7,995 matches
-
care reverberează dinspre spirit. Aceste suferințe ale sufletului ce sunt numai de ordin spiritual reflectă poate, cel mai fidel, dramaticul paradox de neputință și totodată mereu înălțare ce caracterizează destinul sufletului uman ancorat în potirul de materii active denumit trup. Neputința de a împlini visul dar și impulsiunea ascendentă până la speranța și crezul realizării lui, incapacitatea de a controla menținerea spre o veritabilă iubire în magnetismul fascinației sale dar și orbirea curajoasă a celui ce se dăruie unui asemenea vârtej de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îndrăgite reprezintă aici scânteia ce vine să aprindă o materie sufletească deja predispusă unei dezlănțuiri incendiare. În singurătatea ce-o învăluie din nou, conștiința abandonată de un celălalt pe care l-a crezut compatibil nelimitat cu sine are viziunea propriei neputințe și finalități deplorabile. În magia conviețuirii cu un altul atașat afectivității proprii, sufletul, abandonat acum, își proiecta pulsația ființării într-o iluzie atemporală, într-un crepuscul de basm ce, în mod firesc, nu putea estompa fluxul temporal dar îl neglija
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
onest în adevărurile pe care le relevă. Această întovărășire, de fapt, reluarea unui context, revenirea însoțirii cu luciditatea rece ce a precedat întâlnirea și apropierea celui drag, permite deschiderea energiilor telurice ale sufletului părăsit, erupția cutremurantă a acelor revolte și neputințe glisate pe complexe și frustrări, izbucnirea spre suprafața interiorității a tensiunilor înghețate, preț de un moment, sub magia iubirii fulgurante. Acel nod de pulsiuni ce se redescoperă pe sine ca un eu stelar, ca un punct de conștiință trepidând în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
numai de îndepărtarea și înstrăinarea celui drag dar și de terifianta dispariție întru totul, efectivă a acestuia, dispariție a cărui nume, moartea, se așează pe buzele oamenilor asemeni unei stânci întunecate de gheață ce picură plângeri amare și încrispări ale neputinței. În mod inevitabil, derularea vieții noastre este direcționată spre survenirea indubitabilă a morții. Acest adevăr simplu este una dintre realitățile cele mai necontestate de către ființele umane. Nimeni dintre cei aflați sub spectrul unei rațiuni normale și conștiente de sine nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
noi, ne întâmpină și se așează în locul prezenței umane în care ne-am ancorat iubirea. Dualitatea dintre imaginea chipului viu și cea a chipului mort este astfel fundamentată ea generând acea presiune metafizică colosală care apasă sfâșietor sufletul nostru captiv neputinței de-a privi înlocuirea unui vis printr-un terifian coșmar. Zborul crepuscular al morții ce planează aici spre noi susține nu doar dialectica dintre chipul vieții și al morții celui drag ci și rezultanta acesteia, apăsarea necruțătoare a spiritului nostru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este dăruită de contactul revelator cu imaginea unei agonii ce încearcă zadarnic să se suprime pe sine. Bustul este cuprins în declinul unei mișcări ce parcă și-ar dori descătușarea de un invizibil lanț care-l ține captiv într-o neputință mecanică zbuciumată. Intensitatea efortului său muribund determină clipe când acele mâini ce absentează descomplectând și sluțind întregul par a se reîntoarce în familiaritatea funcționalității lor, par a crește din nou sub astrul dorinței de normalitate. Bustul uman lipsit de mâini
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
temeliilor ce poartă resortul și fluxul lumii. Prin zăbovirea asupra amănuntului, amănunt ce scapă cel mai adesea privirii superficialului mundan neatins de spectrele suferinței, orbul, cel lipsit de putința mersului sau de funcționalitatea primordială a mâinii, cel damnat surzeniei și neputinței de a rosti sau uneia dintre aceste tragedii, alături de orice alt suferind din insuficiențe și incapacități ce privează trupul de normalitate, dețin conștiințe a căror luciditate poate străpunge hipnoticul devenirii cotidiene, poate susține proiecția spre esența ontică a spectrului cu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
generalizată în raport cu multitudinea cunoștiințelor proiectate dinspre lume către sinele său îndurerat. Această retragere vitală se cuplează metafizic cu singurătatea și neînțelegerea la care îl predispun semenii incapabili de o reală și profundă rezonanță cu suferința sa, la care îl obligă neputința dăruirii lor autentice întru compasiune. Lumea se închide pentru el, îl întâmpină cu masca unei compătimiri ce se pierde în propria-i superficialitate, cu expresia unei afecțiuni care își dorește dar ratează profunzimea stării de consolare a celuilalt. Această închidere
