutorată, privește spre icoană și plânge. Mă cutremur. De ce plângi, Mariana, o întreb. „Pleacă Maica Domnului”, îmi răspunde. Și știe ea ce spune. Ne-a plecat nădejdea și alinarea noastră. Maica Domnului a părăsit Vasluiul cu imaginea acestei fete nefericite. Ea a fost ultima persoană din Vaslui pe care a văzut-o. Îndurerată de ceea ce a văzut, Maica Domnului a plecat acasă, la Giurgeni. Am ajuns mașina
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
toate acestea, autorul suportă dezamăgiri atunci când fratele român îi întoarce spatele, atunci când apa Prutului nu mai poartă limpezimea ochilor divini. Totuși, Th. Codreanu descoperă în poet un suflet mereu optimist: În recunoașterea fratelui de către frate, Grigore Vieru își pune toate nădejdile și cu această așteptare a descins el în România, unde, din păcate, unii l-au primit nu cu pâine, ci cu pietre. Degeaba a venit libertatea zice poetul dacă frații nu se cunosc între ei. Deplânge faptul că apele Prutului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care, din (ne)fericire, nu au avut (și poate nu vor avea) prilejul să afle din interior, iadul prin care își dă identitate medicina cuvântului (Psihiatria). O lume de îndelungi așteptări, unde nu se aplică disjuncția lui ori-ori, ci numai nădejdea lui poate-poate... Astăzi, după un veac de posteritate, judecata urmașilor ține încă aprins un conflict, și real, și ușor metafizic, unde cei mai mulți, admiratori (de nivel și structuri diferite) intră în dezacord cu un grup minoritar de contestatari (unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ale lucrării în discuție. Căci substanța Numerelor în labirint este alcătuită de judecata, la rece, a unei întregi problematici a vremii și-a tuturor vremurilor: rostul individului pe pământ, sensul existenței mundane, viața, moartea, arta, datoria și onoarea, munca, politica, nădejdea și speranța, disperarea, adevărul, minciuna și, bineînțeles, literatura, poezia, proza, teatrul, eseul, critica, axiologia, și iarăși morala,religia, ateismul, capitalismul și comunismul, atitudinea, patria și patriotismul, realismul în artă, modernismul, postmodernismul etc. Toate trecute prin mintea și sufletul rece al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne-a scris la amândoi. Eu le-am uitat adresa. Ți-aș scrie mai multe, dar oricâte ți-aș scrie, tot nu aș putea să exprim ceea ce simt pentru tine, scumpul meu odor. Tu ești toată speranța mea, întrupezi toate nădejdile mele de viitor. Tu ești pivotul în jurul căruia se vor gravita toate acțiunile mele. Te iubesc atât de mult încât cred că nu mai iubește cineva asemănător pe altcineva. Te sărut cu mult și nespus dor, așa cum știu eu și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mereu ocupat. M-am bucurat nespus de mult de rândurile scrise din fugă în gară, semn că după cum eu sunt în orice moment cu gândul la tine, tot așa și tu te gândești la acel ce și-a legat toate nădejdile de viitor de tine. Simt mereu lipsa ta. Când vin acasă nu mă mai primești cu surâsul pe buze și cu căldura iubirii de care ai dat dovadă. Mă primește în schimb gazda, care față de cealaltă nici nu poate suferi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
posibilitatea ți-aș scrie în fiecare zi, că astfel am putea să stăm mai mult de vorbă. Noaptea am singura mângâiere cu care trebuie să mă mulțumesc, și anume aceea de a te visa. Atunci sunt cu adevărat fericit. Cu nădejde în Dumnezeu și în 82 soarta noastră, sper că toate vor trece și vom avea un trai așa cum lam visat fiecare din noi și pe care de atâtea ori l-am formulat. Am scris Lenuței și la Inspectorat la Bârlad
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
