6,653 matches
-
avertisment destul de asurzitor? -, vine peste noi orga lui Stalin. Ne rămâne prea puțin timp ca să înțelegem de ce i se zice așa. Să fie urletul, șuieratul și vuietul ei? Din două-trei baterii de aruncătoare, bucata de pădure e acoperită progresiv. Nu ocolește nimic, e temeinică, face una cu pământul toți copacii tineri ce promiseseră adăpost. De acolo nu exista scăpare; sau poate, totuși, în ceea ce-l privea pe simplul tunar? Pe mine mă văd, așa cum ne învățaseră, târâș sub un Panther. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
e situația, literatura trăiește din nasturele căzut și găsit peste timp, din potcoava ruginită a unui cal de ulan, din faptul că omul e muritor și, deci, din pietre funerare roase de vreme. Astfel, drumețului ce pornise pe căile lui ocolite spre artă și pe poteca îngustă dintre poezie și adevăr i se va tot pune de-a curmezișul Toba de tinichea; o carte al cărei conținut acumulat a aruncat umbre, înainte de a fi închis între coperți și de a învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o imagine opusă, tot ce-i pica sub ochi în care era înnegrit cu cuvinte. Cam tot așa se purta și cu elevii profesorului, pe ale căror șevalete modelul a avut ca efect formarea unui stil. Numai pe țigani îi ocolea, ca și când s-ar fi temut că ei ar fi putut să înțeleagă trucurile jocului său cu cuvintele și - lucru de care îi era cel mai frică- ar putea să-i împrăștie vraja. Și chiar și eu, elevul cel mai receptiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care-l știam pe de rost, dar am pus receptorul la loc în furcă după primul apel. O dată sau de două ori a răspuns secretariatul, dar fără să i se vorbească. Fise cheltuite degeaba. Dar cabina telefonică nu se lăsa ocolită în veci. Ea aștepta, dădea dovadă de răbdare, părea să mă aștepte pe mine, ezitantul: capcana la pândă. Curând, mi se ivea deja înaintea ochilor când eram încă în drum spre Steinplatz sau când, venind de la atelier, puneam piciorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceea respira prin scurte semnale și lăsa să se recunoască ceva încă nearticulat, ceva care nu voia, încă nu voia să iasă la lumină. Scriind sau desenând, punând la bătaie toate trucurile care-mi erau accesibile, evitam abisurile evidente, le ocoleam în pas de dans, nu-mi era niciodată greu să fug din calea lor și îmi însușeam materiale care celebrau încremenirea: proză care, alimentată de Kafka, suferea de subnutriție; scene de teatru în care limba se îndrăgostea de jocul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de cuvinte. Astfel, aș fi putut să mă împrăștii în continuare în mod productiv și să par interesant la adunările Grupului 47 cu mereu alte trucuri, dacă masa de grohotiș a trecutului meu german și implicit ar fi putut fi ocolită. Dar ea stătea în drum. Mă făcea să mă-mpiedic. Nimic nu o putea ocoli. Parcă menită mie, ea rămânea totuși cu neputință de cuprins cu privirea, era într-un loc un câmp de lavă abia răcită, într-altul bazalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să par interesant la adunările Grupului 47 cu mereu alte trucuri, dacă masa de grohotiș a trecutului meu german și implicit ar fi putut fi ocolită. Dar ea stătea în drum. Mă făcea să mă-mpiedic. Nimic nu o putea ocoli. Parcă menită mie, ea rămânea totuși cu neputință de cuprins cu privirea, era într-un loc un câmp de lavă abia răcită, într-altul bazalt încremenit de mult, care se statornicise pe depozite și mai vechi. Și cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numărul de molii care mișună prin blană, fiecărui om crește și ea o dată cu numărul precis al cerșetorilor care trăiesc pe spinarea lui. Plecarea lui Fang She avea să submineze, fără Îndoială, creditul inatacabil de care se bucura Tai An; ca să ocolească primejdia, el ar fi fost În stare să recurgă la zăvoare și sentinele, la lațuri cu noduri și droguri. Cu plăcută Încetineală, Fang She m-a copleșit cu asemenea gânduri și m-a implorat, luând de martori toți strămoșii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la cei care acum patru, la cei care acum patru și jumătate, la cei care acum cinci... În loc de labirinturi, să punem lămpi. Nimic nu se câștigă cu languste și penare. Drept parafă, ne revocăm adeziunea fanatică. Nu bănuim cum va ocoli Baralt