6,900 matches
-
mea copilă. T.“ —E mulțumit? am întrebat eu. —Sunt atât de fericită, răspunse Julie. N-am mai fost niciodată în grațiile tatei ca acum. Toată tevatura cu moștenitoarea hoață a făcut mai mult decât orice reclamă. Vânzările s-au dublat. Ochelarii pe care i-am purtat s-au vândut ca pâinea caldă. M-a propus comitetului executiv pentru funcția de director de marketing. Sper doar că nu va trebui să mă spetesc prea mult. După întâmplarea asta, Julie nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
grozav. Părul negru îi era cam ciufulit, avea ochi de un albastru neobișnuit și se îmbrăcase oarecum neglijent, în blugi, un tricou rock’n’roll și niște adidași vechi. Dar arăta cool, ca majoritatea băieților din LA. Apoi, mai purta ochelarii ăia ca de profesor, pe care, uneori, și-i împingea spre șaua nasului. Era un pic bronzat, de-ai fi zis că făcuse surfing sau așa ceva pe plaja din Malibu. Părea dezarmant de deschis și sincer. Dar, bineînțeles, mie-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Coca-Cola cu paiul - și s-a întâmplat asta. Nu știu cum, dar paiul a sărit din pahar, a făcut o tumbă în aer stropind cu Coca-Cola superba canapea albă, și a aterizat, ca prin minune, rămânând agățată în unghi drept de rama ochelarilor lui Charlie. Am izbucnit în râs, iar el a adăugat: —Iată de ce sunt Ratatul Secolului în materie de femei. Coca-Cola picura strop cu strop din pai pe obrazul lui. Charlie făcu o mutră de parcă ar fi vrut să zică: „Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dat să trec. Ne-am plimbat pe jos până în sătucul din apropiere, să cumpărăm câte ceva. Când am ieșit din casă, au apărut doi italieni bronzați înfricoșător. Erau îmbrăcați la fel, cu jachete de aviatori bleumarin, pantaloni închiși la culoare și ochelari de soare. Amândoi aveau în urechi căști miniaturale. Păreau atât de antrenați, încât aș fi putut să jur că și-au petrecut toată viața în sala de gimnastică Crunch de pe East Thirteenth Street. Bodyguarzi, mi-am zis. Ce superbeton e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dar sunt, cum să-ți spun, incognito. Nu știam ce să mai cred. De fapt, politica lui Julie era să fie totdeauna în lumina reflectoarelor. —De ce? am întrebat-o. Nu-ți prea stă în fire. —Șșșt! îmi șopti punându-și ochelarii de soare. Nu trebuie să ne audă nimeni. —De ce? —Te afli sub supraveghere după tentativa de sinucidere. Dar mă simt bine. Mi-am scos din cap Advil-ul și mi l-am băgat pe Eduardo. Uită-te la mine. Toată lumea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
poate de fantastice și aproape toate păreau a fi actrițe sau femei mondene. Sunt sigură c-am zărit-o pe Reese W., dar nu mi-am putut da seama dacă-i chiar ea, pentru că avea mai toată fața acoperită de ochelarii de soare. Dar detaliul cel mai important al sălii de așteptare era faptul că toate fetele arătau très fericite: fiecare era, pur și simplu, superbă, înconjurată de pungi de cumpărături și purta noile sandale cu curelușe de la Tod, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Ali. Pe la mijlocul petrecerii mi s-a-ntâmplat ceva ciudat. Tocmai mă relaxam pe o canapea de catifea când Todd s-a așezat lângă mine. De-abia l-am recunoscut cu costumația lui de Robert Evans - pantalonii evazați de catifea și ochelari de soare imenși. Părea agitat. Dintr-odată s-a uitat fix la mine și mi-a spus: —Trebuie să-mi dai numărul tău de telefon. Ce grozăvie, m-am gândit. Todd este prietenul lui Julie. N-are cum să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
moștenitoarea afacerii cu cherestea Conassey din Wisconsin, al cărei nume era pe buzele tuturor, sosise de curând la New York. Se îmbrăca tot timpul până peste poate de uimitor, în fustițe foarte, foarte scurte, cu jachete micuțe haute couture și purta ochelari de soare ca o Twiggy a noului mileniu. Trebuie să fi studiat moda la Paris, pentru că nu devii expertă în eleganță stând într-o pădure din Wisconsin. Oricum, redactorul acela minunat, care m-a lăsat fără carieră atunci când am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Magnum al lui Patrick Saxton, chiar dacă supermodelele sunt din alea care nu știu să spună decât ce „grase“ sunt. Totuși, mi-am reamintit, întorsesem o nouă pagină din cartea vieții mele. Acum trebuia să pornesc pe jos. Mi-am pus ochelarii de soare, am luat geanta de pe bancheta din față și, după ce am încuiat mașina, am început să tropăi la vale. Dumnezeule, pun pariu că Elizabeth Hurley nu rămâne niciodată în pană în Anglia rurală. N-ajungi emblema casei Estée Lauder
