5,767 matches
-
înaintea lui, să se scrie ca să se întoarcă scrisorile făcute de Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, și scrise de el cu gînd să piardă pe Iudeii care sunt în toate ținuturile împăratului. 6. Căci cum aș putea eu să văd nenorocirea care ar atinge pe poporul meu, și cum aș putea să văd nimicirea neamului meu?" 7. Împăratul Ahașveroș a zis împărătesei Estera și Iudeului Mardoheu: "Iată, am dat Esterei casa lui Haman, și el a fost spînzurat pe spînzurătoare, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
granit. Nici Oedip n-a suferit doar pentru sine. El a vrut să umple abisul cu ceva mult mai durabil: adevărul și inima unui om. Acolo unde alții ar găsi o mie de alibiuri, el spune: nu!... (...Nu, nu despre nenorocirile mele e vorba, ci despre memorie și despre destin. Pentru că mi-am pus toată viața În cumpănă cu răspunsul dat sfinxului. Stăteam În fața monstrului uitîndu-mă la el ca Într-un abis și nu-mi era frică. Pe buzele lui zvîcnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
teamă să nu pronunț singurul cuvînt care-i tulbură pe zei. Și atunci m-am hotărît... Dacă aș fi spus nu „omul”, ci „un zeu”, altul mi-ar fi fost, poate, destinul. Căci nu mi-ar mai fi păsat de nenorocirile abătute asupra Thebei. Un zeu nu suferă din pricina adevărului și nici n-ar fi dispus să-și joace toată viața pe un cuvînt. În schimb, gura mea arsă de suferință nu va pregeta să rostească adevărul. N-am altă izbăvire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
putem explica și eroismul prin destin. Un Oedip care n-ar avea dreptul la opțiuni și nu și-ar datora sieși nimic nu ne-ar putea Învăța decît frica. Însă el e În stare să murmure, drept și ireductibil, Între nenorocirile care-l vor copleși: Credință În tine Însuți! Chiar dacă pentru aceasta trebuie să suferi. Curaj!... Problema e dacă avem și orgoliul să nu dăm vina pe nimeni pentru ceea ce ne-am răspuns greșit. Acest orb a Înțeles că toate deșerturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
acest vinovat de paricid și incest, acest vagabond măreț este stăpînul universului, căci el este vinovatul și nimeni altcineva. Fiind singurul vinovat, e singur În univers. Vina este pentru Oedip o treaptă Încă și mai glorioasă decît revolta. Strivit de nenorociri, el răstoarnă totul În favoarea orgoliului uman cu o singură afirmație: Eu Însumi. O afirmație cu care pustiește cerul. Căci nu milă cere cel care se acuză singur și se pedepsește singur. Măreția lui stă În aceste vorbe: SÎnt vinovat! Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sfinx. PÎnă atunci, voi lua mereu amintirile de la capăt. Și mă simt liber pentru că sînt În stare să repet că toate aceste lucruri Îmi aparțin. M-aș putea răzbuna strigînd: Veți muri și voi care mă loviți și rîdeți de nenorocirile mele! Dar nu vor Înțelege nimic. Vor ridica doar din umeri uitîndu-se la mine ca la un nebun. Zei, apărați-l, vor șopti ei. Omul acesta nu dorește decît curajul de a rămîne gol și de a nu se căi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
văd și cei care simt, notează undeva Thibaudet, referindu-se la stilurile de a călători. Cei care simt, adaugă el, sînt prinși Într-o contradicție; ei cred că fac Înconjurul lumii, dar nu fac decît Înconjurul propriei lor camere; iar nenorocirea nu stă În a nu putea rămîne Într-o cameră, ci În a o duce ca melcul. Ce Înseamnă Însă a vedea pur și simplu? Nu e oare acesta faptul cel mai trist? Cei care văd cred că au cucerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care Îmi lipsește de cîte ori mă Încurc În propriile mele declarații despre fericire. Nemesis Zeiță a măsurii, a echilibrului, Nemesis cîntărea și fericirea și nenorocirile, faptele bune și fărădelegile, provocînd și pedeapsa cuvenită. Așadar, o zeiță a necesității. Mă gîndesc Încă la ceea ce mi-a povestit doctorul la care am fost azi... Eu mă luptam s-o salvez, Îmi spunea el oprindu-se din scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Învăța numele morții și ar Începe să bocească? Pentru tine, Cassandra, nu mai e nici o deosebire Între viitor și trecut... Și ar porni iarăși pe potecă În