7,150 matches
-
nu-i intensă decât în măsura în care îl asimilează unui cadru de căderi. Când nu-i loc în care să nu fi suferit, ce alt motiv poți invoca în sprijinul rătăcirii? Și ce o să te lege de spațiu, când albastrul întunecat al nostalgiei te dezleagă de tine însuți? Dacă omul n-ar fi știut introduce un delir voluptuos în singurătate - de mult s-ar fi aprins întunericul. Descompunerea cea mai oribilă, într-un cimitir necunoscut, este o icoană palidă pentru părăsirea în care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a disocia melancolia de o ființă! Căci ea-i boala subiectivă prin excelență, inseparabilă de cel posedat, aderentă până la coincidență, și ca atare incurabilă. Să nu existe leac pentru ea? Totuși; dar atunci trebuie să ne lecuim de propriul eu. Nostalgia după altceva din reveriile melancolice nu e decât dorul după un alt eu, dar pe care-l căutăm în peisaje, în depărtări, în muzică, înșelîndu-ne fără voie asupra unui proces mult mai adânc. Totdeauna ne reîntoarcem nemulțumiți și ne abandonăm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ești mai singur. Dacă soarele ar refuza lumii lumina, ultima zi de strălucire ar asemui-o rânjetului unui idiot. Când ai murit lumii, ți-e dor de tine însuți și-ți consumi ce-ți mai rămâne de trăit într-o nostalgie neîmplinită. Dumnezeu este un vecin față de exilul eului nostru, care ne face să ne căutăm pe alte tărâmuri și să nu fim niciodată în apropierea noastră, prin soartă inaccesibili nouă. Indivizii sânt organe ale durerii. Fără ei, disponibilitățile de suferință
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu poate avea un rost. Sau dacă are, va trebui să-l ascundă de vrea să ne mai aibă. Cine iubește cât de puțin libertatea nu se poate înjuga de bunăvoie într-un sens. Chiar dacă este vorba de sensul lumii. Nostalgia mării premerge și urmează introspecției. Orice fel de luciditate este conștiința unei pierderi. Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de atâtea condiții din afară, încît s-ar putea scrie geografia fiecărui gând. Am începe cu nuanța cerului și am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
departe de ea. Și dacă ne iese înainte când o uitasem, din șoaptele ei descifrăm că absolutul nu-i decât Nimicul ca treaptă din urmă a cunoașterii. Și atunci dăm înapoi... Spiritului, viața nu-i decât o batere în retragere. Nostalgia infinitului, fiind prea vagă, ia formă și contur în dorul de moarte. Căutăm precizie până și în lâncezeala visătoare sau în sfârșeala poetică. Moartea introduce oricum o anumită ordine în infinit. Nu este ea singura lui direcție? Împotriva sinuciderii nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înaintează. Nu e revelator că-n infinitul muzicii și-n infinitul morții se topește totul în noi, că materia își pierde marginile, că ne sfărâmăm granițele pentru a oferi întinderi năpădirii sonore și mortale? Fiecare purtăm, în grade diferite, o nostalgie a haosului - și care se exprimă în dragostea de muzică. Nu-i aceasta universul în starea pură a virtualității? Muzica este tot - minus lumea. Boala - acces involuntar al absolutului. Luciditatea e un reflex al păcatului zilnic de a fi, iar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
exprimă în dragostea de muzică. Nu-i aceasta universul în starea pură a virtualității? Muzica este tot - minus lumea. Boala - acces involuntar al absolutului. Luciditatea e un reflex al păcatului zilnic de a fi, iar cunoașterea, o formă vulgară a nostalgiei. Oare cum se răsfrânge viața într-un suflet neîntinat de cunoaștere? Răspunsul ar fi ușor de am ști în ce fel vremelnicia poate fi trăită ca veșnicie, în ce fel sânt alcătuiți îngerii sau până unde se întinde peisajul lăuntric
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Vremile noi au pierdut în așa măsură simțul marilor sfârșituri, încît Isus ar muri astăzi pe o canapea. Știința, eliminând rătăcirea, a micșorat eroismul, iar Pedagogia a luat locul Mitologiei. Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologică a nostalgiei. Ea ne face inteligibil sensul unui "suflet" al lumii. De ce, când ne adâncim în taina ei, sîntem prinși de un freamăt patetic și de o tulburare vecină religiei? Să nu fie cumva Devenirea o fugă din Dumnezeu? Și să nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
