5,469 matches
-
spătarul tare în formă de liră. Dar o cuvertură confecționată dintr-o fustă veche de mătase stil Ludovic al XV-lea înveselea patul masiv, așezat la mijlocul peretelui, în fața ferestrelor; o grămadă de perne dădeau moliciune fotoliului țeapăn; mai erau în odaie două etajere și o masă, împodobite de asemenea cu mătăsuri vechi, țesute cu flori, descoperite în fundul unui dulap 140. 3.2. Analizați relația dintre "tema-titlu" și "subteme", precum și folosirea "timpurilor". Din ce punct de vedere diferă această descriere de descrierea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu este singurul care poate spune "eu" într-un text. Narațiunile prezintă în mod continuu personaje care enunță în "discursul direct", care se prezintă astfel responsabile pentru enunțarea lor, în calitate de "locutori": Jacques scăpă din mâinile stăpânului și dădu buzna în odaia tâlharilor, cu câte un pistol încărcat în fiecare mână: "La culcare, repede, le strigă el; dacă mișcă unul, îi zbor creierii...149" Personajul trece aici de la statutul de non-persoană la cel de "locutor", discursul direct având calitatea de a introduce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care ne lovește cu puterea lui. (Maurice Barrès, La Colline inspirée) ▪ 6.2. Pe baza factorilor amintiți în acest capitol, comentați locul pe care îl ocupă adjectivele în italice în fragmentele următoare: (1) Când se trezi în dimineața aceea în odaia de la han, soarele aprinsese desenele roșii de pe perdeaua neagră. În sala de jos, țăranii agricultori vorbeau tare la cafeaua de dimineață: erau supărați, în fraze răutăcioase și molcome, pe unul dintre stăpânii lor. Fără îndoială, de ceva vreme Meaulnes auzea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
camera în care găzduim noi, eu și Claudia, și care e, totodată, locul meu de muncă (afară de cel din bucătărie, atunci când se pregătesc bucate românești: borș cu perișoare, sarmale, răcituri, cozonac, pas- că, sfințișori, dar și altele). Acolo, în acea odaie, am cel mai mare spor la scris. Cam trei sferturi din această carte acolo s-au făcut. Dincolo de pereții casei, în față, în spate, dar și pe latura ves- tică împărățesc florile și verdeața. Flori de tot felul, unele băștina-
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
posibile și îmbietoare. 9 La moartea tatălui său, Ion Ghica lua asupră-i lichidarea unei datorii a defunctului față de marele ban Tudorache Văcărescu: „A doua zi foarte de dimineață eram cu două pungi de galbeni în strada Sf. Spiridon, în odaia de mosafiri, unde boieru m-a primit voios; era îmbrăcat cu o giubea portocalie, peste o libadea lungă de pambriu verde, având pe cap ișlicu.“ (Moravuri de altădată) Scena se petrece în 1845, evocarea ei e din 1891. Impresia de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu vremea, un protocol distant și plin de discriminări: „1845 ghenar 1, țirimonia curții cătră domn de Anu Nou s-au făcut într-acestași chip. Sala cea mare s-au închis și boierii mari și mici s-au adunat în două odăi, adăstând ișârea domnului. După vreme s-au dăschis ușa de la sală și s-au arătat derectorul logofețiii bisericești, strigând clirosul bisericesc să între întii, și nefiind mitropolitu și episcopii, au intrat alți arhierei și egumeni în sală, unde sta domnul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
un "sat" ale cărui case dreptunghiulare erau divizate în două jumătăți, cea din dreapta rezervată bărbaților (nu s-au găsit decât obiecte de uz masculin), iar cea din stânga, femeilor; statuetele feminine provin exclusiv din această a doua jumătate. Corespondentul lor în odaia bărbaților reprezintă păsări, dintre care unele au fost interpretate drept falusuri 30. Este imposibil de precizat funcția religioasă a acestor figurine. Se poate presupune că ele reprezentau într-un fel sacralitatea feminină și, deci, puterile magico-religioase ale zeițelor. "Misterul" constituit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
textului care fixează eul poetic, în particular, și omul, în general, într-un etern spațiu sufocant: "Închiși în camere pătrate, presimțim/ din geam în geam, văpaie cu văpaie,/orașul grav cu heleșteie negre/cum urcă-n pat, cum bâjbâie-n odaie.// (...) Să deschidem degetul și geamul,/ trotuarul a trecut prin casă,/rana frunții - cancer - se dezbracă/ pe dreptunghiul fețelor de masă". Claustrarea (motivul camerei pătrate) înseamnă condamnare la o existență limitată, excluderea oricărei posibilități de autodepășire. Ideea de aplatizare, de anihilare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