sus. Da, soarta mea e să rămîn În vale și să văd numai nenorociri. Dar cel mai mult mă face să sufăr faptul că nimeni nu mă crede, că viața mea se golește zadarnic. Apolo a săpat o prăpastie Între mine și lume...) Chemîndu-i pe cei din jur să le arate ceea ce vede ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și-a făcut și el asigurare, dădeam faliment. Nu dădeați oricum, vă salva statul, îl liniștește Claude. — De-aia e stat, să ne salveze, conchide Sami. Lionel, cu un firicel de voce, întreabă: — Ce s a-ntâmplat, domnule Claude? — O nenorocire, domnule inginer: Roman s-a-mbătat criță și a uitat să-nchidă vanele. A murit înecat. Clovis aude ultimele cuvinte și vine cu precizări: — Ca să respectăm adevărul istoric, Roman a murit înainte să se înece. A avut o alcoolemie de 4%. Nici măcar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cum adică! Uite-așa, doar n-ai să-mi spui că te chema Gafton pe-atunci. Sau greșesc? În sfârșit, să trecem peste detalii. Deci, acum ești ziarist la domiciliu. — Asta de unde ai mai... Ziaristul roșise, pălise, ruginise brusc. Nici o nenorocire, panie, nici o rușine. Există și țicneli simpatice, candide, nu doar ticăloase și abjecte. Țicneala dumitale tardivă, ca și cea inițială, e umanitaristă. Acum si simpatică, pentru că e inutilă și neplătită. Deci, dumneata scrii acum ca un corespondent al maselor... buun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Adevăratul meu tată, știu asta. Nu am cunoscut niciodată altul, suntem singura rudă unul pentru altul. Vă amintiți eșecul primei sale operații la creier, acum 9 ani? Chirurgul ăla faimos și sâsâit atinsese nervul de la care i s-a tras nenorocirea. Euforie! Euforie, cu tendință spre calambur, așa numeau boala tâmpiții ăia de doctori și chiar asta era. Continuă veselie, totală amnezie. Un circuit special, destul să-l atingă bisturiul că începem să fim în paradis, ca omul viitorului... Cutreiera toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părinții, pentru un colț de pâine. Să ne trădăm prietenul pentru un zâmbet al călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce știu țâncii ăștia veseli, normali, candizi? Nu sunt serioși, sunt prea liberi, prea disponibili. Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
A. Macedonski. Paris, 1884, august 23 MAMA Icoana veche zugrăvită Cu chipul blândului Hristos, Mi‐aduce‐ aminte ochii mamei Rugându‐ se spre ea duios... Îngenuncheată înainte‐i, Cerea cu mutele‐i gândiri, O rază bună de‐ ndurare și pază de nenorociri ... Cu limba tristelor suspine, Cu glasul cel mai cald și drag, Cerșetorea noroc și grijă Pentru copilul ei pribeag ... Azi biata mamă, când pricepe Că visul meu e stins pe veci, Privește‐adesea spre icoană, Cu ochi necredincioși și reci
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pămînt dacă nu i s-a întins o cursă? Se ridică lațul de la pămînt, fără să se fi prins ceva în el? 6. Sau sună cineva cu trîmbița într-o cetate, fără să se înspăimînte poporul? Sau se întîmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul? 7. Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci. 8. Leul răcnește: Cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbește; cine nu va prooroci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
duceți-vă de acolo pînă la Hamatul cel mare, și coborîți-vă în Gat la Filisteni; sunt oare cetățile acestea mai înfloritoare decît cele două împărății ale voastre, și este ținutul lor mai întins decît al vostru?... 3. Credeți că ziua nenorocirii este departe, și faceți să se apropie domnia silniciei. 4. Ei se culcă pe paturi de fildeș, stau întinși alene pe așternuturile lor, mănîncă miei din turmă, și viței puși la îngrășat. 5. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
voi porunci, și voi vîntura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vîntură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pămînt! 10. Toți păcătoșii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic: "Nu ne va ajunge nenorocirea, și nu va veni 11. peste noi." " În vremea aceea, voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărîmăturile, și-i voi zidi iarăși cum era odinioară, 12. ca să stăpînească rămășița Edomului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