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mei prăfuiți. Mă tem că David face pe ghidul turistic. Nu se poate abține să nu se bage În toate cele. Cred că Îi plac chestiile macabre. — A fost o tragedie. (Ochii lui Blanche erau sigilați În interiorul fîntînilor Întunecate ale ochelarilor săi de soare - o lume lipsită de lumină.) Dar să zicem că a fost genul de tragedie care aduce lumea laolaltă. Estrella de Mar e mult mai intimă după toate astea. Continuau să sosească persoane În doliu; se aduna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
clinică. Acum, ținîndu-se În spatele lui Hennessy, cu ochii la călcîiele lui, părea la fel de puțin doritoare să participe la serviciul funerar. Bobby Crawford, profesorul de tenis angajat de club, venea În urma ei. Purtînd un costum de mătase neagră și cravată, cu ochelari de soare pe nas, semăna cu un gangster arătos și cordial. Îi salută pe cei prezenți cu o fluturare a mîinii menită să-i Încurajeze și Înaintă Întinzîndu-se să atingă cîte un umăr sau bătînd ușor cîte un braț. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
una dintre cazmale a alunecat și a căzut pe jos. Crawford a făcur un pas În față, gata să-i ajute pe gropari, apoi a rămas privind meditativ mișcarea căruciorului care scîrțîia pe pavaj. În costumul său negru și cu ochelari de soare, părea un tip arțăgos, confruntat pentru prima dată cu o minge rapidă, pe care n-avea nici o speranță s-o poată returna. Am presupus că el, Andersson și doctorul Sanger erau singurii care deplîngeau moartea fetei. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
putrezească În arest. Avocatul estimează c-o să primească pe puțin treizei de ani... — Avocatul? Señor Danvila? Ăla se gîndește numai la onorariul lui. Toate apelurile alea... Crawford deschise ușa și-mi făcu semn să mă așez la volan. Își scoase ochelarii de soare și mă cercetă cu privirea lui prietenoasă, dar distantă. — Charles, tu nu poți să faci nimic. Frank o să rezolve singur chestia asta. Și-o juca el ultimul joc, dar e abia la-nceput și mai sînt șaizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
soarele blînd al dimineții. Locuitorii ieșiseră În balcoane, unii dintre ei cu binocluri, ca să urmărească motonava Guardiei Civil remorcînd rămășițele șalupei furate pînă În zona de mică adîncime de sub drumul de cornișă. — Scufundători...? Întrebă Hennessy, arătînd către capetele negre cu ochelari de protecție care se mișcau printre valuri. Poliția nu glumește cu chestia asta. — Au impresia că s-a comis o crimă. — Și nu-i așa? Charles...? — A fost o scenă de teatru nocturn, un spectacol pe apă ca să mai Îmbujoreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
trecu pe lîngă mine gîlgîind Înfundat. Am observat că Își schimbase echipamentul de tenis cu o scurtă de piele neagră stil gangster, peste o cămașă albă. Părul blond, uscat la repezeală cu föhnul, Încă-i mai lucea după duș. Cu ochelarii săi de soare Închiși la culoare, aducea cu un tînăr actor aflat În „perioada James Dean“ a carierei, mestecînd În colțul gurii În vreme ce cugeta asupra următorului său rol. În spate, armonica zdrelită a capotei fîlfîia și trosnea În vînt. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
m-am Întors de la piscină l-am găsit așteptîndu-mă În holul principal; n-a părut surprins că nu i-am recunoscut figura, pe fundalul tapetului cu sporturi tradiționale englezești. — Domnule Prentice...? E vreo problemă? — Nu. Señor Danvila? Mi-am scos ochelarii de soare și i-am identificat figura chinuită și servietele pe care le schimba veșnic Între ele. — Cu ce vă pot fi de folos? l-am Întrebat. — E o chestiune urgentă care-l privește pe fratele dumneavoastră. Azi-dimineață am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
