7,693 matches
-
o cină În onoarea lui la Greenwich, la care Îl invită pe Du Maurier, Împreună cu Edmund Gosse și alții. Du Maurier se simți flatat că fusese inclus În această distinsă adunare literară, În timp ce Henry era mulțumit să aibă măcar un oaspete capabil să converseze fluent În franțuzește (deși era translatorul oficial al Comisiei de Comerț, Edmund Gosse vorbea Îngrozitor franceza). Seara decurse excepțional, În parte, fără Îndoială, fiindcă era o Întâlnire privată, doar Între bărbați. Cu câteva zile Înainte, Henry luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
l-ai fi torturat. Curând după căsătorie, soțul o târâse În America și Canada, unde Își avea sucursalele firma sa, cu sediul În City, iar cei doi lipsiseră aproape un an; Henry Însă se vedea cu ei frecvent, fiindcă erau oaspeți obișnuiți la New Grove House duminica, Împreună cu fiul lor mai mic, Geoffrey. Căsnicia, atât cât puteai judeca din afară, era evident mult mai fericită decât a bietei Jeanne, din povestea lui Maupassant. Maternitatea Împlinise frumusețea lui Trixy până la o perfecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stabiliră să se Întâlnească la De Vere Gardens. Îl așteptă pe Compton În biroul mare cu vedere la stradă, răsfoind ciornele pentru piesă, Împrospătându-și memoria. Tosca, splendida cățea șoricar Încovrigată la picioarele lui, ciuli urechile și lătră, percepând sosirea oaspetelui, iar câteva clipe mai târziu Smith deschise ușa și anunță: — Domnul Edward Compton și domnișorul Compton. Smith pronunță numele cu sonoritatea ușor exagerată pe care o deprinsese În serviciul contelui, tonalitate care Îi amintea Întotdeauna lui Henry de un majordom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
au oferit să Îmi pozeze. I-am pus la Încercare, dar erau fără speranță, țepeni ca niște scânduri. Jessie, micul meu model cockney, care lucrează seara ca barmaniță, reușește să fie mult mai convingătoare În pielea unei amfitrioane Întâmpinând un oaspete decât va fi vreodată doamna Harrington. Henry Își notă anecdota pentru a o utiliza ulterior ca miez pentru o povestire, dar, pentru moment, energiile sale erau concentrate În domeniul dramaturgiei. În aceeași lună În care Elizabeth Robins acceptă să joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de slăbiți, Încât se temu să nu se prăbușească, strângându-se În brațe, și să se rostogolească sub roțile trenului. Mai târziu, oferi un dineu În onoarea lui Daudet la clubul Reform, la care luară parte Du Maurier și toți oaspeții distinși, vorbitori de franceză, pe care Îi putu aduna la Londra. Dineul fu reușit, În ciuda umbrei de neliniște care plană deasupra evenimentului datorită lipsei de control a francezului asupra propriei vezici (fără Îndoială, rezultatul libertinajului din tinerețe) și a nevoii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
drumul lung până la toaleta de la piciorul scării principale. I se puse la dispoziție o oală de noapte, ascunsă după mai multe paravane la un capăt al salonului privat, iar eventuala stânjeneală fu eliminată de conversația sonoră și animată purtată ori de câte ori oaspetele de onoare trebuia să se retragă brusc În spatele lor. Săptămânile trecură, iunie Îi făcu loc lui iulie și Londra deveni tot mai sufocantă, mai mirositoare și mai prăfuită, iar el Încă nu-și făcuse nici un plan de evadare. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Emma dădeau Înapoi, după ce se Îmbolnăviseră amândoi destul de serios acolo, În vara precedentă. Acum vorbeau despre Flokestone, care nu Îl atrăgea. Se gândi să meargă la Tregenna Castle din St Ives, unde trăsese destul de confortabil cu o vară Înainte, ca oaspete satelit al lui Leslie și Julia Stephen, În casa lor plină de umezeală și curenți de pe malul mării, dar moartea recentă, lamentabilă, a Juliei excluse această posibilitate. Chiar dacă familia mergea și anul acesta, ca de obicei, În Cornwall, nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe drumul de la malul mării? Ultima dată se descurcase destul de bine. În consecință, Îmbrăcă pantalonii bufanți și sacoul Norfolk, Își puse o șapcă de stofă moale și scoase bicicleta din grajdurile unde o ținea, În spatele hotelului. În loc să le ofere celorlalți oaspeți motiv de amuzament Încercând să urce pe ea pe alee, În văzul celor de la ferestre și balcoane, o duse de ghidon, scoțând-o din curtea hotelului, până pe Meadfoot Road. După un start greșit și câteva balansuri alarmante porni bicicleta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
