6,603 matches
-
însumi mă legănam și cântam cu ei. Aș fi vrut să-mi deschid țeasta și să-mi jupoi creierul de straturile de cortex, să arunc la gunoi, ca pe o placentă băloasă, substanța aia încrețită care dă seama de toată nefericirea noastră, să dau drumul pe un canal barierei aceleia interpuse între viață și noi înșine. Aș fi vrut să păstrez doar creierul 130 primitiv, să mă topesc de dragoste și să mă învinețesc de ură, să salivez, să gâfâi, să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de labirinturi. Acolo se află Ieșirea către o altă lume, de parcă toate creierele tuturor oamenilor ar fi insule care străpung fața constelată a universului și-și înalță vârfurile spre ceruri de negândit. Cei care fuseseră acolo erau stigmatizați pentru totdeauna. Nefericirea avea să fie mereu briliantul dintre sprâncenele lor. Singuri și ignorați, aveau să cartografieze harta împărăției în 168 imense, demente, ilizibile Cărți cu foițe de aur. Hoitul lor plin de viermi avea să fie găsit prăbușit peste manuscrisele halucinante, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lumea revistelor? — Am un birou drăguț, un calculator Apple Mac drăguț... —Un șef drăguț? întrebă Joy cu subînțeles. Ashling încercă să își articuleze gândurile. Era fascinată de strălucirea Lisei, de felul ei de a fi atrăgătoare, dar și curioasă în legătură cu nefericirea care o stăpânea. O recunoscuse pe femeia din supermarket care luase câte șapte produse din fiecare și era interesată și de acest aspect. Dar fusese o greșeală să o urmeze la baie. Era hotărâtă să o ajute, dar până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dorea să fie înconjurată de alte persoane singure și să dea nas în nas cu bărbați atractivi la magazinul Tesco din zonă când aceștia cumpără Kettle Chips și Chardonnay. Privea calm mâinile lui Jack pe volan și simțea că toată nefericirea ei era alungată de siguranța cu care acestea alunecau și ghidau pielea. El a virat de pe drumul principal pe o stradă mai mică, apoi pe una chiar și mai mică. Acolo este, spuse el, arătând cu degetul prin parbriz. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
scuturat-o pe tragică de umeri cu putere. —E delicios. Delicioooos! — Mie mi se părea doar un pitic pistruiat. Frances s-a uitat atent la fata mai scundă înainte să își spună părerea: Știi ceva, Linda O’Neill? Îți meriți nefericirea, chiar ți-o meriți. Nu o să îmi mai pară niciodată rău pentru tine. Ashling, care încă se mai spăla pe mâini, de parcă era în stadiul terminal al unei dereglări nervoase grave, era complet hipnotizată. Își petrecuse întreaga viață căutând semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-se exclusă și neliniștită. Părinții nu aveau voie să aibă sentimente, nu de genul acela, oricum. Puteau să se plângă când nu îți făceai temele sau când nu mâncai tot, dar nu aveau voie să aibă parte de propria lor nefericire privată. La finalul vacanței lor de două săptămâni, s-au întors acasă și părea că acum mama ei era tânără și fericită, și în secunda următoare devenea tăcută, închisă în ea și nu își mai vopsea părul. Și plângea. Încontinuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
buze spre Clodagh într-o manieră care lui i se părea a fi suavă. — Și Ted, mormăi Clodagh. Înainte să plece, pentru a le ura distracție plăcută, Molly puse mâna plină cu gem de afine pe fundul lui Clodagh. Din nefericire - sau poate din fericire - ea nu a observat. 30tc "30" De îndată ce Clodagh închise ușa de la intrare, începură să se audă smiorcăielile lui Craig și ale lui Molly. Aruncându-i o privire tristă lui Dylan, Clodagh se întoarse să reintre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îi ajut cu mare drag. Sunt un copil conștiincios, cu o mare putere de muncă și mă străduiesc să iau note mari la școală. Stăpânesc foarte bine limba franceză, lucru care cred îmi va fi de folos în viitor. Din nefericire, am și câteva defecte: sunt cam neatentă la ceea ce am de făcut, iar uneori, dacă vreau ceva neapărat și nu îmi cumpară nimeni, devin supărăcioasă. Nu suport să mă scol prea dimineață, dar fac eforturi pentru a remedia acest lucru
