5,003 matches
-
acceptăm și alte nume în fața sau în spatele cor tinei. Uneori operăm cu judecăți atât de înguste, încât or bim la cea mai mică lumină înfiptă sub ochi. Declar din acest motiv că Antoaneta Ralian este actrița ro mână care a nimerit în breasla traducătorilor mai degrabă din neatenție sau dintr-un accident organi zatoric. Am văzut-o jucând roluri grele, compuse din sudori, frustrări, bombăneli, mustăceli excedate, trasee sisifice și chibzuințe nocturne. Am văzut-o ieșind în fața publi cului fără repetiții
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
prima imagine care mi s-a înfățișat a fost un șir de femei în alb, cu bonete albe, îngenuncheate în stradă, care se închinau și-și făceau întruna cruce. Pentru o fracțiune de secundă, m-am întrebat dacă nu cumva nimerisem în cer. Zile întregi, nu am putut intra în camera cu cioburi și cărți scăldate în cafea neagră. Aveam impresia că era bântuită de duhuri. Și astăzi privesc masca africană cu puțin respect amestecat cu teamă. Când șterg praful, pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din Larousse. Mă simțeam și eu cineva. Mâncam la o cantină studen țească infamă, unde ni se dădeau cuburi de mămăligă rece în loc de pâine. R.P. Dar exista viață în afara studiului? A.R. Cum să nu. Seara mergeam cu cine se nimerea la cinema sau la teatru. Și visam dragoste. Visam să iubesc și să fiu iubită. În intervalul de când Florin se transformase din Homo ludens în Homo staliniensis și până când Ministerul Culturii ne-a afiliat cantinei Agerpres (abia acum îmi dau
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu diverși străini care aveau rude în România. Am locuit în tot felul de condiții în străinătate, de la hoteluri ultraelegante, când aveam invitații oficiale, până la locuințele studențești YMCA, până la cabane cu priciuri și până la o casă de toleranță, unde am nimerit la Florența - un hotel care închiria cu ora și unde am petrecut o noapte. Neplăceri aveam doar în România, până să obținem pașapoartele, și cu raportul pe care trebuia să-l prezint la Cadre și profesorului Romul Munteanu (directorul meu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
depozitele erau golite de marfuri și nu se găsea nici un fel de încălțăminte. Din clasa I am fost fascinat de bogăția, organizarea și spațiul alocat bibliotecii liceului nostru, unde fiecare elev avea fișa lui. Între 1948-1952, după reforma învățământului am nimerit într-o clasă de matematicieni, față de care mă simțeam complexat. Ionel Luchian era tot premiantul clasei, fără să tocească având o înzestrare intelectuală nativă. Mentorul clasei noastre, dirigintele, era profesorul de matematici, Traian Galan, care deși părea dur, a avut
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
XX, e declarat doar persona non grata. Dacă trăia știu eu când, zeii l-ar fi pedepsit ca pe cel care le furase focul, dându-l la vulturi, să-i ciugulească măruntaiele. Dar așa-i când omul știe să-și nimerească până și secolul... 15: Când vreun scriitor scrie ceva mai trăsnit; când trăsneala nu-i pricepută imediat - căci regula cere ca orice trăsnaie să fie pricepută imediat, altfel e jale; când vreun poet rimează altfel decât toți poeții; când vreun
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
n-au mai zguduit lumea, inspirația lor n-a mai ajuns la Jules et Jim și nici la Pierrot nebunul, iar lumea a ajuns să-i privească și să-i consume „normal”, ca pe doi artiști normali, care azi o nimeresc, mâine plictisesc, poimâine nu mai au nici un haz, iar la sfârșitul vieții nu mai au nimic „de spus”? Nu vine o vreme când ceea ce sacrifici omenește - vremelnice iubiri, trecătoare devotamente, provizorii elanuri, fără importanță în planul artei eterne - se plătește
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în Praga; nu era cazul să le nuanțez diferența și să le spun adevărul integral. După cum seara nu am avut ce să le explic plecând, de unul singur, la un concert al Ansamblului Armatei Roșii în sala Congreselor; așa se nimerise, după Cehoslovacia - un an de încercări, fiecare membru al delegației avusese dreptul să solicite gazdelor bilete pentru două spectacole în serile libere. Nu mai știu opțiunile lor; alesesem - fără să fiu comentat - acest concert al ansamblului dirijat de Grigori Alexandrov
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