simtă În largul lor În ea și mobila familiară, pe care o aduseseră cu ei din Hampstead, avea un aer ponosit și inadecvat. În Hampstead, atelierul fusese centrul locuinței - o Încăpere unde se făcea muzică, se citea și se primeau oaspeți, dar și un loc de muncă. În Oxford Square erau mai multe camere, fiecare cu funcția ei, definită după modelul burghez, iar Kiki și Emma circulau cuminți dintr-una Într-alta, În funcție de momentul zilei, fără a părea să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
suita se Întoarseră la De Vere Gardens, unde găsi un bilet de la Emma, prin care Îi comunica Înrăutățirea stării lui Kiki. Întrebă când Îl putea vizita, dar ea Îi răspunse, tot În scris, că era prea slăbit pentru a primi oaspeți. Fusese chemat un nou specialist, care diagnosticase o boală cu Înfricoșătoarea denumire de „substanță În jurul inimii“. Câteva zile mai târziu, Kiki muri. Avea șaizeci și doi de ani. Aparent, la fel ca Alice, Du Maurier Își exprimase neconvenționala dorință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un vis, pentru că Încăperile se suprapuneau atât de absolut peste dorințele sale vagi privind dimensiunile și așezarea: holul frumos, pătrat; salonul intim din stânga, cu deschidere spre grădină, salonașul drăguț din dreapta, pe care Îl alocă imediat ca Încăpere de corespondență pentru oaspeți, scara În arc de cerc, care ducea către Salonul Verde (botezat astfel după lambriurile vopsite), luminoasă și aerisită, din care, pe o fereastră, se vedea grădina și, pe cealaltă, o minunată priveliște a orașului Winchelsea; și dormitorul mare, denumit Dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și din cuvintele de felicitare, admirația pe care o stârnea noua lui rședință; dar această reacție plăcută nu făcea decât să Îl oblige să fie o gazdă la Înălțimea locuinței, drept care petrecea mult mai mult timp gândindu-se la nevoile oaspeților săi și Îngrijindu-se ca ele să fie satisfăcute decât o făcuse vreodată la Londra. De aceea, când plecau, trăia Întotdeauna un sentiment tainic de ușurare și plăcere la gândul intervalului de liniște egoistă care urma până la sosirea următorului musafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pregătit să se apuce de ele, dar trăia cu certitudinea calmă că avea să le scrie la Lamb House. După micul dejun, discută cu dna Smith În salon, ca de obicei. Dat fiind că nu aveau și nici nu așteptau oaspeți, nu erau prea multe de spus pe marginea meniului și aprobă sugestia ei prudentă de „a utiliza“ ingredientele rămase În urma vizitei lui Gosse. — Altceva? o Întrebă el, văzând-o că zăbovește. — Păi, da, ar mai fi ceva, spuse ea, răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fost mai bine că nu a știut că avansul surprinzător de generos pentru Turnul de fildeș provenea din drepturile de autor ale lui Edith Wharton, printr-un aranjament secret cu Scribner’s. Trebuie să i se fi părut, când „distinsul oaspete“ i-a bătut la ușă, prezentându-și cartea de vizită, că, În ciuda admirației prietenilor și a tinerilor discipoli pentru care era cher maâtre, În ciuda Ordinului de Merit și a felicitărilor care Îi urmaseră, În ciuda propriei credințe În valoarea operei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
legat și m-a dus în învecinatul Marienbad, acolo unde, pentru tunarul tanchist, războiul se sfârșea cu adevărat și frica îl părăsea; chiar dacă, mai târziu, ea avea să-mi ia în stăpânire somnul, instalându-se confortabil în el, ca un oaspete pe termen lung ce era. Oaspeți la masă Când jandarmul de front mă livrase la Marienbad și când, zgâlțâit de febră, am fost băgat într-un pat cu așternuturi curate, Führerul nu mai exista. Se spunea că ar fi căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
învecinatul Marienbad, acolo unde, pentru tunarul tanchist, războiul se sfârșea cu adevărat și frica îl părăsea; chiar dacă, mai târziu, ea avea să-mi ia în stăpânire somnul, instalându-se confortabil în el, ca un oaspete pe termen lung ce era. Oaspeți la masă Când jandarmul de front mă livrase la Marienbad și când, zgâlțâit de febră, am fost băgat într-un pat cu așternuturi curate, Führerul nu mai exista. Se spunea că ar fi căzut în lupta pentru capitala Reich-ului. Dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mânca cu mine din ciuperci. De atunci îmi place să gătesc pentru musafiri. Pentru aceia pe care mi-i mai aduce prezentul în casă, dar și pentru unii închipuiți ori citați din istorie: astfel, în ultima vreme mi-au fost oaspeți la masă Michel de Montaigne, tânărul Henric de Navarra și, ca