claustrant ar putea fi înlocuit cu "bucuria elementară a picioarelor desculțe", călătoria în afara acestuia este una spre simplitate, spre existența neproblematizantă ("Ne-am falsificat viața ca o introducere în filosofie/ și nu rămâne decât un singur lucru interesant:/ să părăsim odăile, pentru a redeveni oameni...", Lucrurile de dimineață). Părăsirea odăilor nu semnifică doar o întoarcere către existența reală, nu e doar o evadare neosămănătoristă din orașul pierzaniei (deși posibilitatea îndepărtării de acesta este afirmată: "poate că e bine să plecăm din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
picioarelor desculțe", călătoria în afara acestuia este una spre simplitate, spre existența neproblematizantă ("Ne-am falsificat viața ca o introducere în filosofie/ și nu rămâne decât un singur lucru interesant:/ să părăsim odăile, pentru a redeveni oameni...", Lucrurile de dimineață). Părăsirea odăilor nu semnifică doar o întoarcere către existența reală, nu e doar o evadare neosămănătoristă din orașul pierzaniei (deși posibilitatea îndepărtării de acesta este afirmată: "poate că e bine să plecăm din oraș"), ci o ieșire din sine. Camera (pătrată) este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vocea sa trebuind să fie vocea mulțimii ("Eu vin în numele vostru/ (...)eu vin în numele durerii"), e un reformator și un profet care așteaptă schimbarea pe care opera sa o poate aduce în această calitate, cere omenirii să facă "curat în odăi", să arunce "tot ce avem cenușiu în noi". Se propune astfel o purificare spirituală, o desprindere de materialitate, dar aceasta se face prin renunțarea la prejudecăți, prin acceptarea realității așa cum este fără false iluzii, fără mistificări. De aceea, poezia propusă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sabotează seriozitatea textului. Nebunia, asumată și ca modalitate de creație, e afirmată în Poem din sanatoriul dr. Zed. Motivele consacrate apar și aici (luna și cele ținând de universul acvatic). Retorismul este, de asemenea pronunțat ("-Vai, paloarea Lunii pătrunse-n odaie toată aproape"), ironia e dată însă de modalizarea exprimării, de insistența pe indicii care ar trebui să ofere precizie în conturarea tabloului. Textul se constituie din note disparate, din impresii. În afară de finalul concludent, peregrinarea plopului pare a fi singura care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cartea Românească, București, 1988, p. 147. 260 Dumitru Țepeneag, În căutarea unei definiții, în Momentul oniric, antologie îngrijită de Corin Braga, Cartea Românească, 1997, p. 34. 261 Leonid Dimov, Preambul în Momentul oniric, op. cit., p. 36. 262 Leonid Dimov, În odaia Minotaurului. Încercare asupra artei onirice, op. cit., p. 259. 263 Ibidem. 1 Albert Thibaudet, Fiziologia criticii. Pagini de critică și istorie literară, studiu introductiv, selecție, traducere și note de Savin Bratu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1966. 2 Tudor Vianu, Generație
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
într-o noapte, tîrziu, înnebunit de mizeria și minciuna în care am apărut. Eram pierdut, inutil, mai ridicol ca niciodată. Orașul mic dormea în noaptea lui. Acasă, un plic alb, la aprinsul lămpii, apăru pe podele lîngă ușă, în tăcuta odaie unde stau de mult fără să fi avut nici o corespondență de nicăieri. Am deschis plicul și pe cartonul negru-mat era scris cu alb: «Vino pe podul de fier, mîine la ora 3 d.m.»”2) Ceea ce li se întîmplă ulterior naratorilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o rece detașare, să brodezi orice în jurul lor, erau necesare niște exerciții: să te plimbi singur la ore tîrzii, să treci prin cimitire, să te amesteci în cortegii funebre, să tragi clopotele în miez de noapte, să locuiești într-o odaie „pictată”, în interior, cu „brîie negre”, ca-n „Singur”, să cauți ceea ce te șochează, să te înspăimînți. înainte de Bacovia, asemenea bravuri le-au practicat și alții, dar fără rezultatele sale poetice. Un exemplu e cel al lui Haralambie Lecca, despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prea mult și nu vorbește decît franțuzește. Va fi vreo franțușcă veselă. Atît mai bine pentru bărbatul său, student serios. La un punct, între discuțiile noastre, «femeia mea» îi dă o palmă bărbatului său -, se înțelege, de iubire -, de răsună odaia. Hm!, cutezam în mine, iuți sînt la mînă francezele voastre! Pînă la sfîrșitul mesei s-a bisat, terțat tragerea palmelor și pumnii în public, fără ca bărbatul său să facă obiecție. Așa va fi datina în Paris, îmi ziceam: iată am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