primejdia; dar știm, cu liniștita și misterioasa speranță pe care o dă credința, că Maestrul nu va renunța să ofere lista completă. Teatrul universal Nu e mai puțin discutabil, În toamna aceasta bineînțeles ploioasă a anului 1965, faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fereastra, ușa, dușumeaua și acoperișul constituie, neîndoielnic, elementele de bază ale acestui habitat al omului modern. Nici cea mai frivolă contesă În boudoir, nici nelegiuitul care așteaptă la pârnaie sosirea zorilor, care Îl va pune pe scaunul electric, nu pot ocoli această lege. O petite histoire ne șoptește la ureche că a fost suficientă o sugestie a Alteței Sale pentru ca Verdussen să mai adauge două elemente: pragul și scara. Edificiul care ilustrează aceste norme ocupă un teren rectangular, măsurând șase metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
altă parte, la fel cum În romanele istorice ale lui Sadoveanu iubirea, nu pură, ci purificată și volatilă, e privită cu Îngăduitoare ironie, ca un abțibild, Borbioy o scoate aproape cu totul În afara teritoriului populat de lunfardo. Expresiile argotice o ocolesc aproape total, chiar dacă ea mișună fără răgaz În imediata apropiere a lecturii. Cei doi „asociați“ folosesc un metalunfardo, argou inventat de ei, care vorbește despre sine, nu atât ca recurs lingvistic (deși uneori e metaforă), cât mai ales ca personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acestei vânzoleli? Întrebă Norman. Focoasele nucleare? — Nu, slavă Domnului! În cazuri de-astea, imediat cineva de la Casa Albă s-ar fi simțit dator să anunțe presa. Așa că ne-am ferit de personalul Casei Albe. De fapt, În problema asta am ocolit chiar și JCS-ul. Toate rapoartele ajung direct de la secretarul apărării la președinte personal, preciză Barnes, bătînd darabana cu degetele pe birou. Până acum, totul a fost În regulă. Iar dumneavoastră sunteți ultimul așteptat să sosească. Acum, că ați ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
radia o lumină slabă și Întreg corpul său avea o culoare verde-Închis. Acum Norman putu vedea o creastă verticală ascuțită pe corpul animalului. Tentaculele și brațele În mișcare se vedeau limpede. Conturul devenise și mai mare. Calmarul se mișcă lateral. — Ocolește rețeaua. — Da, spuse Beth. Sunt animale inteligente; au capacitatea de a Învăța din propriile experiențe. Probabil că nu i-a plăcut contactul cu rețeaua data trecută și și-a adus aminte. Calmarul depăși aripa astronavei și Îi putură aprecia dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gata să tragă, descoperise că sentimentul Îi făcea plăcere. Observă abundența de gorgone pe drumul dintre astronavă și habitat. Erau colorate În purpuriu țipător și În albastru și, fiind Înalte de aproape un metru și jumătate, Îi obligau să le ocolească. Norman era absolut sigur că gorgonele nu se aflau aici când ajunseseră prima dată la habitat. Acum, În afară de acestea, se găseau acolo și bancuri de pești mari. Cei mai mulți erau negri, cu o dungă roșcată pe spate. Beth spuse că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu ochii ei. Era atât de calmă Încât mai mult ca sigur că avea dreptate. Ideile și gândurile ei erau atât de puternice. — Beth, tu ai intrat În sferă? — Nu, Norman. Asta e mintea ta, care Încearcă din nou să ocolească adevărul. Nu eu am fost acolo. Tu ai fost. Dar el nu-și amintea să fi intrat În sferă. Nu-și amintea absolut deloc. Harry, după ce intrase, Își amintise. De ce să fi uitat el? Ce l-ar fi putut bloca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rămână. Nu-i mai rămăsese nimic de făcut. Submarinul era deja aproape. Îi deslușea accesoriile pe fondul galben al carcasei. — Norman, te rog... am nevoie de tine. „Îmi pare rău“, Își spuse el. „Eu am s-o șterg de-aici.“ Ocoli pe sub elicea propulsoare și observă numele pictat pe suprafața curbată: Deepstar III. Urcă treptele Încastrate și ajunse În cupolă. — Norman... Acum contactul prin intercom se Întrerupsese. Era singur. Deschise trapa și intră În submarin, Își deblocă siguranța căștii și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