biograf al celui ce avea să devină mai târziu Henric IV al Franței, cel mai vârstnic dintre frații Mann - doar o societate mică, dar comunicativă, de domni cărora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai târziu avea să fie rege a râs. Montaigne a citat din Tit Liviu sau Plutarh. Cel mai vârstnic dintre frații Mann a ironizat laitmotivele atât de rezistente la tăvăleală ale fratelui său mai tânăr. Eu am lăudat arta citatului. Oaspetele meu dintâi, însă, caporalul hârșit, povestea despre ruinele templelor în insulele grecești, despre frumusețea fiordurilor norvegiene, despre pivnițele de vinuri din castelele franțuzești, despre munții cei mai înalți din Caucaz, despre călătoriile lui de serviciu la Bruxelles, unde, se ambala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dădea el, atât de cosmopolit. După ce farfuriile s-au golit, a cântat pentru gazda lui Într-un ora-aș polo-oon... Așa cum ordinele de zi ale Înaltului Comandament al Armatei contribuiseră la sporirea cunoștințelor mele de geografie, mersul războiului îi formase oaspetelui meu, caporalul, acea lejeritate mondenă și locvace care, astăzi, în vremuri de pace durabilă, ne-o mai oferă, în serile de diapozitive, turiștii care fotografiază maniacal. „Aici vreau să mai ajung o dată cu Erna a mea, mai târziu, după ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bucătar și gazdă, dar premisele chefului meu, care nu m-a părăsit nici până astăzi, să amestec ingredientele într-o oală, să umplu asta cu aia, să le produc, prin adaosuri, un gust deosebit și să-mi imaginez, în timp ce gătesc, oaspeți vii sau morți, s-a anunțat încă de la începuturile perioadei de foame care mă rodea, atunci când rănitul vindecat a fost smuls din mâinile pline de grijă ale surorilor medicale și când, de la cura din Marienbad, am ajuns direct în lagărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Din nimic reușea să scoată gust. Aerul îl amesteca în supe consistente. Cu trei vorbe nazalizate muia pietrele. Dacă, în ziua de astăzi, i-aș aduna pe toți criticii mei îmbătrâniți și i-aș invita la masă în jurul lui, al oaspetelui de onoare, el ar putea să le explice efectul magic al imaginației libere, așadar magia pe hârtie albă; dar, incurabili, ei le-ar ști din nou pe toate mai bine, ar ingera fără nici un chef mâncărica mea de bob cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-șef din Basarabia pe baza unei atât de sigure previziuni, când era de cumpărat „porc destul“, nu m-am mulțumit doar să aștern pe hârtie poezia care celebra răciturile din cap de porc, dar am înțeles și să-mi bucur oaspeții - în viață sau citați din vremuri trecute - cu strachina de piftie plină ochi. Și rareori mi s-a întâmplat, cu astfel de prilejuri, să nu le povestesc mesenilor mei - o dată au fost invitați, pe lângă editorii antologiei de folclor Băiatul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din nou regiunea în care venise pe lume. Atât de împrăștiați trăiau germanii luați ca pradă, până când au fost aduși acasă ca urmare a pactului Hitler-Stalin. Câteodată, răciturile erau însoțite de cartofi țărănești. Altădată erau savurate simplu, cu pâine neagră. Oaspeții mei, mereu alții, printre care se numărau unii veniți de departe, de peste ocean, sau europeni precum constelația social-democrată Brandt, Palme, Kreisky, pe urmă iarăși prieteni din epoca barocă - cel pentru care totul era deșertăciune, Andreas Gryphius și Martin Opitz, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frecvent citat, pentru ca imediat să dea tonul pentru un imn întru slava poveștilor mincinoase în general și în particular. La masă, copiii - Franz, Raoul, Laura și micul Bruno - ședeau cu gura căscată și-l ascultau pe atât de specialul nostru oaspete, crezându-i fiecare cuvânt, așa cum și eu odinioară îl ascultasem pe bucătarul-șef din Basarabia, când a poruncit ca acel condiment numit peliniță să nu lipsească din nici o umplutură de gâscă. Dintr-odată a dispărut. Nici un bucătar-șef care, invitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi putut fi folosiți, reînarmați, pe un nou front de est, acest general, vai, atât de vizionar l-ar fi cerut pe el, pe bucătarul-șef de renume internațional, ca bucătar personal care să-l hrănească pe el și pe oaspeții săi de rang înalt. Mai târziu, când generalul Patton și-a pierdut viața - după cum se spunea, într-un accident - s-au trezit încă o dată la viață tot felul de zvonuri: că ar fi fost asasinat, probabil otrăvit. Complice fiind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]