clasă, chiloții negri și tenișii albaștri pentru sport, de totului tot nici măcar un kilogram. În schimb, sacul bej pentru ujină atârna cât un pietroi, din cauză că îmi duceam mâncare ca un săpaș: șase felii mari de pâine unse cu ce se nimerea, trei mere, trei gutui, șase nuci, trei eugenii, o pungă de bomboane acrișoare. La începutul școlii, prin septembrie, mai adăugam și trei pere sau struguri din grădină. Dimineața, când o verificam pe băbuța dacă nu s-a zgârcit la ceva
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ne fac cadou câte o sobiță de tuci: una neagră, alta vopsită cu ceva argintiu. Fără să fac mofturi, în toamna lui ’87 îl chem pe meșterul Hansi de la Giarmata, care sparge cu sârg pereții în bibliotecă și dormitor până nimerește două găuri în horn și trage o mândrețe de burlane cotite, negre și lucioase prin casă. Așa ni se mai încălzesc sufletele și picioarele, mai ales seara. Nu mai e nici un coșmar să stau cu Oana și să facem lecțiile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cânt odiridi odirididina. Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor îmi aduc aminte că am lăsat de două zile o legătură de crengi și de surcele gata pregătită în boschete. Intru în parc, orbecăi după ascunzătoare și pipăi cât pipăi până nimeresc vreascurile. Iau vânjos legătura, o salt în spate și, gârbovită, abia trag căruciorul până la numărul 28. În fața porții, nu știu cum, parc-o văd fulgerător pe băbuța și-mi amintesc de povestea ei cu Moartea prefăcută într-o bătrână care duce nuiele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
minunat. Pe undeva prin casa părinților mei, la Codlea, găvâzdit într-un dulap, mai există, cred, un tablou pe care l-am primit de la el: o vază cu niște flori de toate culorile pe un dreptunghi de placaj. S-a nimerit că trebuia să mergem împreună, pentru o festivitate de 23 august, pe stadionul din orășelul nostru. Alcătuiam un grup statuar. Noi doi - o pereche, pe lângă altele câteva. Eu trebuia să mă urc cu tălpile pe unul din genunchii lui (pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
țopăiam pe Michael Jackson. Iar la un moment dat s-a luat curentul, nu se putea altfel, și am stat lângă sobă și am jucat „pe ea, pe ea“, dar fără pupături, numai cu așezat în poala ăluia cu care nimereai până la tura următoare. Noroc că nu m-a găsit Dragoș așa, că aveau ce-mi auzi urechile. Nu știu ce l-a apucat, dar, de când m-am mai înălțat și eu copăcel, a început să se simtă Fratele cel Mare și stă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
întâmpla să intre și găinile vecinilor și atunci mai aruncam cu pietre să le alungăm. La un moment dat intră un cocoș arătos, eu pun mâna pe o bucățică de cărămidă plată, o arunc ca pe un bumerang și aceasta nimerește exact cocoșul în cap. Vietatea începe să se zbată de ceasul morții, eu mă sperii, nu mai știu ce să fac și până la urmă îl arunc peste gard. Bineînțeles că a doua zi s-a aflat, mama a plătit cocoșul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
hotărât să mă mut și m-am transferat la Liceul „Mihai Eminescu”. Acolo am găsit o cu totul altă atmosferă, a fost ca și când aș fi făcut trecerea de la dictatură la democrație. Dar, datorită aranjamentului pe bază de limbi străine, am nimerit întro clasă tot numai de băieți. Aici am avut profesori buni, recunoscuți ca atare de către majoritatea elevilor. Dintre aceștia îmi mai amintesc de doamna Gâtu, profesoară de matematică, domnul Vârvolici, profesor de istorie, domnul Sârbu, profesor de psihologie și diriginte
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de cuvântul autorizat al istoricului Ștefan Meteș, director al Arhivelor Statului din Cluj, membru corespondent al Academiei Române în perioada interbelică, cuvânt expus în «Situația economică a românilor din Țara Făgărașului», publicată în anul 1935. Mai înainte însă, apreciem că e nimerit să facem un expozeu privind viața țărănimii în vremea aceea în toată Transilvania, cu incursiuni și în celelalte teritorii populate de românii majoritari din străvechi timpuri până în zilele noastre. Ne spune Constantin C.Giurăscu, în a sa «Istoria Românilor din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Cînd treceam pe lîngă ușa ei, mă țineam foarte departe și grăbeam pasul cît puteam. O dată însă, spre groaza mea, am avut ocazia să-i intru în casă. Era iarnă și eu făceam un om de zăpadă. Asta s-a nimerit să fie chiar sub geamul ei. Nu aveam mănuși și mîinile mă dureau de cît erau de înghețate. La un moment dat, m-am tăiat într-un ciob ascuns în zăpadă și sîngele a început să-mi curgă destul de tare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
