5,280 matches
-
împotriva Madianului. 4. Să trimiteți la oaste cîte o mie de oameni de seminție, din toate semințiile lui Israel." 5. Au luat dintre miile lui Israel cîte o mie de oameni de seminție, adică douăsprezece mii de oameni înarmați pentru oaste. 6. Moise a trimis la oaste pe acești o mie de oameni de seminție, și a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar Fineas, care ducea uneltele sfinte și trîmbițele răsunătoare. 7. Au înaintat împotriva Madianului după porunca pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
oaste cîte o mie de oameni de seminție, din toate semințiile lui Israel." 5. Au luat dintre miile lui Israel cîte o mie de oameni de seminție, adică douăsprezece mii de oameni înarmați pentru oaste. 6. Moise a trimis la oaste pe acești o mie de oameni de seminție, și a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar Fineas, care ducea uneltele sfinte și trîmbițele răsunătoare. 7. Au înaintat împotriva Madianului după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
curați; apoi veți putea intra în tabără." 25. Domnul a zis lui Moise: 26. "Fă, împreună cu preotul Eleazar și cu căpeteniile caselor adunării socoteala prăzii luate, fie oameni fie dobitoace. 27. Împarte prada între luptătorii care s-au dus la oaste și între toată adunarea. 28. Să iei întîi din partea ostașilor care s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, și anume: unul din cinci sute, atît din oameni, cît și din boi, măgari și oi. 29. Să le luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
preotul Eleazar și cu căpeteniile caselor adunării socoteala prăzii luate, fie oameni fie dobitoace. 27. Împarte prada între luptătorii care s-au dus la oaste și între toată adunarea. 28. Să iei întîi din partea ostașilor care s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, și anume: unul din cinci sute, atît din oameni, cît și din boi, măgari și oi. 29. Să le luați din jumătatea cuvenită lor, și să le dai preotului Eleazar ca un dar ridicat pentru Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
boi, măgari și oi, din orice dobitoc; și să le dai Leviților, care păzesc cortul Domnului." 31. Moise și preotul Eleazar au făcut ce poruncise lui Moise Domnul. 32. Prada de război, rămasă din jaful celor ce făcuseră parte din oaste, era de șase sute șaptezeci și cinci de mii de oi. 33. Șaptezeci și două de mii de boi, 34. șaizeci și una de mii de măgari, 35. și treizeci și două de mii de suflete, adică femei care nu cunoscuseră împreunarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
de mii de boi, 34. șaizeci și una de mii de măgari, 35. și treizeci și două de mii de suflete, adică femei care nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat. 36. Jumătatea care alcătuia partea celor ce se duseseră la oaste, a fost de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi, 37. din care șase sute șaptezeci și cinci au fost luați ca dare Domnului; 38. treizeci și șase de mii de boi, din care șaptezeci și doi luați ca dare Domnului; 39
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
doi luați ca dare Domnului. 41. Moise a dat preotului Eleazar darea luată ca dar ridicat pentru Domnul, după cum îi poruncise Domnul. 42. Jumătatea cuvenită copiilor lui Israel, pe care a despărțit-o Moise de a bărbaților care merseseră la oaste, 43. și care era partea adunării, a fost de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi, 44. treizeci și șase de mii de boi, 45. treizeci de mii cinci sute de măgari 46. și șaisprezece mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
primit de la ei toate aceste scule lucrate în aur. 52. Tot aurul, pe care l-au adus Domnului căpeteniile peste o mie și căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat cîntărea șaisprezece mii șapte sute cincizeci de sicli. 53. Oamenii din oaste au păstrat fiecare pentru sine prada pe care o făcuse. 54. Moise și preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie și de la căpeteniile peste o sută, și l-au adus în cortul întîlnirii, ca aducere aminte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
etc. Primul Brătianu din secolul al XIX-lea este un anume Iane Brătianu, care În anii 1804 - 1805 era mare logofăt de vistierie, șetrar, apoi vătaf al Loviștei - tatăl a patru fii. Dintre aceștia, Toma a fost participant energic În oastea Domnului Tudor și după Înăbușirea revoluției și moartea conducătorului ei, a Încercat să reînvie flacăra luptei aprinse În 1821. Următorul, Ion, a fost un personaj șters, dar tatăl lui Constantin, care avea să ajungă comandant 5 militar, autor a diverse