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ochii și Înjură. Dacă agenta Watson va trebui să mai Îndure vreo nenorocită de telenovelă, va Începe să urle. Acum doamna Strichen pusese episoadele Înregistrate. Oameni nefericiți cu vieți nefericite, prostindu-se Într-o paradă nefericită și fără sens a nefericirii. Doamne, cât se plictisise. Și nu era nici o carte În casă. Deci tot ce aveau era doar un televizor și un șir nesfârșit de telenovele afurisite. O porni Înapoi spre bucătărie și-ndesă În coșul de gunoi cutia ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
împotriva lui, până la ultimul. „De ce vorbește așa?“, gândi Gajus. Îl întrebă: — Cum îl chema? Tatăl său îi răspunse: — Nu-mi aduc aminte. Bău tot vinul și puse cupa jos încet, ca unul care a băut prea mult, ca să-și uite nefericirea. Gajus se uita la el cum stătea și privea țintă cupa goală. Deodată însă, Germanicus înălță capul: — La urma urmelor, fiecare ar trebui să-și dorească să aibă soarta lui Julius Caesar. Nu te-aștepți, prin urmare nu te aperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Roma vechile comitia, alegerile libere ale magistraților, iar Clutorius le spusese sarcastic prietenilor care se plimbau în Forum: „Mergeți să vedeți: poporului roman i-a fost luat glasul. În Saepta Julia, locul unde se vota, se țin acum spectacole“. Din nefericire, lăsase să-i scape acel comentariu acid în preajma unui ascultător în care nu putea avea încredere. Intraseră în casa lui înainte de ivirea zorilor și îl luaseră. Nero, fratele mai mare, reacționă nesăbuit. — E o acuzație ridicolă. Îl vor achita. Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
câtă plăcere zbiară Fredy la mine, făcându-mă de râsul tuturor. Iar eu ascult, nervii mei se Încordează, totul e gata să izbucnească, dar, spre fericirea mea, intervine voința, care strânge dinții și pumnii. Și așa, Încleștată de durere și nefericire, continui extenuantele figuri care mă vor doborî curând! Nu mai vreau nimic de la patinaj. 11 decembrie 1959 (vineri) Prea multă energie acumulată strică. Toată ziua am fost veselă și am zbierat din toate puterile. Seara, pe lac, Într-un cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Șerban a venit la mine și mi-a adus lecțiile de la Dinu: Latină: „Hanibal atacă fără succes o tabără romană“ Rusă: „Cuvinte Înrudite În rusă și română“ Română: „Zburătorul“ Fizică: „Ecuația generală a gazelor“ În tot acest lung șir de nefericiri, l-am iubit cu ardoare pe Dinu. Totul e vag În fața mea, iată scrisoarea pe care intenționam s-o trimit lui Șerban: Șerbane, află că: 1. Și cel mai important. Te-ai alarmat de purtarea mea de atunci. Iată singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iar apoi mi te arăți În toată măreția ta sălbatică, pentru ca să dispari, lăsând În urma ta flacăra care arde, Îmi arde inima, Îmi smulge lacrimi pe care altfel nu le-aș da nici În ruptul capului, Îmi frânge mâinile și, spre nefericirea mea, Îmi mărește pe zi ce trece speranța alimentată prin minunate visuri. Înșală-mă, Petre, minte-mă, dacă vrei, lovește-mă, vei obține un singur rezultat: iubire, cred că nimeni nu te iubește ca mine. 6 octombrie 1961 (vineri) Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mult, eu nu am observat. La un moment dat, am avut impresia că mă iubești. Eram fericită. Îmi ziceam: iată primul care ține la mine. Acum nu știu cum să te Împiedic de la moarte. Am crezut că te iubesc și eu. Ce nefericire! Nu te-am iubit nici un moment, pentru că era Petre la mijloc. Grija cu care te purtai cu mine m-a impresionat deosebit, și Începusem să mă leg de tine, fără Însă să-ți simt pasiunea. Apoi mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cuvântul cu ușurință în contextul acelor prime zile - față de Stacey au redeșteptat partea afectuoasă a caracterului meu, cea care simțea nevoia să aibă grijă și care, dacă vreți, fusese rezervată până atunci odraslelor mele. Poți citi atât de multe despre nefericirea tinerilor din ziua de azi - și, într-adevăr, la tribunal mă întâlnesc mult prea des cu manifestări ale ei, dar mi se întâmplă rar să mă izbesc de ele în viața reală, ca să zic așa, astfel că eram hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-o salut vesel pe prietena mea cea grasă și să-i aduc un pic de lumină în viață înainte de a mă-nchide în întunecimea tribunalului numărul 4, secțiunea familie. Dac-aș fi știut, dacă m-aș fi gândit, câtă nefericire și câte complicații ar fi putut fi evitate! Dac-aș fi lăsat lucrurile în pace în dimineața aceea, poate că toată povestea nefericită cu Stacey ar fi rămas la fel de insignifiantă cum părea - o aberație trecătoare care nu-nsemna nimic și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