făgașuri. Am trecut multe obstacole alături. Atunci când în noapte se stingea sinistru ecoul zăvoarelor - am suportat ușor, știind că de undeva îmi zâmbea un om curajos, optimist, plin de încredere în viitor. Iar când o situație - țesută din vise și nădejdi a fost destrămată, când aripi tinere se fluturau semeț, înălțimile au fost frânte și - tot el - le-a susținut căderea. Acum... acel om nu mai e. Moartea i-a înfrânt tăria. Mie nu-mi rămâne decât să-mi strig aerului
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
-mi rămâne decât să-mi strig aerului amarul - lacrimi izbucnesc fără opreliști, lacrimi adunate din durerea mistuitoare a unei inimi înjunghiate. Vă trimit alături - ultima imagine a acelui ce v-a fost coleg și prieten, chipul celui care întruchipa toată nădejdea mea și speranța lui în viitor (dacă s-ar fi păstrat v-am fi pus-o alături, ca să vă aduceți și mai bine aminte de Dobre, scriitorul n. m.). Vă doresc din toată inima - multă sănătate și drumul vieții să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
putea fi atât de apropiat. În fața unei lovituri atât de sfâșietoare, cuvintele devin prea palide și lipsite de expresivitate, spre a putea zugrăvi în culorile cele mai potrivite suferințele unui soț care și-a pierdut sprijinul moral cel mai de nădejde, pe care l-a simțit în permanență apropiat de inima sa. Te rugăm să primești, din partea noastră, sincere condoleanțe pentru această pierdere ireparabilă pe care ai primit-o și să rămâi cu mângâierea că cea care a părăsit prea devreme
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
similară celei de la Costică Rășcanu. Noi ne-am zbătut 2 ani să ne mutăm la Iași aproape de copii dar n-am reușit. Ne-am întors iar în sat, cântec de-a lui M. Constantinescu, pe care îl fredonez. Ultima noastră nădejde rămâne în nepotul nostru de la fată care în 1990 va deveni major. Până atunci strângem bani și-i dăm lui să cumpere o casă pe numele lui la Iași. Ne vom muta în ea înfruntând orice împotrivire din partea unora sau
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
1937. Până atunci îți doresc multă sănătate, putere de muncă, gânduri senine, succes în treburile casnice și la mulți ani, Dima Mihu. Constanța 5 XII 1986 Dragă Alecule, Zilele trecute m-am văzut cu doctorul Stănică, prieten vechi și de nădejde. M-am bucurat că v-ați cunoscut la Covasna și drept urmare îți trimit multă, multă sănătate și fericire. Mi-a spus că intenționezi să ne mobilizezi pentru la anul și de aceea caut să-ți anunț și participarea mea irevocabilă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
vremii», Editura « Sfera » Bârlad, 2006, p. 134 ș. u. : » ...În iunie 1987, planificasem ultima noastră adunare de promoție la împlinirea a 50 de ani de la absolvire. Scriu în dreapta și în stânga, primesc răspunsurile așteptate. Dacă până acum aveam alături om de nădejde în persoana soției, de data asta trebuia să mă descurc singur. Soția unui coleg se oferă să mă ajute. Îi aduceam bucătăreasă calificată și nu trebuia decât să dirijeze pregătirile în vederea ultimei adunări a promoției. Cu puțin timp înaintea datei
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Serviciului Jandarmeriei (1 iunie 1943). În foaia calificativă pe anul 1943, generalul Vasiliu l-a considerat pe generalul Tobescu ca „viitorul inspector general al Jandarmeriei”, în timp ce generalul Macici, comandantul Armatei 1, l-a caracterizat drept „un element superior de toată nădejdea și încrederea în corpul jandarmeriei”. Având în vedere că din 22 iunie 1941 generalul Ioan Topor, ajutorul inspectorului general al I.G.J., a fost numit Mare Pretor, conducând Jandarmeria operativă, atașată armatei, generalul Tobescu a devenit, practic, al doilea om din
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
obida în calmă bucurie, / De-a crede că-i senin un cer vârstat de nor, / De a păși în moarte ca-ntr-o copilărie. // Surâde tinerețea și umblă în durere, / Când o socoți pierdută ea-și urcă veșnicia; / E o nădejde care nu a ajuns putere, / Dar poate cu un gest să biruie tăria. // Stăpână-i pe știința dea ști ce n-a mai fost, / De-a stinge-n armonii voci ce departe sună, / Își făurește-n grabă din vifor adăpost