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
proces auto-sugestiv, el uită de sine ca actor ambulant social ce a urcat pe scena anonimatului cotidian, scenă pe care cu toții trebuie să uite de realitatea lor individuală înlocuind reala identitate cu virtualitatea unui rol. Negându-și viciile, răutățile și neputințele ce încă mai răsună la început dinspre interioritate, un astfel de actor uită gradual de autenticul său nume pentru a adopta pseudonimul impus prin ancorarea în banalitatea mundaneității. Ce această banalitate îi solicită în comportament și acțiune, el va împlini
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și dincolo de ea, întru transcendența însăși. Generalitatea anonimă sub formula căreia cotidianul își derulează agitația existențială ignoră posibilitatea de ființare a acestor primordiale valențe ale suferinței umane. Dar ignorarea nu înseamnă aici neglijarea ci efectul unei frustrări profunde, a unei neputințe originare de a accepta sesizarea și recunoașterea propriei vicieri și corupții metafizice. A recunoaște în suferind un spirit ce dobândește gradual accesul la saltul spre transcendență implică acceptarea fundamentelor transcendente ale imanentului și diminuarea valorii ontice acordate mundaneității de zi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
În acest iureș trepidant spre atingerea reușitei mundane postulată iluzoriu ca pisc izbăvitor al existenței individuale, fiecare poate fi chiar prin lejeritatea neintenționării, obstacol și temei al încurcării pentru celălalt. Aici survin orgoliul concurenței, invidia dublată de exagerarea sentimentului de neputință, viclenia ca înțelepciune trunchiată și decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea glacială înveșmântată în fardurile înșelătoare ale unui curaj ancorat într-o dreptate inexistentă, slăbiciunea isterică ascunsă de masca care mimează rafinamentul și buna-credință, vorbirea intensă ce sub stindardul nevoii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ruinări. Eșecul mistic raportează constant sacralitatea templului la realitatea materiei și finitudinilor umane nepermițându-i plutirea într-un absolut survenit prematur, desprinderea totală și saltul ireversibil spre transcendență. Însă, cel mai adesea, sincopele, decăderile, pasul în golul derizoriului și-al neputinței nu închid definitiv experiența mistică a unei conștiințe ce pășește în templu sub spectrul reculegerii și ratează extazierile credinței. Dimpotrivă, ele pot surveni ca încercări, drept baraje ce solicită efortul înălțării peste sine, obstacole purificante ce stimulează perfecționând autoprogresia spiritului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să-ți spun de pe-acum, nu-ți va servi la nimic ! Vei rămâne tot așa cum ești... Nu-ți va fi cu nimic o învățătură de minte... Și chiar așa, chiar așa este ! Numai firea ei delicată și indecisă, numai neputința ei de a spune direct, pe față, ceea ce gândește o fac să intre dintr-o încurcătură într-alta. Dar de data aceasta s-a terminat ! Are s-o dea pur și simplu afară pe obraznica asta ! Iar de cei cincizeci de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
anume tem perament... Să fiu mai explicit : faptul că într-un cerc intim susține cu înflăcărare o anume atitudine, iar apoi, în contextul oficial temporizator, se lasă pe loc influențat, tace sau își dă votul... o astfel de atitudine mărturisește neputința de a rezista unor impulsuri exterioare... Un gen de fragilitate... S-a depărtat. Și știe că nu mai vorbește despre șeful conservatorilor democrați, ci despre nemulțumirile pe care singur și le-a adus toată viața ; irepresibila lui sinceritate este chiar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
jur. Așa că le arată tuturor plicul terfelit, cu fețișoara luminată de mulțumire, așa cum călăul ar întrerupe o clipă cazna martirului, arătând mulțimii de credincioși trupul sfârtecat, și toată ființa i s-ar umple - îmbătător alcool ! - de freamătul de indignare și neputință. — Mais, non, j’en ai assez... Poate împins de șoapta nemulțumită a soției sale, poate pierzându-și deodată răbdarea, așa cum și cu cele mai dragi ființe ni se întâmplă, Profesorul încearcă să desfacă pumnișorul strâns cu forța, descoperind, deodată, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noștri am putea vorbi destul, și chiar vorbim, pentru că îi cunoaștem mai de aproape... De ce însă, și la această vârstă la care iluziile ar fi trebuit să-i dispară, pe el încă îl mai chinuiesc zvonurile rele ale orașului ? De ce neputința sa structurală de a imagina răul îl hărțuiește în aceeași măsură ca și firea, credulă și influențabilă ? Calomniez, calomniez, îi sfidează el de fiecare dată pe bârfitori, altfel știind prea bine cât de repede se convinge de ce aude : un zâmbet