minte și acum - „Ei, și dacă nu voi ?“. Eu am insistat, el a repetat aceeași formulă. A treia oară și-a întărit zicerea cu un șut pe care a vrut să mi-l expedieze în cur - numai că m-a nimerit pe-o parte. În momentul următor, i-am dat primul pumn. Tipul era năuc mai degrabă de uimire, decît de impact. A dat să-mi riposteze, numai că eu i-am făcut o fentă pe care o exersasem cu văru-meu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
curajos și mai bărbat decît ceilalți. Cînd trebuia să și-o primească, el stătea drept, cu fața înainte, oferindu-și obrajii, și asta se vedea că-i face destul de mare plăcere tova rășei învățătoare, pentru că, după ce se pregătea puțin să nimerească bine, îi aplica o palmă pe o parte și, eventual, și cu dosul, pe cealaltă parte, și se mulțu mea doar cu atît. La ceilalți nu se întîmpla așa. Ceilalți se fereau, se ghemuiau, își băgau bărbia în piept - lucru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tunuri, tancuri și tanchete, pe care am putut să ne cățărăm după cum voiam. Tovarășa nu știu pe unde dispăruse. Ne așezam pe scăunelul tunului sau intram (însoțiți, desigur, de mirosul de trandafiri) în turele, ne uitam prin lunete, ocheam și nimeream dușmanul. Bulgar, în primul rînd. / Bineînțeles că ultima precizare este o „amintire“ contrafăcută, fiindcă atunci nu ne mai gîndeam noi la episodul cu bulgarii, iar cînd ocheam nu aveam deloc în minte dușmanii patriei - cum ar fi dat bine într-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aduc aminte ca de cate ori va luati la tranta iti tineam pumnii... mai tin minte ca de cate ori eram in trouble imi luai apararea si de cateva ori chiar mi- ai dat din pachetzelul tau in pauza cea mare, caci eu ma nimerisem sa nu am nimic. De rau ! mmmm... stai sa vad... DA ! te-a apucat o data nebunia la ora de desen si m-ai confundat cu... coala de hartie... si nuuu... Nu te-ai lasat pana nu ai incercat toata paleta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
crengi. I-am mulțumit lui Gerhard pentru gestul făcut. I-am explicat că de fapt m-am salvat atunci când am pus piciorul pe creangă și dacă la brânciul pe care mi l-a dat nu depășisem momentul de panică, puteam nimeri în rețeaua de crengi și acolo rămâneam. După ce s-a uitat în apă și-a dat seama și el că puteam nimeri în acea capcană a morții. Astfel am tras cu toții concluzia că apa e mai adâncă de trei metri
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pe creangă și dacă la brânciul pe care mi l-a dat nu depășisem momentul de panică, puteam nimeri în rețeaua de crengi și acolo rămâneam. După ce s-a uitat în apă și-a dat seama și el că puteam nimeri în acea capcană a morții. Astfel am tras cu toții concluzia că apa e mai adâncă de trei metri. A recunoscut și el că în loc să mă salveze, putea să mă înece. Totul e bine când se termină cu bine
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
rol de madlenă proustiană. Cred că e un semn al înaintării în vârstă, dacă nu chiar - mai fără menajamente spus - al apropierii de bătrânețe. (Paginile de jurnal trebuie să fie lamentative, nu?) Pe canalul meu preferat de filme, Cinemax, am nimerit peste o peliculă pe care am recunoscut o imediat. Asta, deși o văzusem o singură dată, în urmă cu vreo șaisprezeceșaptesprezece ani. Știu că sună ridicol, dar pentru mine acum vreo șaisprezeceșaptesprezece ani însemna o cu totul altă viață, caremi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
termenii Între care va trebui să aleg. Surîsul și Întrebarea. Rafael și manieriștii. Pietà de la San Pietro și Pietà Rondanini. În Tahiti, Gaugain ar fi putut să așeze la intrarea colibei sale un sfinx surîzÎnd. Nu există o statuie mai nimerită pentru țărmul unui paradis himeric ; și nici Îndemn mai potrivit decît povața uneia dintre cele două icoane despre care ni se spune că pictorul le-a pus să-i străjuiască refugiul : „Fiți misterioase și veți cunoaște fericirea”... Să protestez ? Știu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]