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
noi. Ș am avut o surioară, Ce-a umplut lumea de pară! Maica s-a luat prin țară Să ne strângă grămăjioară Să ne deie-n Bălți la școală (Mai bine-am muri de boală!). Muscălește să-nvățăm Și la oaste să intrăm! Muscălește-oi învăța Când eu limba mi-oi uita, Când o crește grâu-n tindă, Ș-o ajunge până-n grindă, Când o crește grâu-n casă, Ș-o ajunge până-n masă! în urma recunoașterii independenței României, principele Carol se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ar fi crezut că ea are să se întemeieze cu mult mai bine în ziua când, la chemarea însăși a Rusiei, concursul națiunii române devenea mai pozitiv și se prefăcea într-o efectivă cooperațiune militară, într-o complectă alianță. Într-adevăr, oștile noastre au combătut alături cu trupele rusești. Dacă aceasta nu este un titlu spre a ne crește, apoi desigur nu este nici unul spre a ne scădea. În lipsă de orice alt drept, convențiunea de la 4/16 aprilie 1877, care poartă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
deveni cu totul delicată și anevoioasă. Atunci, spre a-și feri țara și ființa de furtunile ce se grămădeau în juru-i, ea încheie cu Rusia convențiunea de la 4/16 aprilie 1877. în schimb, cu foarte marile foloase ce-și câștigau oștile puternicului ei vecin prin acea convențiune, guvernul român un singur lucru cerea: adică garantarea integrității teritoriului pentru țara administrată de dânsul. Această integritate fu și stipulată la Art. 2 al convențiunii, care zice lămurit: „Pentru ca nici o pagubă sau pericol să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
fost prezentată de către miniștrii români ca o condițiune sine qua non a subscrierii convențiunii. Primindu-se această clauză de către plenipotențiarul rus, România se putu crede asigurată despre păstrarea limitelor ei existente. Se mărgini dar întru a-și păzi fruntariile, cu oștile sale înșirate pe malul Dunării și, când tunurile turcești începură a bate în porturile române, ea își proclamă independența păstrând totuși, încă și atunci, postul său de simplă apărare. Dar operațiunile militare luară deodată o cale la care nimeni nu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cu litera, cu ochiul liber?!) al literaturii/ culturii române? Aproape trei ore de mers cu trenul. Pleci din Craiova, treci prin Caracal (unde-ai făcut armata, ca și Varujan Vosganian!), sari podul peste Olt, la Stoenești, unde-a fost zdrobită oastea lui Miron Cosma de uslașii lui Constantinescu (și ai poetului Radu Mischiu, alias prim-ministrul Radu Vasile), treci de Drăgăneștii lui Bercea Mondialu, ajungi la Roșiorii de Vede și Bucureștii deja se văd. Ce se vede? Să-mi spui tu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și zi duhului: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă morții aceștia, ca să învieze! Am prorocit, cum mi se poruncise. Și a intrat duhul în ei, și au înviat și au stătut pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr" (Ezechiel Cap. 37 v. 9-11). Dar după cele trei zile și jumătate, duhul de viață de la Dumnezeu a intrat în ei (cei morți), și s-au ridicat în picioare și o mare frică a apucat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și răsplătește-mă, că prin oficiul și zelul meu religios, am readus la marca credinței pe mulți dintre cei vii și am sfărmat idolul necredinței din inimile multora. Un soldat, de pildă, este în război cu un dușman și poposește oastea într-un loc oarecare. Ofițerii de stat major și cu comandantul acelei oștiri se află ceva mai departe și se consultă între dânșii pentru lupta ce trebuie s-o dea a doua zi împotriva dușmanului. Pe neașteptate însă, apare dușmanul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în limba latină, în perioada 1714-1716, orașul Ismail este descris astfel: „Ținutul Ismailului, din care e vrednică de pomenit Ismail, în vechime numită de moldoveni Smil, o cetate care nu trebuie lăsată de o parte, cu oaste turcească și cârmnuită de un muteveli". Cetatea este asediată la 11/22 decembrie 1790 de către armatele mareșalului rus Aleksandr Suvorov, care reușește să o ocupe, iar după unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, orașul Ismail a făcut parte
