13,698 matches
-
mult, mai ales la munte. Urcă pe jos chiar și iarna. Adică urca..., acum, nevăzător, nu mai poate, din nefericire. A avut necazul acela cu accidentul. Of, Doamne! suspină doamna Luiza adânc, ștergându-și jenată lacrimile ce apăruseră instantaneu pe obraji. Așa a fost să fie... Vocea i se înnodase. S-a simțit jenată și i-a fost greu să treacă peste acest moment. A băut puțină apă, cu înghițituri mici, privind în gol. A întins mâna să așeze paharul la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
iubea înălțimile. Nu era profesionist. Iarna îi plăcea să schieze. A învățat după prima sesiune de examene, în anul întâi de studenție, într-o tabără, la Poiana Brașov... Doamna învățătoare s-a oprit. Își ștergea lacrimile ambiționate să curgă pe obrajii ei palizi. Începu să plângă încet, mocnit. Eugen se ridică îngrijorat. Ar fi dorit să plece. Se simțea vinovat de reacția neașteptată a doamnei Dobrescu. Îngrijorat și nehotărât, o privi rugător pe Iuliana. - Ce medicamente aveți în casă, la îndemână
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
spune Rabindranath Tagore, iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne amintește că „Iubirea este bucuria de a face altora bucurie”. „Ești rază de lumnină ce cobori,/ - îi declară Mircea iubitei -/ Ești soarele ce iasă dintre nori,/ Ești lacrima fierbinte pe obraz/ Și umărul de sprijin la necaz.// Ulcior cu apă ești pentru însetat/ Și pernă pentru cel ce-a înnoptat,/ Toiag pentru drumețul călător/ Și aripă în zbor// Icoană ești pe tâmplă de altare,/ Sămânță de speranță ce nu moare,/ În
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
pe deplin înțelesurile. Nu poți să nu-ți pui din când în când întrebarea firească: într-o asemenea situație, eu cum aș fi reacționat?... și să nu te cutremuri. Dacă, despre neamul românesc auzim astăzi uneori cuvinte care ne pătează obrazul, cartea semnată de Victor Roșca vine să spele petele de pe obraz și să depună mărturie că există mulți semeni aflați în umbră care nu și-au pierdut verticalitatea chiar și în cele mai cumplite vremuri. Pe astfel de oameni s-
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
în când întrebarea firească: într-o asemenea situație, eu cum aș fi reacționat?... și să nu te cutremuri. Dacă, despre neamul românesc auzim astăzi uneori cuvinte care ne pătează obrazul, cartea semnată de Victor Roșca vine să spele petele de pe obraz și să depună mărturie că există mulți semeni aflați în umbră care nu și-au pierdut verticalitatea chiar și în cele mai cumplite vremuri. Pe astfel de oameni s-a ridicat țara noastră de-a lungul istoriei când vremurile vrășmașe
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
copiii, ne desfătam săpând “tranșee” în care ne ascundeam. După ce ne împărțeam în două echipe, alegeam un „șef”- băiat și ... începeam lupta. Într-un grup, unii se ocupau cu săparea tranșeelor, iar alții făceau bulgări de zăpadă. Lupta era aprigă, obrajii ni se îmbujorau, râdeam din te miri ce. O, eram atât de fericiți! Nu simțeam frigul pentru că eram bine îmbrăcați cu haine din lână ... confecționate de mamele noastre. Iar în ceea ce-i privește pe bunici, părinți sau vecini, nimeni nu
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
Tocmai de-aceea moartea își schimbă cravatele, trăind angoasa alegerii și meditându-și putreziciunea. Fiindcă ea ... XV. VREME ESTIVALA, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012. Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Căldura și-a mai răcorit sângele. O mierlă șuieră ca un flaut, pe maidanul de lângă biserică. Satul începe să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare dimineață caută ... Citește mai mult Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
sângele. O mierlă șuieră ca un flaut, pe maidanul de lângă biserică. Satul începe să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare dimineață caută ... XVI. POEZII, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 531 din 14 iunie 2012. VARA Vara cu obrajii rumeni purta in pleoape trotuarele orașului cu zâmbet de felinare. Noaptea nădușită, transpirase la subțiori, în vreme ce tu, pe haina umbrei, stăteai rușinoasă ca o virgină violată de păsări. Încărcat în ceasul răsăritului sărut curcubeul ochilor tăi ascuns în somnul peștilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