injecții și vorbești cu ei, să treacă vremea. Nu, nu. Te împăiez și te păstrez lîngă mine, mai discutăm si noi, ce dracu`...“ 6 În creierul meu e o căldură îndrăcită care arde plajele și gîndurile pîrjolesc printre albine lîncezind, ocolind lacrimile care sfîrîie și se vaporizează. Călătorii acestei minți au de străbătut, înveliți în prosoape groase, imense cîmpuri crăpate de argilă. Undeva, un negru lipește cu clei ziare vechi deasupra crăpăturilor sperînd ca sub ele pămîntul să se înzdrăvenească și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu te mai apără nimeni. Ieșind din ordinea oamenilor, revelația e supusă sălbăticiei lor. A ști de moarte. Un lucru simplu dar care te face periculos. Încalci legea și aceasta nu te mai apără. Ea te silește să fugi, să ocolești oamenii. Dar un mic rest din ea mai rămăne și în tine. De tine nu te protejează nimeni. Nu scapi nici în deșert, nici în adînc, la fundul mării. În jur, toată lumea fuge de moarte. Cînd boala începe să apară
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
poată avea pretenția să mă satisfacă. Pentru că eu chiar nu ucid moartea, ci o biciuiesc. Nu sînt zeu dar sînt pe cale să înghit Universul. De ce să-mi pese de moarte? Cum aș putea-o ști? O ignor și ea mă ocolește. În schimb nici o prezență nu mă terorizează atît cît vidul ce mă usucă atunci cînd fug de lîngă o ființă. Nici lacrimile și nici mîngîierile ei nu m-ar mai putea vindeca de greața de a nu fi găsit ce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
asta îl doare cumplit. Se pregătește să strige. Să se răzbune...” 9 La celălalt capăt al mării, tînărul V. Mergi de-a lungul țărmului, cantonier beat pe linia ferată și pescărușii ghicesc imediat în urmele lăsate pe nisipul umed. Te ocolesc simulînd spaima și închizîndu-te în tăcere ca pe o reptilă într-un acvariu de chihlimbar. Țipetele lor, fruntea singurătății. V. tînăr, colind țărmul. Cel dintr-un pat de spital mă urmărește. Mi-e frică de el însă știu că de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o emoție apăsătoare căci știu că va veni noaptea și după ea, o altfel de zi. V. tînăr tresar și vederea sinelui meu închis în cleștarul vitraliului dispare, cade ca un zgomot, ca un lest. Am senzația că Doctorul mă ocolește în ultima vreme. Cu fiecare replică a sa pare că se leapădă de mine. E speriat de cînd i-am spus că am întrezărit adevărata geografie. Că nu mi-am dat seama pînă acum de cît de gravă-i viața
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e înghețat de trecut sufletul meu e înfometat de vedenii își șterge trupul cu zâmbetul stelelor și întreabă universul de ce ai plecat, m-ai abandonat în ghearele morții și nu mi-am dat seama că ar fi putut să mă ocolească. Era atât de nobilă și mai avea și un gust de vorbă. M-am prefăcut că nu am înțeles nimic din binecuvântarea timpului și am rămas pe mai departe acea întâmplare de-o viață. În toate nopțile am rămas la fel de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
merge cuminte după mine. Nu vreau să te mai rătăcești. Vezi bine ce se poate întâmpla. Bătrâna a nechezat ușor a aprobare și l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna sa micuță și mergea cu pas hotărât ocolind lăstărișul prea des ori prea înalt, încercând să se protejeze, dar s-o ferească și pe ea de zgârieturi. Fața i se înseninase, dar îl prinsese grija de ce avea să zică bunicul. Era conștient că timpul se scurge repede și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
urât este să nu respecte programul și, mai ales, promisiunea. Tudorel s-a rușinat. Iartă-mă, mamă! Nu se va mai întâmpla... Știi? Mi-a plăcut așa mult că Bătrâna a fost cuminte! Și a păscut numai iarbă bună, curată. Ocolește iarba mare crescută pe bălegar, știi? Da, știu. Află că, dintre animale, calul este cel mai curat. Nu mănâncă nimic murdar. Și nu bea nici apă murdară ori din vas murdar. Să nu uiți asta! Și trebuie îngrijit atent. Adică
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
că nu l-am uitat și-i port o vie amintire”, medita Tudor privind florile cu duioșie. „Mă voi întoarce de la cimitir să îngrijesc rondurile. N-au ce căuta florile sălbatice aici! Nici Bătrâna nu se uita la ele. Le ocolea...” Mergând spre cimitir, Tudor își aminti că a scris, cândva, o poezie pentru mama sa. Aniversa o anumită vârstă. Nu-și amintea exact câți ani împlinea. „Doamne, ce fericită era măicuța când asculta versurile acelea! Parcă o văd și acum
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]