multe ori, habar n-ai. Mai trebuie doar să trec prin câteva și trebuie să ajung la unul din premiile cele mari, sunt absolut sigură de asta. Începea să arate un pic înlăcrimată și, în ciuda propriului meu sentiment teribil de nefericire și tristețe la vederea mamei mele comportându-se ca o străină nebună, știam că trebuie să rămân calmă și să fiu suficient de rațională pentru amândouă, altfel aveam să încep și eu să plâng. — Uite, mamă, știu c-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
definitiv, să vină de la ceva de afară, poate de la un camion sau vreo mașinărie mare, dar strada era goală. Când m-am întors de la fereastră am auzit din nou țipătul - iar de data asta nu mă înșelasem. Un sunet de nefericire omenească și posibil durere, care venea fără-ndoială din aceeași sursă ca bubuitul. Acum tremuram un pic, în parte pentru că începuse să mi se facă frică, dar și pentru că dovezile clare ale nefericirii disperate ale cuiva, atât de înspăimântător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
asta nu mă înșelasem. Un sunet de nefericire omenească și posibil durere, care venea fără-ndoială din aceeași sursă ca bubuitul. Acum tremuram un pic, în parte pentru că începuse să mi se facă frică, dar și pentru că dovezile clare ale nefericirii disperate ale cuiva, atât de înspăimântător și inevitabil de apropiate și de reale, erau șocant de triste. În filmele de groază și în thrillere mi se părea stupid felul în care eroina se lasă, ca proasta, ucisă/violată/speriată întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
felul în care o fac: dacă eu, o presupusă ființă umană, cum spune ea, pot sta liniștit și evalua calm răul făcut familiei mele pe care o iubisem și o protejasem dintotdeauna, fără ca totuși să simt fiori de vinovăție sau nefericire, însemna că orice e posibil. Încercasem să par convenabil de înțelegător, dar știam că eșuez. — Și Sally nici măcar n-a reușit să dea de tine când nu-l găseam pe Ben seara trecută - de ce naiba nu ne-ai zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de duzină de fotografii, dar dorința ei de a studia, de a examina, fiecare centimetru de fotografie o consuma și, în câteva secunde, a oprit detot slide showul automat. Acum putea să se uite cum trebuie, în ritmul ei. Din nefericire, primul cadru care a rămas înghețat pe ecran era unul care probabil a fost făcut de Duncan. O arăta pe Brianna jucându-se în apa până la genunchi, aplecată în față ca să stropească cu apă și în același timp privind drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
frunte. Cum de n-am ghicit? E bărbat, la urma urmei. Russell te înșeală, nu-i așa? Leigh făcu ochii mari, dar nu reuși să îngaime o vorbă. — Vai de mine! Ce porcărie! Domnul Sunt-Al-Dracului-De-Perfect te înșală? Leigh, scumpo, din nefericire pentru amândouă, știu exact ce simți acum. Dumnezeule! Nu-mi vine să cred că el, de fapt— — Nu el mă înșeală pe mine, Emmy, eu îl înșel pe el. Cu asta amuțiră amândouă vreo treizeci de secunde. Emmy arăta de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
două săptămâni, zi de zi, epava vasului eșuat, cu nume atât de frumos, cunoscută de mai toți turiștii care merg la mare, În vara ceea o piatră și mai grea i s-a pus pe suflet, sporind acest cult al nefericirii, ca o lipsă de spațiu, ca o cerșeală de timp. Evanghelia, așa se numea, era un vapor grecesc și toți făceau presupuneri, dintre care cea mai interesantă părea să fie aceea că un armator grec, scăpătat, preferase să-și Împlânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
legături, dădea la o parte coaja și se afunda în fragilitatea miezului. Făcuse autopsia tuturor căsniciilor care ne înconjurau. Grație ei, știam că prietenii noștri erau cu toții nefericiți. Acum păreau foarte mulțumiți. Mâncau, beau, se uitau după femeile altora. Evident, nefericirea lor era suficient de agilă, ca să se evapore în paharele de vermut și să alunece încet dincolo de grădina suspendată, jos pe mare, dincolo de motoscaful lui Lodolo cu marginile albe pe apa întunecată. Nu, nu mă simțeam înconjurat de suflete în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]