amintească mie de flăcări, ori din vreun soi pervertit de-a-și demonstra solidaritatea. În dimineața aceea testasem și-n Încuietorile Porsche-ului cheile găsite În livadă. Privind În jos la numerele vechi din Economist, la cartușul de țigări turcești și la ochelarii cu lentile de culoarea ambrei și rame subțiri de metal de pe torpedou, am avut un acut sentiment de ușurare cînd mi-am dat seama că nu se potrivesc cheile. În așteptarea Paulei, m-am pus pe Împachetat un set de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Arată ca o familie de roboți venită În vizită. — Sau ca o cameră de tortură cu interfață prietenoasă, spuse Crawford, coborînd din mașină. Hai s-o luăm la picior, Charles. Tre’ să iei contact nemijlocit cu locul ăsta... Își aranjă ochelarii de soare pe nas și cercetă discret parcarea, numărînd camerele de supraveghere de parcă și-ar fi calculat cel mai favorabil traseu de scăpare. Liniștea deplină din Residencia Costasol părea deja să-i fi Încetinit reflexele și l-am văzut apucîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Bobby. Asta-i retorică de-a Paulei. Costa del Sol e cea mai lungă după-amiază din lume, iar ei au decis să și-o petreacă pe toată dormind. — Ai dreptate, spuse Crawford pe un ton moale, de acceptare. (Își scoase ochelarii fumurii și privi lumina orbitoare care se reflecta din dalele piscinei.) Dar am de gînd să-i trezesc. Asta-i treaba mea, Charles - de ce-am fost ales pentru ea, habar n-am, dar s-a-ntîmplat să dau peste o metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cărui frunziș forma un umbrar perfect.) Parchează acolo și așteaptă-mă. Deschise fermoarul genții și scoase dinăuntru ceva ce părea a fi un set de crose de finalizare Înfășurate În mușama. Ieși din mașină, cu fața ascunsă de cozoroc și ochelarii fumurii, lovi ușor cu palma În capotă și porni cu pas lejer către alee. Pe cînd coboram panta În direcția palmierului, cu motorul oprit și cu ochii pe retrovizoare, l-am văzut sărind poarta laterală care ducea la intrarea servitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
simțiți bine? Cred că da. Domnule Prentice? Îmi pare rău. Se sprijini de aripa mașinii, apoi se Îndepărtă, Întinzînd mîna În lumina soarelui. Era clar că-l tulbura mai mult de o simplă neliniște, și am presupus că-și pierduse ochelarii sau cheile. Privi În dreapta și În stînga În lungul șoselei, apoi cercetă prin geam bancheta din spate a Citroënului, În vreme ce buzele i se mișcau parcă murmurînd numele cuiva. — Pot să vă ajut cu ceva? l-am Întrebat Îngrijorat, ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din bucătărie, toate vasele se vor prăvăli la unison pe pardoseală și nimic nu va mai rămâne intact. Mi-a trebuit un mare efort de voință să mă aplec, cu băgare de seamă, să strâng cioburile, să mă holbez prin ochelari, de-a bușilea, prin toate cotloanele, ca nu cumva să fac vreun pocinog și mai mare, să fi omis vreun ciob ascuns, care să provoace mai știu eu ce răni groaznice cuiva din casă, a doua zi. îmi și imaginam
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
neatenție, stârnind mai știu eu ce altă dandana, să nu mai ating vasele, să nu le dărâm, să nu se mai zvârcolească monstrul din pardoseală... Era beznă în apartament. Am dat să intru în camera mea (toc mai îmi scosesem ochelarii de pe nas) și m-am lovit cu capul de ușă. O lovitură groaznică, năucitoare. Uitasem că aveam ușa închisă la camera mea, de obicei o țin deschisă când sunt singură acasă. Doar când sunt cu ai mei sau avem musafiri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și a căror greutate îmi atârnă ca un balast incontrolabil în coșul pieptului. — Ce bine că ai și tu o prietenă! zâmbește mama, cu privirea ei albastră încercănată de nesomn. Fată bună, Georgiana! Zâmbesc și eu, forțat, și-mi scot ochelarii, aburiți. N-are rost să-i spun mamei care-i noțiunea mea despre prietenie. Ce mult îmi doresc alături pe cineva cu care să pot discuta liber ceea ce gândesc, pentru că eu gândesc neîntrerupt, iar ceea ce gândesc este adesea atât de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe dinafară, este un preaplin care mă apasă dureros în tot trupul și nu poate ieși din mine. Am vorbit despre petrecerea de ziua ei, de sâmbăta viitoare. Pe urmă am discutat despre examenul de anul viitor, adaug, ștergându-mi ochelarii cu o batistă pe care am scos-o din buzunarul blugilor și aplecându-mi privirea. Sper din suflet ca mama, ostenită fiind, să nu observe coșul care mi-a crescut ca un cucui inflamat în frunte (fruntea care încă mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]