haina umbrei, stăteai rușinoasă ca o virgină violată de păsări. Încărcat în ceasul răsăritului sărut curcubeul ochilor tăi ascuns în somnul peștilor cu zvon de undiță în derivă. Peste zăvoi, luna a zăbovit o clipă. Citește mai mult VARAVara cu obrajii rumenipurta in pleoape trotuarele orașului cu zâmbet de felinare.Noaptea nădușită,transpirase la subțiori,în vreme ce tu, pe haina umbrei,stăteai rușinoasă ca o virginăviolată de păsări.Încărcat în ceasul răsăritului sărut curcubeul ochilor tăiascuns în somnul peștilorcu zvon de undiță
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
carnea mea verde călcată de vânt,cad sunete rânjite pe grumazul degetelor,livada de vise a înflorit sub așternut.... XX. CU GÂNDU-N BUZUNAR, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 500 din 14 mai 2012. ASCULTĂ Ascultă, femeie, mirarea obrajilor pădurii! Și păsările care plâng în rănile scorburilor, când eu îți rup umbra în vreascuri hoinărindu-te în cenușa nopții. Azvârlită în mine, pari un cuțit cu preselele sparte în oboseala frunzelor din rochia toamnei ce ne poartă în raniță
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Unu e substantivul în maternitatea fântânii cu ciutura proaspătă, doi e portativul desenat pe intonația visului, trei e râsul cu bube de buruieni în poală, patru e sărutul paparudă cu o pâine sub jerseu, ... Citește mai mult ASCULTĂAscultă, femeie, mirarea obrajilor pădurii!Și păsările care plâng în rănile scorburilor,când eu îți rup umbra în vreascurihoinărindu-te în cenușa nopții.Azvârlită în mine, pari un cuțitcu preselele sparte în oboseala frunzelordin rochia toamnei ce ne poartăîn raniță.ARITMETICĂUnu e substantivul în maternitatea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
învățat câte ceva... Adriana și-a eliberat mânioasă mâna, l-a privit în ochi cu furie și i-a trântit un "du-te dracului, dobitocule!" printre dinți, după care a intrat ca o avalanșă în secretariatul Facultății de drept, roșie în obraji și umilită sufletește. Îl cunoscuse pe Sergiu în primul an de facultate, la balul bobocilor. El era student în anul patru. A invitat-o la dans și toată seara a stat pe lângă ea, atent și prietenos, atrăgând-o în discuții
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
în acele momente, nu ar fi putut. A dat din cap în semn de aprobare și atât! Mergea spre casă așa de îngândurată, nemulțumită și descurajată, încât nici nu și-a dat seama că plouă și apa-i șiroiește pe obraji și pe umeri... Era bucurie mare în casă. Andrei, după ce trecuse foarte bine de bacalaureat, a trecut la fel de bine și prin examenul de admitere. Fericirea lui i-a molipsit pe toți ai casei. După masa de prânz, la cafea, au
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
clanță, s-a adresat avocatului în loc de salut: - Am sperat și am crezut că puteți fi un om serios, cel puțin în probleme de serviciu, dar... - Nu-ți permit și nu te obrăznici cu mine, toanto! a ridicat avocatul vocea, cu obrajii roșii de mânie și indignare nejustificată. - Porcilor! a mai avut Adriana puterea să țipe, mânioasă și umilită, ridicând geanta strânsă cu un gest de disperare la piept. A ieșit ca o vijelie trântind ușa cu putere, după care, la numai
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
câmpului Curg cuvinte multicolore - Primele sunt verzi. *** Cosițe de aur Și rod crescut în pântece fertil - Cuptoarele-s grijite. *** Papagalii vegetali Își leapădă leneș penajul - Cerul cheamă iarna... *** Pulberi de stele Îmi împodobesc ograda - Și bujori în obrăjori. *** Îmi mângâie obrajii Sau mi-i pălmuiește nedrept O mână a cerului. Referință Bibliografică: ZECE CLIPE OPRITE-N HAIKU-URI / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 543, Anul II, 26 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile
ZECE CLIPE OPRITE-N HAIKU-URI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358358_a_359687]
-
cald al soarelui șoptește dulci promisiuni florilor împovărate cu mărgăritare de roua. Licuricii îi dau podoabe de stele, strălucind în văpaia lunii. Luceferi blânzi îi calcă în împărăție, aducând cu ei bucurie, puritate și drăgălășenie. Mustrarea cerului îmi zvâcnește în obraji. Ochii-mi sunt inundați de bucurie. Gândurile mi se amestecă, devenind mai îndrăznețe. Abisul de fericire și voie bună se adâncește tot mai mult ... Dacă abisul este ... un abis, atunci fericire ar trebui să fie mereu. Lumea se învârte, dar