Fărmăcata aproape sfâșie hainele de pe fată. Gâfâia furioasă, tremura, bolborosea agitată. Cum fa, să nu știu io?! Mama ta carea am urlat când te-am scos din mine?! Cine-i nenorocitul, fa, cine a umblat la tine să-mi facă nenorocirea asta, tocma când ne mai ajunsesem și noi? De-asta are tac-tu carte de muncă și rate la ceare? Mamă, zău, ce-ți veni, bre. Ce, io... Fărmăcata răstrurnase fata pe pat, îi desfăcuse larg picioarele și privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sări bă, fratele meu, că-mi moare fata, n-auzi?! Săriți, băi, că moare zânișoara tatii. N-auziți?! Vă fut muma-n penalitate la toți de nu ieșiți! Voi petreceți la băutură și veselie și io cu fata moartă?! Ieșiți, nenorocirea lumii de bagabonți! Să vă ardă ficații cu toți morții morților de-i aveți și să vă dea canceru-n mațe la toți, de nu ieșiți!!! Ieșiseră câțiva. Mulți se buluciseră pe la ferestre. Cei mai mulți se pregăteau de spectacol. Când Girevingu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oaspeții lui Burtăncureanu li s-a părut că i-au recunoscut și televizor, când a început revoluțiaîn direct. Orice ar fi fost atunci, Burtăncureanu nu mai era bine văzut în târg. Mai ales pensionarii îl acuzau, pe față chiar, că nenorocirile care se abătuseră pe capul lor după evenimente li se trăgeau mai mult ca sigur de la Burtăncureanu. El, cu talentul lui, făcuse planul revoluției la ei în Județ, așa cum odinioară organiza marile spectacole de pe stadion pentru finala județeană a „Cântării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tribună întorcea o carte, o privea lung, clătina abătută din cap și apoi o ascundea la sân. Burtăncureanu dădu s-o întrebe ce vedea bosorcoaia în cărțile acele, dar își spuse că mai bine să tacă, să nu afle cine știe ce nenorociri din gura ei nedescântată, să-l bage și pe el în vreo belea. - Andromando, îi strigă. Când ți-e de mâncare să-mi spui, să comand la băieți. Numai usturoi sau ceapă să nu ceri, că nu ai voie. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și ieșea alde Brandaburlea iar la libertate, politică era și aici, și la o adică cine să stea să descâlcească toate mațele. Am dus-o greu la viața mea după Facultate, adică după ce m-au dat afară, a fost de nenorocire, de ce să nu recunosc, dar nu m-am intimidat, dar mai mult de croitor modelator la Confecția nu am putut progresa, atunci cu Păstrămaț îmi blocase viitorul, ce scrisese ei la fișa mea de cadre de la dosarul de angajare unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și scăpa, dar așa nu avut cine să-l apere și l-a făcut mai târziu erou, are și cruce, vine când e defilarea de revoluție și pune coroane la crucea lui, doar cu asta s-a ales și cu nenorocirea Rozicăi, de-a ajuns alcoolistă, umblă săraca pe stradă și-o culege fiu-su care și el are viața lui grea de la Gina care-l terorizează, femeie slabă la refuz Gina asta, toată ziua lihnită numai după Gogu Pompieru suspină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prin Chile, mumificați, cu veșmintele putrede, parcă atunci ieșiseră din gropi, și umblau pe crestele munților cu câțiva saci cu aur, căutând-l încă pe Pizaro, să-i dea ultimele lor comori, tezaurul lor sacru, fără de care rămași știau că nenorociri grozave ar putea să-i aștepte, dar acceptau sacrificiul ultim, în deznădejdea speranței că, poate, poate vor cumpăra dușmanul, cum încă mai credeau că poate străinul acela s-o îmbuna și-i va drumul lui Montezuma. Își luă brațul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu tigaia în cap dacă îndrăznește să încerce să-i scoată ochii lui Finn, și așa suferinzi. Femeia urlă ca o fiară. Finn se zvârcolește, încercând să-i apuce mâinile în așa fel încât să rămână țintuită de podea. Din nenorocire, acesta este tabloul pe care îl surprind polițiștii chemați de Charlotte, care năvălesc în casă. Îl ridică pe Finn, eliberând-o pe femeie de presupusul agresor; ceea ce înseamnă că doamna Jim e liberă să se ridice și să-i atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]