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Cert este că, imediat după scenă, Iuda părăsește adunarea apostolilor și dispare în noapte (celebrele cuvinte: „și era noapte!”). Aici se încheie rolul lui Iuda, conform mărturiei ioaneice. El reapare în capitolul 18 în grădina aflată „dincolo de pârâul Cedrilor”, însoțind „oastea și slujitorii”, dar nu avem nici recunoaștere, nici dialog, nici sărut. Isus preia inițiativa, El este singurul protagonist. Iuda a fost executat și scos din „piesă” la Cină. Firește, nu aflăm nimic nici despre sfârșitul său. * Înainte de a trece la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lume inferioară, sublunară, care nu este „lumea sfinților”. Al treilea contraargument major se leagă tocmai de această „lume” sau „generație a sfinților” (p. 37). „Într-adevăr”, spune Isus, „nici o ființă ieșită din această generație nu va vedea generația aceea, nici o oaste de îngeri ai stelelor (din lumea sublunară) nu va domni peste generația aceea, nici o făptură născută din muritori nu-i va putea sta alături”. La p. 45, Iuda are altă viziune: el se vede pe sine însuși persecutat și lapidat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe tot parcursul povestirii, întrucât ea, această virtute excelentă (în sensul originar al cuvântului), va întârzia momentul deznodământului. Prin urmare, bătrânului Abraham i s-a apropiat sorocul, iar Dumnezeu, pentru a îndulci oarecum vestea, îl însărcinează pe arhistrategul Mihail, conducătorul oștii îngerești și preotul liturghiei cerești, să coboare pe pământ. Abraham îl întâmpină ca pe un oaspete (se afla pe ogor împreună cu doisprezece slujitori), propunându-i fără șovăială să încalece pe doi cai și să meargă împreună acasă. Dar îngerul refuză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de viziuni ale sfârșitului lumii. Întâlnim două mari segmente „adăugite”: capitolele 12-14 („Femeia, copilul și dragonul”; „Cele două fiare”; „Mielul și cei o sută patruzeci și patru de mii”) și capitolele 17-19 („Judecata Marii Târfe”; „Nunta Mielului”; „Lupta eshatologică dintre oștile cerești și cele pământești”). Structura secțiunii apocaliptice a textului (4,1-22,6) este determinată de faptul că aceeași perioadă eshatologică apare prevestită de trei ori: într-o formă sumară, prin viziunea celor șapte peceți (6,1-8,1); prin sugestie, fragmentar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Minervei, sub ale Păcii-altare, O afli la libertul Secundus, de vânzare.” Marțial 611. „De-ți va cădea, o Cezar, această carte-n mână, Să-ți descrețească fruntea ce-i peste țări stăpână. Ușoară veselie triumful nu-ți jignește, Iar comandantul oastei de-o glumă nu roșește. Așa cum râzi când joacă Latinus sau Thymele, La fel citește, Cezar și versurile mele. Nici cenzorul prea aspru cu râsul nu se-arată; Nerușinat mi-e scrisul, dar viața mea-i curată.” Marțial 612. „Citind
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
alungați erau Habsburgii, drept care trupele lui Thököly s-au instalat În avangarda asediului otoman al Vienei la 1683. Toate aceste mișcări prin care magnați belicoși atacau Viena ori Bratislava, prin care pașalîcul de Buda se apăra și contraataca, prin care oștile se retrăgeau ca să pornească iar În incursiuni, presupuneau traversarea comitatului de Sătmar, pustiirea lui de oameni, vite și recolte, de grădini și păduri. Ca și cum răscoalele, războaiele, Încăierările de la vedenii de sfinți și arătări de draci nu ar fi fost de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
afaceri a avut-o cu basul. — De ce te-ai Întors? o Întrebă O’Leary. Nu mai plec, rămîn aici. Vine și bărbatu-meu. — Dar Saint Patrick unde-i? — Ocrotește casa din sat și pe omul meu care-i luat la oaste de Împăratul. Patronul se bucura de Întoarcerea lui Mrs. Flory. Acea boarding house a ei Îi strînsese laolaltă pe muncitori, știai unde să Întrebi de fiecare, de unde să-i iei, aveau unde să se Întîlnească cu alții de neamul lor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Despre plânsul copiilor, despre ochii stinși ai femeilor care porneau În bejenie spre nord, știind că bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească o scurtă bucată de drum, căci măria sa chemase oastea cea mare a țării. Șiruri de oameni Înarmați cu săbii, arcuri, buzdugane sau măciuci de pălit urșii, unii fără arme, alții doar cu câte un vârf de coasă, se scurgeau pe văi și pe potecile codrilor. Începuse să cadă burnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]