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
a iertat călăii, rugându-se pentru ei: „Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!” Că știu ori că nu, că-și pregătesc cu minuție diabolică loviturile împotriva ta, trebuie să ierți. Mai mult, după învățătura biblică, trebuie să întorci și celălalt obraz ca să fii pălmuit. Ce-ar putea face fostul premier al României în privința dușmanilor săi care l-au dus într-un asemenea grad de exasperare încât să-și pună pistolul la tâmple? Și ce-ar trebui să facă toți aceia care
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358341_a_359670]
-
mămucă, de mică-ți știu eu vorba, alintul tău din palmă curgea pe fața mea... și m-am trezit, măicuță, în zori de dimineață, vioaie, jucăușă și-aveam un chef de viață! Te-am luat în brațe, ți-am sărutat obrazul, am mers și la oglindă, ne-am privit în tihnă: Ești tânără, măicuță, surori parcă suntem! Să nu mă lași, măicuță, de oameni să mă tem, că lumea fără tine săracă-i și pustie; Să nu mă lași, măicuță, să
SĂ NU MĂ LAŞI, MĂICUŢĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358380_a_359709]
-
pe Praporică: ,,mâine cine-ți va mai lua locul, domnule Praporică? Azi trec cioclii, te buzunăresc și te duc la morga, te-amestecă cu toți morții și te fac cenușă, praf și pulbere...” O lacrimă, apoi alta, căzură, lunecară pe obrajii lui încinși, după care îl apucă un tremurat, ce era cu el, îl trăsese curentul, privi spre Cișmigiu și își aminti de pădurea lui de acasă, cumpărată proaspăt de la Eliza Câmpineanu, ce bine ar fi fost acolo în răcoarea ei
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
-Dați-mi voie să dau un telefon de la Primărie că am nevasta moartă lângă Caru cu Bere...A atins-o suflul unei bombe și-a dat-o cu capul de zid...! A murit săraca...Omul plângea. I se scurgeau lacrimile pe obraji șI tremura tot. -și cui să-i dai telefon? -Are un frate prin Ferentari, să vină s-o ia cu vreun car mortuar...Eu nu pot s-o părăsesc! --Dă, măi, omule, vaide capul tău...Vaide capul nostru...
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
ce i-au apărut în drumul reconstituirii potecilor copilăriei, care l-au dus la Hobița dacilor transilvăneni, la nord de Munții Retezatului: Pe un tăpșan am întâlnit vipera cornută, mare, care m-a băgat în sperieți...La trei pași de obrazul meu...Mi s-a întipărit în minte frumosul desen în linii frânte, care o străbăteau. Cine știe cum de îl voi fi regăsit, când am cioplit apoi primele mele coloane?... O clipă, cât veșnicia de lungă , ne-am privit, ochi în ochi
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
519 din 02 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Tăcerile petrec aleea dintre morminte... Adierea trecutului învăluie un singur mormânt, pe clipele lui ochii se odihnesc... Două lacrimi curg, se adâncesc în mormânt... Una se-oprește la tata și-i sărută obrajii ridați, alta o mângâie pe mama, îi sărută mâna, mulțumindu-i pentru laptele dat. Aud clinchet de vesel copil, cu pași mici măsurând drumul dintre mirosul cozonacului, abia scos din cuptor și mirosul lemnului proaspăt lucrat. Neobservat un oftat, ba
TĂCERILE PLÂNG... de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358432_a_359761]
-
laptele dat. Aud clinchet de vesel copil, cu pași mici măsurând drumul dintre mirosul cozonacului, abia scos din cuptor și mirosul lemnului proaspăt lucrat. Neobservat un oftat, ba două, sărută lutul-mormânt... Două lumânări pâlpâie timid în îmbrățișarea brizei ... Ploaia, atinge obraz, purifică trup... Părinții-mi zâmbesc: „Hai, du-te copile, cărarea ți-e lungă, noi suntem bine, din nou împreună...” Tăcerile plâng pe aleea dintre morminte... Referință Bibliografică: Tăcerile plâng... / Elena Păduraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 519, Anul II
TĂCERILE PLÂNG... de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358432_a_359761]
-
fețele trecătorilor zîmbetele ironice. Excursia a fost plănuită pentru a doua zi și Adelina i-a promis că vine mai pe seară, ca să-i aducă “ceva special”, ca să arate bine la doctor și Afrodita se emoționase și o sărutase pe obraji pe micuța ei prietenă. Așa știa ea să-i mulțumească, dar Adelina era conștientă că fără această prietenă a ei nu ar fi trecut prea ușor prin acele chinuri sufletești în care simțise că se scufunda într-o vreme. Și
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]