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
maturizat în tren? În parcul din Adjud, între două trenuri, de bucurie că am ajuns iar în parcul Adjud, înspăimîntător că toate, și de unde vii și către ce mergi, sînt la fel, mișcarea deosebitoare pentru care faci deplasarea, mișcare din nădejdile tale ori din drojdiile tale, și din ele! m-am întîlnit cu pornografia, cu non-ființa cînd se plimbă pe străzi, stă pe la chioșcuri, cum stai tu să te uiți cu pofte la femei goale, dar numai la desene, contururi, pete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
secția de psihiatrie din Piatra Neamț! te mustră să taci, ora 2,35, în lume invazia de trupuri, încrețirea scoarței sub formă de clădiri, pustiul antropic amestec de materiale, de culoare trofice, lipsa de îndreptățire a rigorilor cărora le supunem și nădejdea că sînt ele, planetă locuibilă urmînd premizele pustiirii ei. Ora 3,20, în acceleratul Vatra Dornei București, tren de legătură, stînd pe locuri umpleam un compartiment, dar am venit să mă întind, liber, ideal, cald. Ora 6,00, lumină alergată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Teodoreanu, "Hronicul măscăriciului Vălătuc", roman bahic etc., stație "Petrom" la șosea, coboară călătorii ostentativ de mulți ce sînt și mai ales de actul prezenței lor, orașul Tîrgu Frumos speculat și de ploaie, eterna miză pe viitor, în vîrtej se adună nădejdea ochilor noștri, trei copii, eu dorm în brațe la mama, cu suzeta în gură, eu saltul dintr-o privire de doi ani jumate, al treilea cu maturitatea de șapte-opt ani, stăm cu bunica, pînă acum ni se pare normal, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-l dea altul afară, că dacă merg eu la el e pericol! Ora 3,20, în acceleratul Vatra Dornei București, între studenți recuperată vîrsta lor, foarte aglomerat, cei care fac la București merg pentru sesiunea de iarnă, lumea de înduioșătoare nădejdi ale bugeților și bugetivorilor de Bacău, îndreaptă odraslele la capitală, la facultăți de viitor, poveri pentru cel ajuns actualitatea însăși, ies doi, generozitatea specifică a nesiguranței, grași, bine îmbrăcați, părinții scad știu ei cum din veniturile altora, rămînem în cuplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în stînga! curg pîraie, curge și garnitura, biserica încă pe semnul pe care îl semnează el, cu coada lui de balaur, și va lăsa verde de drum de balaur, de primăvară! troiță 300 m est pe umerii satului, Punct Oprire Nădejde Sat, bătrîn ras corect, pregătește banii, conductorul nu se oprește la tine, tinerețea în două fete, s-au și întors, la vale, v-am dat o lume! balaurul de primăvară, Mihăileni biserică veche, de rit ortodox pe orientarea altarului, v-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
hăituită om, dus în pădure pe ascuns, gîză de ieri zbor pe albul zăpezii, bură, grămada de traverse, macazul, stejărișul, calea ferată scade în cît este lucrativă, simetrică în cît este agrement, rănile nu sînt mai mici, lumea nu pune nădejde în noi, care ne-am pus nădejde în lumea noastră, moartea mit, cum este Dumnezeu în om așa și omul în sine, nu cunoaște pe locuri marcate! traseul pădurea piatra din capul unghiului semn, zăpadă îmbibată de ploaie, nici acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
gîză de ieri zbor pe albul zăpezii, bură, grămada de traverse, macazul, stejărișul, calea ferată scade în cît este lucrativă, simetrică în cît este agrement, rănile nu sînt mai mici, lumea nu pune nădejde în noi, care ne-am pus nădejde în lumea noastră, moartea mit, cum este Dumnezeu în om așa și omul în sine, nu cunoaște pe locuri marcate! traseul pădurea piatra din capul unghiului semn, zăpadă îmbibată de ploaie, nici acum nu se mută macazul de tot, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]