freamăt patetic și de o tulburare vecină religiei? Să nu fie cumva Devenirea o fugă din Dumnezeu? Și să nu fie mersul ei sfâșietor o întoarcere în El? Se prea poate, din moment ce Timpul suspină, prin toate laturile lui, după Absolut. Nostalgia exprimă mai direct și mai dramatic imposibilitatea omului de a-și fixa o soartă. "Devenire" hipertrofiată, el își gustă, în instabilitatea ei, lipsa lui de condiție. Și nu este ca și cum el s-ar "grăbi" cu tot timpul? Dacă tot ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sfârșit vast, orice am face la suprafața noastră se adâncește într-o gravitate incurabilă, într-atît că și clipitul din ochi devine un reflex al Absolutului. Și nu noi ne deschidem privirile spre lume, ci ea se deschide în privirile noastre. Nostalgia morții ridică întreg universul la rangul muzicii. Isus a fost prea puțin poet ca să cunoască voluptatea morții. Există însă preludii de orgă care ne arată că Dumnezeu nu-i așa de străin de ea precum eram înclinați a crede; și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
împotriva păcatului. Popoarele nordice n-au inventat-o oare pentru a scăpa de gustul amar al acestuia? Și nu e feeria o formă de utopie cu elemente religioase, dar împotriva religiei? (- paradox definind orice utopie). Traducând în aproximațiile imanenței o nostalgie a paradisului, feeria nu poate fi gustată de cei ce nu cunosc această nostalgie. În clipele-n care ochii se ațintesc subit și violent spre cer, toate stâncile munților nu i-ar putea zdrobi... Este atâta onomatopee în Wagner! Natura
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
amar al acestuia? Și nu e feeria o formă de utopie cu elemente religioase, dar împotriva religiei? (- paradox definind orice utopie). Traducând în aproximațiile imanenței o nostalgie a paradisului, feeria nu poate fi gustată de cei ce nu cunosc această nostalgie. În clipele-n care ochii se ațintesc subit și violent spre cer, toate stâncile munților nu i-ar putea zdrobi... Este atâta onomatopee în Wagner! Natura fiind inima. Marea răsfrânge mai repede lenevia noastră decât cerul. Ce plăcut ne lăsăm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
departe de scuza viitorului. Dacă-i vorba de ales între erori, Dumnezeu rămâne totuși cea mai mângâietoare și care va supraviețui tuturor adevărurilor. Căci ea s-a înfiripat la punctul unde amărăciunea devine veșnicie, precum viața - eroare trecătoare - la încrucișarea nostalgiei cu timpul. De ce, când oboseala se adâncește până la vis, înțeleg plantele mai bine ca pe oameni? De ce florile mi se deschid doar noaptea? Și de ce nici un arbore nu crește în timp? Voi fi trecut cu natura de partea veșniciei? Melancolia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi să mă culc în leagănul lui de o milostivă afunzime și să-mi adorm veghile în consolarea insomniilor sale? Dincoace de Dumnezeu, ne mai rămâne doar dorul de El. Orice oboseală ascunde o nostalgie după Dumnezeu. Cum pot vorbi împreună doi oameni al căror chin nu e la egală distanță de Dumnezeu? Ce-și au de spus două ființe în care moartea nu s-a ridicat la același nivel? Și ce-și citesc în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
De ce-n iluminarea incurabilă a morții mă simt mai puțin singur decât în mijlocul vieții? Este ceva atât de dezastruos de sigur în conștiința că vei muri, încît ea te mângâie de absența oamenilor și a adevărurilor. Acordurile de orgă și nostalgia morții amestecă eternitatea cu timpul până la promiscuitate. Atât absolut rătăcit în devenire și-un suflet firav care să poarte atâta cer și atâta pămînt! Mori de esențial când te dezlegi de toate. Dumnezeu? Neantul în ipostaza de consolator. - Un suflu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu mai sânt Dacă neantul ne-ar da numai un gust pervers de absolut, n-ar fi nimic; dar el - creîndu-ți un complex dureros de superioritate - te face să privești în jos spre ființă și să te mângâi de o nostalgie prin dispreț. Despre "eu" n-ar trebui să vorbească decât Shakespeare sau Dumnezeu. Între două ființe ce se află la același grad de luciditate, iubirea nu e posibilă. Ca întîlnirea să fie "fericită", trebuie ca una din ele să cunoască