9). La fel se prezentau restaurantul și hotelul Drăgoianu din centru (str. V. Alecsandri, nr. 1), proprietatea lui Șapse Vatar: „localul l-am găsit murdar, nemăturat pe jos, tejgheaua murdară, pe sub ea diferite resturi de mîncări și escremente de pisici, odaia de consumație murdară, gunoi, mesele murdare, cu diferite resturi de mîncăruri pe ele, paharele nespălate și aruncate în dezordine pe tejghea; toate odăile hotelului murdare: praf pe pereți și (pereți) plini cu păianjeni, toate cearșafurle și fețele de perni murdare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
găsit murdar, nemăturat pe jos, tejgheaua murdară, pe sub ea diferite resturi de mîncări și escremente de pisici, odaia de consumație murdară, gunoi, mesele murdare, cu diferite resturi de mîncăruri pe ele, paharele nespălate și aruncate în dezordine pe tejghea; toate odăile hotelului murdare: praf pe pereți și (pereți) plini cu păianjeni, toate cearșafurle și fețele de perni murdare, pe sub pături nemăturat și diferite resturi de mîncăruri, urină prin oalele de noapte”10). în crîșmele și hotelurile/hanurile din cartiere mizeria era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de toamnă”), „Voi scrie un vers cînd voi fi liniștit”(„Destul”), „Dacă nu-i cu cine vorbi,/ Se scrie” („Glossă”)4) Deci numai în aceste condiții! Locul „inspirațiilor” și „gîndirilor” sale e, de cele mai multe ori, parcul, zăvoiul, cîmpul,- mai rar odaia sau iatacul. Dar - singur recunoaște - „să scrii în aer liber nu e ușor”5). Și nici în cafenele, berării, restaurante, crîșme. Scrisul e fixare a „inspirației”: „Cu un creion de grafit, culoarea gri, sau plumb, am transpus cîteva momente aici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
imagine din acele vremi când doar el te încuraja că merită să faci carte, rămasă în memoria mea la fel de vie și astăzi, în ciuda scurgerii timpului și a schimbării timpurilor: aceea a soției mele cu ochii în lacrimi după ce citise, în odaia noastră de cămin de la Liceul Textil din Botoșani, unde era profesoară, scrisoarea caldă și emoționantă pe care Alexandru Zub o scrisese fostului său coleg de școală Gh. Matei, pe atunci inspectorul general la învățământ în Botoșani, în care mă recomanda
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de casă - n.a.) fără voie și învoială s-o părăsească. Siliștea Grecii a fost dată „cu semnele cele bătrâne, pe unde sunt uricele, iar cine va fi arat sau cosit pe hotarul acelei siliști sau va fi făcut casă sau odaie (loc de adăpost pentru vite și oameni - n.a.) să aibă a le lua de a zecea din păne și din fân și din tot venitul și să-și strice casele sau odăile de pe hotarul mănăstirii”. Un alt caz de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
acelei siliști sau va fi făcut casă sau odaie (loc de adăpost pentru vite și oameni - n.a.) să aibă a le lua de a zecea din păne și din fân și din tot venitul și să-și strice casele sau odăile de pe hotarul mănăstirii”. Un alt caz de neplată a dijmei este reclamat de Constantin Tăutul domnitorului Mihai Racoviță. Prin documentul din 20 iulie 1720, domnitorul trimite pe Dimitrie Macri ca să cerceteze, să silească pe vecini la plata dijmei și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
În orișicare sară,/ Spre umbra negrului castel / Când ea o să-i apară". Mișcările sunt imperceptibile, pentru că au loc Într-un plan oniric, dezvăluind puritatea sentimentului de iubire exprimat prin motivul zburătorului: „Și pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Țesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie.” Planul terestru alternează cu cel cosmic: „Și când În pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce”. Motivul zburătorului apare alături de simbolul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
veșnic sta, ziua, pe un scăunel, într-o fustă scurtă, întizindu-și picioarele ușor depărtate la soare!Ă. Zâmbea permanent și mă întreba ce mai fac ori de câte ori treceam prin fața ei. Pe urmă, student fiind, m-a și invitat să-i văd odaia și să-i admir și folosesc farmecele... până ce maică-mea, aflând de popasurile mele, l-a rugat pe taică-meu să îmi atragă atenția că s-ar putea să capăt vreo boală destul de urâtă... VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Clona Șeherezadei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
a văzut... nu m-a văzut? Că nu mi-a luat aminte... Era așa de abătut, Că n-am mișcat, n-am strigat, L-am lăsat de-a trecut înainte. (Din «L-am lăsat de-a trecut»). În Îngerul din odaie, idealul poate fi văzut, dar nu și atins. Miracolul și misterul pot fi împreună, cu cititorul dar și cu interpretul, poetul : Cine nu mă iartă Îngerul de la ușă C-am îndrăznit ? S-a dat la o parte... Îngerul de la poartă
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]