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să parodieze politețea ? îl oprești cu un gest plictisit și doar un neatent ar putea să nu înțeleagă ceea ce spune de fapt vocea ta morocănoasă : — Cum n am fost la Curtea-de-Argeș... răspunde morocănos Profesorul Mironescu, ridicând mâinile în aer a neputință. Adică : Ce aș putea spune eu, care nu am fost la Curtea-de-Argeș, și nici la înmormântare n-am asistat, și nici pe primul ministru Brătianu nu am avut cum să-l văd, cu sau fără căciulă pe cap... Dar acest
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ochii ei având însă aceeași expresie de încăpățânare ce mă înverșunează. Mă înverșuna în plus atmosfera de mister din jurul acestei boli (ce nu am niciun dubiu că este femeiască), leacurile primitive la care probabil recurge, nevoind să se arate doctorului, neputința mea de a stăpâni situația altfel decât prin strigăte și egoismul ei ce îmi adaugă noi suferințe la cele datorate bolii mele. Nu a scos până la sfârșit niciun cuvânt ! A trecut o oră de atunci, mi-am terminat însemnările, m-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
patru pereți ai mei, că acu-acu dă buzna ? !... Da așa, nu cum făcuși : că poftim, că intră, te rog, că sucită, că învârtită ! Nu ! — Uite la Vica, drăguța de ea ! Ai dreptate ! Numai firea mea indecisă este de vină ! Numai neputința mea de a spune în față omului lucrurile neplăcute ! Dar, mai ales, știi ce regret ? Ivona trage pachetul de țigări mai aproape, scoate una, o aprinde. — Regret teribil tot ce i-am spus despre Clemența ! Pur și simplu nu-mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei foști, din armată sau miliție sau de pe la Partid, foști.. tot felul de provocatori care au legătură cu FSN-ul... CÎnd miliția Începe să-i bușească, n-o să se ia de niște bătrîni... Somnul vine greu. Îmi regăsesc senzația de neputință din timpul Revoluției. Ce putem să facem noi? Ce ar trebui să facem noi? Aici, În spital, soldați?... Facem pe dracu’, iar nu facem nimic. Măcar să belim bine ochii, măcar atîta... Dar ajunge? Îi belești și rămîi cu ei așa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei, situația ar fi devenit de neconceput pentru Alex, ar fi însemnat răsturnarea definitivă a ordinii și a bunului-simț. Nu existase între ele nici un gest de afecțiune sau de recunoaștere care ar fi putut media o asemenea transformare. Era cu neputință. Alex avea să se împotrivească până la ultima-i suflare. Înspăimântată de ferestrele întunecate, lucioase, ale Papucului, prin care făpturi străine puteau furișa priviri din afară înăuntru, Alex începu să tragă toate storurile pe care, cu multă vreme în urmă, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu care stătea de vorbă la Băi, dar nu genul de femei pe care le-ar fi dorit ea. Cum devenise pustnică, nu se uita la bărbați, iar ei o evitau. Nu se gândea să fugă, ar fi fost cu neputință să dispară, era prea periculos și prea costisitor. Și apoi, nici nu voia, își închinase întreaga viață lui George, în mod nechibzuit, stupid, dar cu aceeași tandrețe și cu același devotament ca și cum i-ar fi fost soț. Un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noul edificiu al controversatei Școli de Politehnică, dincolo de islazul comunal. În continuare, Tom inspecta camera de baie. În locuința lui mobilată din Londra (în apropiere de Kings Cross), baia era un fel de cameră de penitență, murdară și, probabil, cu neputință de curățat, folosită de numeroșii locatari masculini. Baia lui Greg și Ju era un lăcaș de lux și de plăcere (Judy avea mania băilor), cu o cadă de dimensiuni uriașe îngropată în podeaua acoperită cu dale, o chiuvetă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Tom care nu poseda simțul naționalității și nici nu părea să-i simtă lipsa. (Probabil că aceasta e esența faptului de a fi englez.) Și totuși, ori de câte ori încerca Emma, în mintea lui, să se considere englez, îi era cu neputință; era absolut neenglez. Când lumea îi spunea (pentru că, de cum deschidea gura, îl trăda accentul): „Ești irlandez“, iar el răspundea: „Anglo-irlandez“, și auzea comentariul: „A, deci nu ești irlandez curat“, Emma Scarlett-Taylor zâmbea vag și nu mai adăuga nimic. Tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Druidsdale, când fata apăruse de după un colț și pornise să meargă în fața lui. George o urmărise și spaima lui luase forma nevoii urgente de a o ajunge din urmă pe fată și a-i vorbi, deși asemenea lucru părea cu neputință. Când ajunse la colț, fata traversase pe celălalt trotuar. Numai că, între el și ea, se afla acum un alt om, un bărbat cu o înfățișare familiară, îmbrăcat într-un fulgarin negru. George își dăduse seama, cu o indiferență care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]