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și inexplicabilă a celor mai contrare sentimente care agită sufletul omenesc. Sânt fericit și nefericit în același timp, încerc simultan exaltarea și depresiunea, mă domină disperarea și voluptatea în cea mai contradictorie dintre toate armoniile posibile. Să fie vagul depărtărilor, nostalgia după virginități cosmice, după singurătăți fantomale și misterioase? Mă domină un sentiment muzical al depărtărilor, vibrații de melancolie infinită și cu ritm de extaz în singurătate, cu priviri difuze pe înălțimi de cer și cu tristețea înălțimilor proprii. Cum să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în timpul Renașterii și altcum trăiesc și se distrug astăzi. Pe atunci, un dor intens după spațiul infinit a creat un gust arzător de aventură, încît fiece om era virtual sau real un conchistador. Toate cuceririle s-au făcut dintr-o nostalgie a spațiului, dintr-o aviditate a depărtărilor. Poate că numai imperialismul va reabilita secolul nostru... Succesiunea epocilor este sursa relativității și a infirmării ideii de progres. Prin ceea ce are viu, barocul neagă Renașterea, iar aceasta, la rândul ei, Evul Mediu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fadoarea genului nostru de viață. Ce vor fi căutat ungurii în Europa? Și cum s-au putut opri printre noi? Ungurii au în ei instincte de nomazi. Așezîndu-se și fixîndu-se într-un spațiu determinat, ei n-au putut înfrînge o nostalgie de rătăcitori. Agricultura și păstoritul nu convin sufletului lor barbar. Setea lor de spațiu și-au domolit-o prin cântec și urlet. E singurul popor care mai știe zbiera. Urletul este o disperare în fața spațiului. De aceea, de câte ori ești nemângâiat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceasta: Nu totdeauna suntem din țara ce ne-a văzut născând și de aceea căutăm adevărata noastră patrie. Acei cari sunt făcuți în felul acesta se simt ca esilați în orașul lor, străini lângă căminul lor și munciți de-o nostalgie inversă... Ar fi ușor a însemna nu numai țara dar chiar și secolul în care ar fi trebuit să se petreacă esistența lor cea adevărată... îmi pare c-am trăit odată în Orient și, când în vremea carnavalului mă deghizez
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era însă deloc clar procesul prin care se putea realiza o schimbare în această direcție. Împinsă în afara oricărei participări politice reale, populația nu putea decât să înregistreze cu tot mai multă amărăciune degradarea social-economică generată de criza socialismului, complementar cu nostalgia performanțelor Occidentului. O asemenea opțiune o găsim promovată masiv în politica posturilor de radio occidentale dedicate țărilor socialiste. În mod accentuat în anii ’80, politica acestor posturi a fost de a supune socialismul unei critici dure, plasat în contrast cu modelul occidental
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
post de televiziune, la începutul lui 2004) a reapărut acuzația surprinzătoare de „bolșevism”. Însăși ideea de consens, fie el și parțial, a fost respinsă în totalitate ca reprezentând o modalitate inacceptabilă de manipulare exercitată de forțele neocomuniste. Desigur, persistența unor nostalgii/mentalități comuniste era inevitabilă, dar marea majoritate a populației nu considera că acestea sunt suficient de puternice pentru a se exprima într-o mișcare politică importantă. În plus, era de așteptat că acestea se vor diminua rapid în procesul de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
unei mentalități a societății comuniste, dar și o estimare realistă a abuzurilor împotriva salariaților a unui capitalism adesea abuziv din cauza deficitului de control social. Estimarea că „înainte trăiau mai bine” este adevărată pentru o largă parte a populației, neexprimând neapărat „nostalgia pricinuită de vechea mentalitate”. Utilizarea în explicație a „rămășițelor mentalității comuniste”, care în nici un caz nu pot fi excluse ca un factor real, este practicată cu o nedisimulată satisfacție că s-a găsit o justificare robustă a dificultăților și eșecurilor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
apropiată în timp, și puterea germană pe care-o știa aproape în spațiu, și, în sfîrșit, prin fidelitatea față de un naționalism misionar purtînd în sine imaginea unei lumi cu chip francez secolul al XVIII-lea îi furnizase acest exemplu, cu nostalgia lui cu tot. Îngrijorat de realitățile Franței, Gustave Le Bon caută un antidot pentru dezordinea adusă de mulțimi. Nu-l află nici în istorie, nici în economie, ci în psihologie. Ea-l învață despre existența unui "suflet al mulțimilor", format
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în străfundurile ei tot femeie este, căci prizonieră a tradițiilor, datinilor și inconștientului arhaic, se opune oricărei răsturnări. Sau, dacă aceasta are totuși loc, dă mașinăria înapoi pentru a reinstala cu multă dificultate ceea ce înlăturase atîta de ușor. Apelînd la nostalgiile inimii, la gloriile trecutului, la grija maselor de a respecta memoria celor morți 175, putem oricînd preîntîmpina sau încheia o revoluție. Rețeta e simplă, iar psihologia mulțimilor îi dă o explicație la întîmplare. Dar aplicarea ei a produs și continuă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]